Cum am reacționat când a vrut să o dea jos din pat?

am reacționat cand a vrut saStăteam de curând de vorbă cu cineva pe pat. Bebe Ioana era lângă mine, iar Edy se foia prin cameră în timp ce își căuta activitate. La un moment dat a venit și a început să tragă de Ioana. L-am întrebat ce vrea să îi facă şi a zis „vreau să cadă” şi îmi arăta parchetul. Cum am reacționat în acel moment?

Mulți ar fi strigat la cel mare: „ai grijă, dă-i drumul!”, „nu face asta”, „tu nu vezi că poate să cadă?”. Unii nu numai că s-ar fi răstit, dar l-ar fi bruscat. De fapt, în situații de acest gen nu e vinovat în totalitate copilul. El caută doar puțină atenție şi ăsta este un mod de a-şi exprima frustrarea.

Nu este prima dată când se întâmplă să se răzbune pe sora lui. Am fost prinsă şi nepregătită, uneori m-am enervat, dar la fiecare situație mai dificilă încerc să caut soluții mai bune. V-am mai spus că m-a ajutat mult cartea Rivalitatea dintre frați.

În multe situații este bine să căutăm cauza comportamentului copilului, înainte să acționăm. Urmărindu-l pe Edy, mi-am dat seama că el devine agitat când se plictisește și când vrea să primească atenție. Cred că toți copiii fac așa: aruncă jucării, strică lucruri, fac „obrăznicii” cum ar spune unii.

E greu să vezi că unul dintre copiii tăi vrea să își rănească fratele sau sora. Ai impresia că nu se iubesc dar lucrurile nu stau așa. Eu cred că e vorba despre frustrari şi despre faptul că nu stiu să reacționeze altfel. Noi trebuie să îi ajutăm să se exprime şi să își poată recunoaște emoțiile.

Cum am reacționat când a vrut să o dea jos de pe pat?

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să observ ce are nevoie. L-am văzut că se învârte fără țintă prin cameră şi i-am zis:

Eu: „Ești supărat pe mami că stau de vorbă cu X”

El: „Da”

Eu: „Şi din cauza asta vrei să o dai pe surioară jos din pat?”

El: „Da”

Eu: „Nu te pot lăsa să faci asta pentru că ar cădea şi s-ar lovi, dar pot să o pun aici (şi am mutat-o mai încolo) şi să vin să văd ce am putea face. Până atunci lasă-mă să te îmbrățișez.”

Asta a fost tot. L-am simțit cum s-a bucurat şi nu după mult timp s-a dus şi şi-a pupat sora. Cred că a fost înzecit mai bine decât orice morală sau supărare. A înțeles că nu îl dau deoparte, că îl iubesc şi că îi validez sentimentele.

Nu am reacționat așa întotdeauna pentru că acest lucru necesită antrenament. Am ajuns la concluzia că asta e cea mai bună variantă şi de multe ori la noi a dat roade, așa că vreau să exersez tot mai mult şi să o aplic.

Uneori, copiii au nevoie să se exprime şi noi îi putem ajuta să facă asta. De exemplu le putem cere să deseneze felul în care se simt sau să ne arate pe o jucărie ce i-ar face fratelui sau surorii. Dacă vor să lovească le putem cere să lovească altceva când simt acel impuls. La noi încă nu funcționează aceste metode dar sunt sigură că vor fi bune mai târziu.

Tu ce metode folosești în astfel de situații?

Pe curând!

Facebook Comments

4 responses to “Cum am reacționat când a vrut să o dea jos din pat?

  1. Wow! Nu stiu cati fac ca tine. Ai spus bine, altii ar fi tipat si ar fi facut ca toate alea. Felicitari pentru comportament. Asa facea si tata cand eram mica. Incerca sa vada inde a gresit el. 🙂

  2. Am o nepoată care doar după ce a făcut o școală de specialitate știe și procedează ca tine. Se vede că ești o autodidactă eminentă! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *