Tații se joacă altfel!

Citisem undeva că tații se joacă altfel cu copiii față de cum o fac mamele, în sensul că găsesc jocuri inedite la care mamele poate nici nu se gândesc sau fac lucruri mai periculoase (fiindcă ar fi mai puțin panicoşi). Așa o fi?

tații se joacă altfel

Dacă mă întrebați acum pe mine, sunt întru totul de acord cu afirmația de mai sus. Nu am crezut asta dintotdeauna. Eu nu am fost panicoasă, mi se părea că soțul meu e mai rigid față de mine. Acumcând Edy a crescut şi mă uit cum se joacă amandoi, nu pot să nu zâmbesc și să zic: „da, tații se joacă altfel!„. Şi nu e vorba de panică, au pur şi simplu alt stil.

Soțul meu a devenit mult mai jucăuș de când Edy îl cheamă să facă toate lucrurile împreună. Nu îl lasă o clipă să se relaxeze, iar el nu poate să îl refuze şi fac o echipă tare frumoasă împreună. Uneori eu fac mâncare sau curățenie şi aud râs de ala care se termină cu sughițuri. Întrerup activitatea ca să mă uit un pic la ei că tare mi-s dragi.

Cum se joacă tatăl lui Edy?

Într-o zi soțul meu trăgea pe parchet un cearșaf pe care bineînțeles stătea Edy. Îl plimba toată casa (noi nu avem praguri aau covoare) şi el râdea de nu mai putea şi vroia tot mai repede.

Alteori săreau amândoi pe hol ca broscuțele, se jucau cu mingea, cu mașinuțe. Chiar am văzut şi că se dădeau cu barca. Cum? Soțul meu stătea în fund pe jos. Când se împingea în mâini, aluneca în față şi zicea că vâsleşte. Edy era în barcă, adică la el în brațe.

Poate din cauza sarcinii eu nu mai dansez și nu mai țopăi cum o făceam. Acum noi pictăm, desenăm, lipim, îl rog să mă ajute la treburile casnice, îi spun povești, îl învăț versuri, îl gâdil, dar parcă nu e la fel de interactiv ca datul cu barca sau cu cearșaful pe hol :).

Cred că tații sunt foarte importanți în viața copiilor. Nu ajunge să meargă la serviciu ca să întrețină familia. E nevoie să fie prezenți, să se joace, să discute, să îi învețe lucruri noi. Fiecare părinte are propria contribuție care chiar nu poate fi compensată.

Când soțul meu vine de la serviciu nici nu apucă să se schimbe că deja fuge prin casă după Edy. Se ascund, se prind unul pe altul, mi se pare minunat. Şi cum să nu îți vină să te joci, când puiul mic te trage de picior şi te cheamă? Pot şi eu să fac lucrurile astea, dar nu mai are același farmec.

Tati e tati…

Tati ştie să facă figurine frumoase din plastilină. Știe mai multe despre trenuri şi avioane şi sunt sigură că la capitolul soldăței, roboței şi ridicat zmeu la cer va fi peste mine cu mult. Tati se joacă cu mingea ca fotbaliștii adevărați şi alintă diferit. Știe să ducă copilul în spate, îl aruncă în sus chiar dacă greutatea e mai mare, îl face avion sau îl plimbă „călare”.

Mă bucur că putem fi o familie fericită. Mă bucur pentru ceea ce am şi pentru că soțul meu e tot ce mi-am dorit pentru mine şi pentru copiii noștri. Mă bucur pentru că simt împlinire.

Pe curând!

Facebook Comments

12 responses to “Tații se joacă altfel!

  1. Și eu mă bucur pentru tine și mi-aș dori să aud că sunt cât mai multe familii atât de împlinite!

    • De cele mai multe ori nu ne mulțumim cu ce avem si uitam sa ne bucuram de ce avem. Si implinirea tine si de asta.. Eu ma bucur si de ce avem si de cum suntem noi ca familie si de tot. Cred ca asta e secretul

  2. Tati chiar e super, si are rolul lui foarte important. Ma bucur pentru voi, pentru implinirea voastra. Te pup cu drag 🙂

  3. Da. Tații se joacă altfel. Cel puțin așa e tati al meu. Mă lăsa mereu să fac ce vreau, dar era acolo langa mine, atent la orice mișcare a mea. Culmea, el făcea cele mai nebune giumbușlucuri și apoi se uita la mine cum le repet 🙂 Că de, fiica trebuia să fie la fel de nebună ca tati al ei. Prin tot ce făcea, tati atrăgea admirația mea și a prietenilor mei și spaima mamei și a celorlalte mame. Prietenii mei din copilărie au fost mereu îndrăgostiți de tata și invidioși pe mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *