Category Archives: povestiri din viata

Povești cu planete

Zilele viitoare se anunță ger puternic. Nu mă încântă vestea, însă nu avem ce face. Cred că o scădem drastic timpul petrecut afară şi o să lărgim aria jocurilor de acasă sau a poveștilor. Continue reading

Povestioare hazlii II

Dacă tot v-au plăcut primele povestioare hazlii, am revenit azi cu încă o serie: Continue reading

Ești părinte? Cum faci să scapi de „ce zice lumea”?

„Gura lumii” nu o poți închide. Mergi pe stradă şi se găsește cineva să îți eticheteze copilul, să te facă să te simți prost, să îți spună că nu ai făcut nu ştiu ce, să te arate cu degetul. Şi printre prieteni şi rude se găsește cineva să dea sfaturi proaste şi să îți arate cum trebuie să fii mamă. Unii dintre noi încep să fie într-un anumit fel doar ca să scape de „ce zice lumea” și „să nu se facă de râs„. Oare e bine așa? Continue reading

Povestioare hazlii

Venim într-o zi din oraș şi am zis să pun ceva repejor să mâncăm că era înainte de somn. Edy era cam înfometat şi el nu adoarme flămând. L-am dezbrăcat de bluza groasă şi de pantaloni, l-am lăsat în body şi ştrampi şi mi-am văzut de treabă în timp ce soțul meu l-a luat în primire cu joaca. Continue reading

Cum mecanizăm nevoile bebelușului?

Suntem în secolul vitezei şi tehnologiei. Multe invenții ne fac viața ușoară şi ne place asta. Nu mai suntem nevoiți să spălăm rufe sau vase. Există aspiratoare care ne fac casa curată cât suntem plecați de acasă. Dar putem mecaniza nevoile bebelușului?

Acum vreo două săptămâni am văzut pe Facebook un filmuleț cu un aparat care leagănă copilul, în timp ce bebelușul este înfășat, sau mai bine zis.. legat bine. Drept să vă spun, m-au trecut fiorii.

Continue reading

Trenulețul Montessori

Cine e cât de cât în temă cu metodele Mariei Montessori, ştie deja că cele mai recomandate jucării sunt cele de lemn, datorită texturii, faptului că sunt non-toxice şi pentru că dezvoltă imaginația. Nu au beculețe, butoane şi alte cele, asta le face grozave.
trenulet montessori

Noi nu avem numai jucării din lemn deoarece majoritatea sunt primite. Atunci când cumpărăm ceva, ținem cont de abilitățile şi preferințele lui Edy. Alegem ceva care să fie şi educativ.

Astăzi a fost ziua lui Edy (îl cheamă şi Gabriel) așa că i-am făcut cadou un trenuleț de lemn. Trenurile sunt jucăriile lui preferate. El le aliniază pe şine, le pune încărcătură, le pune în gară la somn etc. Deşi are vreo 10, nu se plictisește de ele.

Formele, literele, cifrele, sunt pe locul 2 în topul preferințelor sale. Le știe pe toate în română și engleză şi mă pune des să i le desenez. Uneori le lipim pe tabla cu magnet sau le modelăm din plastilină.

Aceste jocuri antrenează anumite abilități ale copiilor, în special imaginația, concentrarea şi răbdarea

Trenul de care vă spun (cel din imagine) cred că va fi printre preferate. Asta pentru că „încărcătura” e din forme colorate care trebuie potrivite în anumite locaşuri. Locomotiva e formată din piese, adică se demontează aproape în totalitate.

Edy s-a jucat toată ziua cu trenul. Îi place să vadă că reușește să pună toată piesele la loc. Pentru mine este grozav să îl văd cum își antrenează concentrarea, răbdarea şi motricitatea fină.

Jocul nu s-a rezumat la pus formele la locul lor. Edy a făcut un alt tren din piese, le-a sortat pe culori, le-a pus unele peste altele şi a făcut turn şi sunt sigură că va mai găsi şi alte variante de joc.

Deocamdată pare o alegere bună trenulețul nostru Montessori. Voi aveți astfel de jucării?

Pe curând!

Tații se joacă altfel!

Citisem undeva că tații se joacă altfel cu copiii față de cum o fac mamele, în sensul că găsesc jocuri inedite la care mamele poate nici nu se gândesc sau fac lucruri mai periculoase (fiindcă ar fi mai puțin panicoşi). Așa o fi?

tații se joacă altfel

Dacă mă întrebați acum pe mine, sunt întru totul de acord cu afirmația de mai sus. Nu am crezut asta dintotdeauna. Eu nu am fost panicoasă, mi se părea că soțul meu e mai rigid față de mine. Acumcând Edy a crescut şi mă uit cum se joacă amandoi, nu pot să nu zâmbesc și să zic: „da, tații se joacă altfel!„. Şi nu e vorba de panică, au pur şi simplu alt stil. Continue reading