Trece timpul..

Ma uitam zilele trecute la pozele si filmulete cu Edy din primele doua luni si mi se pare ca era atat de diferit, parca era alt copil. In afara de faptul ca avea alt stil de plans, sunetele pe care le scotea erau total diferite, iar la aspect mai ca nu-l mai recunosc.
Era frumos si atunci, eu ca parinte nici nu am cum sa il vad altfel, dar foarte diferit. Era mai inchis la culoare, umflat la fata, avea par pe frunte, puncte albe pe nas, ochii mici, ca asa e la nou-nascut. Acum i s-au conturat trasaturile, s-a rotunjit capul, s-a latit fruntea, are corpul mai mare, e mai puternic, mai activ si cand il mai vad si cum se bucura si cum rade in hohote, imi vine sa-l mananc de drag. Incearca sa spuna „mama” si cateodata mimeaza fara sunet, iar pe mine lucrul asta ma amuza. Daca e suparat sau nu ajunge la un lucru mai spune cate un „maaa” si ma amuz eu acum dar cred ca la primul „mama” voi avea emotiile la maxim.
Imi dau seama ca a crescut, dar nu realizez cat. Doar daca scot niste hainute pe care le-a avut in maternitate realizez ca am baiat mare. Trece timpul si nici nu ne dam seama..

Pe curand!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *