Povestiri din viata

Insistente gratuite. De ce sa dai sfaturi unei mamici incepatoare doar cand ti le cere?

caciulita nesomn Nu mă deranjați

Niciodata nu mi-au placut „sfaturile” acelea insistente. Accept sugestii, dar deja cand mi se spune ceva de mai mult de doua ori se cheama insistenta, mai ales cand eu n-am cerut parerea. Asa am fost tot timpul, dar de cand sunt mamica, lucrurile au inceput sa fie din ce in ce mai enervante. Unele mamici care au copii mai mari se cred atotstiutoare si considera normal sa te zapaceasca de cap cu „cum au facut ele” si „cat de bine era pentru bebe” fara macar sa intrebe daca ai nevoie sau daca te-ar ajuta parerea lor.

Eu am parte de asta de multe ori (de la persoane care ar trebui sa fie apropiate) si desi sunt o fire un pic posesiva (recunosc), las de la mine sa nu ii supar pe cei din jur. Cine are copil mic stie ca daca il ia altcineva in brate parca nu il tine cum trebuie, ii face ce nu-i place, ii baga jucariile aproape in ochi in speranta ca va zambi un pic, il trage si-l balangane si Doamne fereste sa spui ceva ca iti raspunde: „Da’ eu nu stiu cum sa fac? Doi copii am crescut!”.

Eu sunt de parere ca fiecare are un anumit mod de viata si vrea si mai mult pentru propriul copil, asa ca ia informatiile doar care le considera necesare de la altii. Cand vezi un copil bine crescut si te gandesti ca asa ai vrea sa fie si al tau, parca altfel accepti si sfaturile. Dar atunci te si intereseaza cum a facut mamica aceea in anumite situatii si ii pui intrebari, ceri sfaturi. In cazul contrar, tocmai mamica unui copil care nu tii sa il iei de model se ofera sa te streseze cu ce sa faci si cum si asta e enervant.

Zilele trecute am mers in vizita si pana m-am descaltat, Edy era dat de la unul la altul si dezbracat de geaca, dat botosei jos, fular etc. Sotul meu a zis sa ma lase pe mine si s-a sarit in sus: „da’ ce, eu nu stiu? Eu doi am crescut!”. Si ma gandeam ce legatura are? Adica eu am copil de 3 luni jumatate si poate o avea mai multa experienta persoana respectiva, nu zic, dar una e sa il ai mic acum si sa exersezi zilnic si una e sa fi facut asta acum 10 ani. Adica si dexteritatea asta se pierde.

Fiecare copil e diferit.

Nu toti au aceleasi obiceiuri, nu sunt tinuti la fel in brate pentru ca unul se trage de spate, altul nu, poate plange tinut in anumita pozitie, da din maini, nu suporta tinut de sub brat si tot asa. Mama stie cel mai bine ce trebuie facut pentru ca fiecare copil are nevoile lui. Sau poate mama vrea sa il dezbrace singura sau chiar sa nu il dezbrace. Nu sunt absurda sa nu las sa il tina cineva in brate, dar ma enerveaza atitudinea aia de superioritate, accentuata de replici de genul „uite asa sa-i faci/ sa-l tii”. Daca azi a implinit 3 luni si capul nu e perfect drept iti spune: „cuum, dar n-are trei luni?”.

Edy mai are colici din cand in cand desi credeam ca i-au trecut. O saptamana nu are nimic, apoi ii revin, depinde ce mananc eu. Si plangea intr-o zi si eu incercam sa il linistesc ridicandu-l si coborandu-l in pozitie orizontala ca asa stiam ca ii e bine si il calmeaza. Si vine solutia:”tine-l cu burtica lipita de tine ca e mai bine!”. Si normal ca nu a fost, ca Edy se trage de spate si nu se linisteste asa. Mergea cand era mai mic si fiindca sunt mama lui stiu asta si ce sa ii fac sa il linistesc. Sau mai sunt care zic „da-mi-l mie sa il linistesc eu”. Pe bune?

