La mine n-a fost stabilit de la inceput daca va fi nastere naturala sau cezariana. Aveam un chist paraovarian si tindeam spre cezariana, dar numai in cazul in care imi va da batai de cap pe timpul sarcinii. Si au trecut lunile si chistul meu parca disparuse pe undeva desi era tot acolo. Nu ma deranja, asa ca am inceput sa ma gandesc serios la nastere naturala.

M-am uitat pe youtube la filmulete cu nasteri si am citit tot felul de povesti care mai de care mai horror pe internet, dar tot nu imi era frica. Am considerat ca fiecare nastere e unica si fiecare femeie va simti in felul ei momentul. Multa lume imi zicea cat de greu si urat va fi. Nu aveam o perspectiva prea frumoasa, dar eram optimista. De la inceputul sarcinii am mers la o doctorita in care am prins incredere si voiam sa nasc cu ea. Stiam ca trebuie sa ascult ce imi spune si totul va fi bine.

Cand am implinit 40 de saptamani de sarcina m-am prezentat la control. Aveam bagajul in masina dar nu aveam nicio durere, nimic. Doctorita m-a trimis acasa si a zis sa revin peste vreo 3 zile sa ma interneze. Motivul era ca am depasit termenul si trebuie sa nasc. Am plecat acasa si am citit despre nasterea indusa si depasirea termenului. Cand m-am prezentat din nou la control incercam o negociere, sa ma mai lase cateva zile sa astept. Voiam sa stau macar pana la 41 de saptamani. Un pic o convinsesem, dar la control aveam un pic de dilatatie si am inceput sa sangerez. Pana la urma m-a internat.

Fiind o maternitate de stat, am primit o camasa de noapte mare si urata. Mi-am luat bagajelul, am pupat sotul si am urcat spre salon. Nu stiam daca o sa nasc sau nu. Credeam ca astept durerile intai, dar am aterizat la etajul cu nasteri. Cinci paturi in salon si o fata in travaliu care era internata de cu o zi inainte.

Eram destul de plictisita si scriam mesaje, ca toata lumea ma bombarda cu intrebari.

Dupa vreo 3 ore a cazut dopul gelatinos si s-a oprit sangerarea. M-au chemat asistentele intr-o sala de nasteri si doctorita mi-a rupt membranele. Aveam si o perfuzie cu oxitocina despre care stiam ca e pentru dilatatie. La vreo 5-10 minute dupa ruperea membranelor au inceput durerile.

In travaliu am stat vreo 4 ore jumatate. Durerile erau destul de mari dar eu imi inchipuisem ca vor fi mult mai mari. Credeam ca n-o sa mai stiu ce sa fac, dar am rezistat bine. Probabil pentru ca ma asteptam la extrem de greu mi s-a parut mai usor. Ma bucuram de acel moment dintre contractii cand reuseam sa ma reculeg. Apoi distanta intre contractii a inceput sa fie foarte mica.

Durerea incepea sa fie aproape continua.

Inainte sa nasc am mancat o ciocolata Snickers si un baton proteic Milk&Egg Bar. Am baut putina apa si n-am fost slabita.

M-au mai chemat de vreo doua ori sa imi verifice dilatatia. Asistentele imi puneau din cand in cand un aparat pe burta sa se auda bataile inimii bebelusului. Apoi m-au chemat iar in sala de nasteri. Imi era greu sa stau pe masa, ma durea tare. Am auzit asistentele ca o cheama pe doctorita sa vina sa vada daca incepem expulzia, ca eu as fi pregatita. Expulzia este practic momentul in care impingi pana iese bebelusul.

Si a aparut doctorita imediat si a zis ca nasc

Bebe coborase destul de tare ca aveam impresia ca deja a iesit capul. De fapt inca nu incepusem nimic. Mi-a dat indicatii ce sa fac si cum sa fac si pana la urma i-a iesit si capul. Atunci a fost cel mai dureros, dar dupa ce l-a scos am simtit asa o liniste ca parca s-a terminat orice durere si orice problema. A inceput sa planga si eu eram asa bucuroasa ca il vad si ca am reusit, incat nu-mi venea sa cred.

Mi l-a dat in brate si l-am pupat. Ma tot uitam dupa el, asa ca mi l-a mai dat odata sa il vad. El plangea incontinuu. Am intrebat daca mi-a facut epiziotomie si mi-a zis ca da, dar n-am simtit taietura in sine. A urmat scoaterea placentei care n-a fost dureroasa ci doar putin inconfortabila, apoi coaserea. Mi-a facut anestezie cand m-a cusut dar simteam cand trage ata prin piele. Era o senzatie cam ciudata. Totusi, ce fusese mai greu trecuse. Abia asteptam sa ma duca in salon. Nu mai conta ce imi face.

Practic travaliul dureaza mai mult, Expulzia in sine a durat vreo 20 de minute. N-am tipat, am vrut sa imi pastrez energia si foarte bine am facut. Am putut asculta ce mi se spune si nu m-am panicat. Cred ca e un lucru important.

In salon cand am ajuns, ma astepta langa pat un patut mai mic, cu bebelus in el. Era Edy, albicios la fata, imbrobodit ca o babuta si putin infometat. Doua ore a trebuit sa stau cu fata in sus si sa masez burta cu o sticla de apa inghetata. Asa se procedeaza ca sa nu ramana cheaguri de sange si sa se retraga uterul. Dupa aceea am putut sa ma intorc pe o parte si sa-l pun la san.

Din prima a prins sanul.

Tragea de parca stia sa suga dintotdeauna. Eram vesela si foarte emotionata. Nici eu nu mi-am inchipuit ce emotii de mamica te cuprind cand aduci pe lume un copil.. Sotul meu abia astepta sa ii trimit o fotografie si sa stie ca suntem bine amandoi.

Am mai stat inca doua ore de cand l-am pus la san si apoi m-au mutat in alta parte. Nu eram foarte ametita, am putut sa ma ridic singura. M-a mutat o infirmiera in alt salon si cand am ajuns dincolo m-am schimbat in camasa mea de noapte. Pe Edy l-am schimbat in hainutele care le adusesem de acasa. Au fost multe emotii cand am ramas singura cu bebelusul meu pentru prima data. Apoi a venit si sotul meu. Am stat impreuna cam o ora si ne-am bucurat de minunea pe care o aveam de-acum.

Am stat intr-o rezerva cu plata, chiar daca e maternitate de stat. Sunt cateva rezerve cu un pat sau doua, renovate si am avut noroc sa gasesc liber intr-una cu un singur pat. Din punctul meu de vedere totul a fost foarte bine desi auzisem tot felul de povesti despre asistente nervoase si impertinente. Conteaza cum vorbesti cu ele, ce intrebari pui si ce asteptari ai. Cu mine nu s-au purtat urat dar nici nu prea am avut solicitari. M-am descurcat de minune, parca stiam tot timpul ce am de facut. Nu a fost nevoie sa chem pe cineva ca plange Edy. Il schimbam si ii dadeam mancare de parca faceam asta de o viata.

Asta e povestea mea. Sa nu iti fie frica de nasterea naturala.

In momentul in care il tii in brate uiti de tot, ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata. Epiziotomia se reface (eu am avut fire care se absorb) si durerile se uita. In prima noapte am simtit durere si am rugat doctorita sa imi dea ceva sa treaca. Mi-a dat supozitoare Indometacin si au luat durerea imediat asa ca m-am pus foarte repede pe picioare. Am putut manca bine si am avut lapte. Nu a fost nevoie de suplimentare, asa ca pana acum i-am dat exclusiv san. Dimineata, o asistenta imi lua temperatura si mergeam la curatat. Dupa trei zile m-au externat.

Mai vreau un copil si cred ca tot natural o sa nasc. Toate au un rol in viata si noi suntem facute sa fim puternice si sa razbatem. Va urez nasteri usoare, viitoare mamici!!

Citeste si despre a doua nastere naturala pe care am avut-o!