Tag Archives: zambet

Bebelușul meu la trei luni – cum ne descurcăm?

descoperire maini bebelus trei luni

Când vorbesc de primele trei luni de la naștere mă gândesc ca la o treaptă înaltă pe care dacă am urcat-o, deja am scăpat de unele probleme. Că apar altele, e partea a doua, dar mi se pare important că am reușit să le depaşesc pe cele de până acum.

Continue reading

Tot orasul imi zambeste!

Ieri a batut vantul destul de tare si a fost tare frig. Edy n-a dormit foarte bine (in ultimul timp se trezeste de multe ori noaptea) si toata dimineata a fost mofturos. L-am imbracat repejor si am pornit prin oras. Mai are de iesit curand un incisiv lateral si il cam agita,  dar plimbarile il fac sa mai uite.

L-am imbracat cu bluza, hanorac, pantaloni si caciula, dar il tineam in Bumbo. Parea bine infofolit,  mai ales ca haina mea ii acoperea picioarele iar nasul ii era in esarfa care imi acoperea mie gatul golaș. Multa lume s-a uitat insistent sa vada ce „ascund” eu acolo si de multe ori am vazut zambete. Unii chiar nu se asteapta sa fie un copil, le vad fețele surprinse.

Cand ies cu Edy in sisteme de purtare, tot orasul imi zambeste. Oamenii sunt atat de impresionati de acest mod de purtare (locuiesc intr-un oras mic si putina lume poarta bebelusii) incat pur si simplu se exteriorizeaza si aud o gramada de discutii: „ia uite cum sta acolo”, „mamaa cat de tare e asta!”, „uite cum il duce”, „ce-o fi ala? ,  „ai vazut?” si multe altele.

Ieri in piata m-a oprit o doamna sa il vada pe Edy. Nu ne cunosteam,  mi-a zis doar : „intoarce-te putin sa vad ce ai acolo”. L-a bagat un pic in seama, el a zambit si se ascundea pe dupa esarfa mea, alintandu-se. Cand am plecat mi-a zis ca e bine ca il tin asa si ca l-am imbracat bine.

Acum cateva zile ma plimbam si am trecut pe langa un liceu. Erau vreo patru fete pe o banca si de departe le-am vazut cum s-au aliniat si asteptau sa trec pe langa ele. Stiti cum fac fetele cand vad un catelus mic la cineva in brate? Cam asa au facut fetele astea cand am trecut pe acolo :). Nu m-am oprit, dar Edy a zambit la ele si entuziasmul a fost la cote maxime: „vaaaaai, cat de dragalaaaas!”. Am si ras dupa faza asta, ziceam ca deja il plac fetele.

Imi place sa il port pe Edy si faptul ca sunt acolo pentru fiecare nevoie a lui ma copleseste. In ultimul timp am vazut multi copilasi lasati sa planga in carucioare chiar si de foame si ma bucur ca pot alapta si nu il las sa sufere. Ma bucur ca oamenii zambesc si ca inteleg ca e bine sa tii un copil in brate, ca nu e un obicei care ii face rau. Ma bucur ca Edy e un copil minunat si ca eu sunt mama lui.

Le trimit un zambet tuturor celor care citesc aceste randuri si zambesc la randul lor, gandindu-se la minunile pe care le au acasa.

Pe curand!