Tot de curand mi s-a zis (pentru a treizecea oara cred, de cand s-a nascut Edy) ca ar trebui sa il mai tin cu fata in sus sa i se teseasca capul la spate. Si m-am enervat ca deja asta era peste limita suportarii mele, mai ales ca Edy are un cap cat se poate de normal. Cand l-am nascut era foarte bombat la spate si m-au zapacit de cap cu treaba asta (aceeasi persoana si altele) si eu nu am facut in final nimic, doar m-am asigurat ca nu sta prea mult pe o singura parte. Mi s-a zis sa ii pun paturici pe langa cap sa il tina cat mai mult cu fata in sus si n-am ascultat de nimeni, am facut cum am crezut eu. Si pe la o luna si ceva a inceput sa intoarca singur capul si sa stea tot mai mult cu fata in sus singur si l-am lasat sa se dezvolte mormal.

Acum e ca un titirez, ar trebui sa ii leg capul ca sa il tina in sus, doar pentru ca asa mi-a zis Doamna X. Mi-a mai zis: „ai vazut cum are baiatul meu?”. Si eu i-am zis ca lui Edy i se dezvolta capul normal si ca si cu fata in sus prea mult se poate turti capul. Si stupoare! Mi-a povestit ca baiatul ei a avut capul turtit in spate de prea mult stat cu fata in sus si ca a trebuit sa il tina mai mult pe parti pana s-a facut ok. Si eu ar trebui sa ii urmez sfatul?

Voi aveti rude sau prietene asistente medicale?

Daca da, sigur ati avut parte de „control” chiar daca sunt asistente la orice altceva decat pediatrie. Eu am patit sa mi-l ia si sa se apuce sa-l dezbrace „sa vada cum e copilasul” si de fapt sa faca pe-a doctorul. Mi-a zis ca are picioarele strambe si ca s-ar putea sa aiba platfus, iar Edy avea abia o saptamana de la nastere. Platfusul am citit ca se poate vedea abia dupa un an sau mai tarziu daca este, iar dupa nastere cam toti copiii au picioarele putin strambe de la statul inghesuit in burta. Intre timp s-au indreptat picioarele si platfus se vede ca nu face ca e destul de curbata zona aceea din talpa.

Mi-a mai povestit o mamica ca a avut parte de acelasi gen de „control” din partea unei farmaciste. Si in afara de asta, daca vreodata te mananca limba sa spui lucruri de genul: nu are copilul scaun zilnic (lucru normal de altfel), are o bubita pe fata sau altceva, deja ai diagnostic si tratament la dispozitie, ti se zice ca e grav si fara supozitoare sau creme nu mai ai ce cauta acasa.

Deci, mame cu obsesii! Tineti-va obsesiile acasa si nu enervati mamicile care au copii normali, frumosi si care nu va cer parerea! Daca pe copilul vostru il considerati cel mai bun, ganditi-va ca atunci cand l-ati crescut nu ati avut in casa o armata de sfatuitori. Deci suntem la acelasi nivel, doar ca in momente diferite. Eu il am acum, e primul copil, tu l-ai avut acum 10 ani si erai la fel de experimentata cum sunt eu acum. Deci si al meu va fi bun! Chiar si mai bun, pentru ca eu sunt mai.. normala.

Sunt mame care nu au incredere prea multa in ele si nu simt ca pot face fata oricarei situatii. Eu ma simt de parca am fost mamica din totdeauna si toate nevoile copilului meu mi se adreseaza. Am o problema daca ma simt asa?

Multumesc daca ati avut rabdare si mi-ati citit gandurile expuse aici si mi-ar face placere sa va citesc parerea in casuta de comentarii de mai jos.

Pe curand!

Facebook Comments
Armonia in familie
Primul Craciun cu Edy

8 Comments

  • avatar image

    Adina FromMegwithLove

    feb. 04, 2015

    Reply

    Bineinteles ca eu nu am toate tiglele pe casa si m a amuzat maxim postarea asta :)))
    Sa ti pui GFc, sa ma abonez :) - daca ai, nu il vad ca am intrat de pe telefon.
    :**

  • avatar image

    Mami si Copilul

    feb. 05, 2015

    Reply

    He he..razi acum dar te vad eu cand faci un bebe daca mai razi la faze de astea :)) am pus acum gfc in partea de jos a paginii

  • avatar image

    Cris

    feb. 23, 2015

    Reply

    Ha ha ha! Parca as fi scris eu :)) Si eu am patit la fel cu soacra mea care le stie pe toate pt ca normal a crescut 2 copii. Eu ascultam dar nu faceam niciodata ce-mi spunea pt ca altfel i-as fi dat copilului mancare de la 3 luni, l-as fi indopat cu prostii de mult prea devreme, l-as fi infofolit in casa desi avem caldura, nu traim sub cerul liber, nu l-as fi tuns pana la 1 an desi avea parul foarte lung si i se usca foarte greu dupa baie, pt ca "nu e bine" si muuuuulte altele. Eu am facut cum am simtit, cum am citit in carti de specialitate si nu m-am luat dupa sfaturile babesti ale altora. Si ceea ce nu am suportat niciodata este faptul ca de multe ori mi-l smulge din brate practic ca sa-l linisteasca ea sau mai stiu eu de ce. Off off :))

  • avatar image

    Mami si Copilul

    feb. 24, 2015

    Reply

    Si eu fac tot ca mine dar ma enervez cateodata pe lucrurile astea si nu explodez pe moment pentru ca nu sunt genul. Noroc de blog, ca vin si imi vars supararea aici :))

  • avatar image

    Anonim

    apr. 28, 2015

    Reply

    O postare foarte hormonala . In caz ca nu realizezi , si tu ai obsesiile tale . Si ai vreun atestat de la doctor ca esti mai ''normala'' decat alte mame? Daca te streseaza soacra/vecina/asistenta cu sfaturi necerute spune-le direct ca nu te intereseaza , ca e inutiul sa-si bata gura si ca iti sare ţandăra repede.
    Irina

  • avatar image

    Mami si Copilul

    apr. 28, 2015

    Reply

    Stiu foarte bine ca am si eu obsesiile mele si e normal atata timp cat sunt si eu om. Postarea asta e scrisa si la nervi, dupa o vizita si a fost mai mult o refulare. Cred ca daca oamenii ar fi mai civilizati si mai diplomati ar fi total diferit. Este o mamica, cunostinta de a mea, care are un baiat de 5 ani si tot timpul imi da sfaturi fara sa i le cer dar e o placere sa o aud vorbind. Diferenta e ca ii vad si copilul ca e bine crescut si inteligent dar e si ea diplomata. Nu da cu bata in balta si imi spune "copilul tau are picioarele strambe" sau alte de astea. Persoana despre care am scris mai sus e foarte panicoasa si problemele pe care le-a avut ea cu copiii i se pare ca le au toti copiii si face din tantar armasar cand nu e cazul. La doctor nu a trebuit sa merg sa imi spuna daca sunt sau nu normala dar mi s-a zis ca am un copil super (fara picioare strambe sau cap turtit) lucru din care eu cred ca rezulta ca sunt destul de normala.

  • avatar image

    Anonim

    mai 12, 2015

    Reply

    Foarte frumos si corect ceea ce ai scris ....eu una ma regasesc in cuvintele tale....am trecut si sincer inca mai trec prin situati de genu.....si prefer sa ma aptin k dak imi dau drumul la gura ies multe si nevrute.....chiar azi mi sa zs k nu credeau capabila sami cresc copilul singura....ptr k sunt prea tanara.....si woau cat de frumos a crescut copilul meu....ms ptr cuvinte pe care leai scris....miam dat seama k sunt multe mamici in situatia mea....

  • avatar image

    Mami si Copilul

    mai 12, 2015

    Reply

    Cateodata trebuie sa inghitim in sec si sa mergem mai departe pentru ca asa e viata. Bine ca avem copii frumosi, asta e tot ce conteaza

Lasă un răspuns