Armonia in familie

De multe ori am avut ocazia sa vad parinti care se cearta de fata cu copiii. Isi reproseaza lucruri, isi adreseaza apelative, iar pe mine asta ma intristeaza foarte tare. Dintre toti, copilul are cel mai mult de suferit. Armonia in familie e foarte importanta!
armonia in familie 1 iunie
Chiar daca vi se pare ca e prea mic, bebelus, de 2, 3 sau 10 ani, pe el lucrurile astea il marcheaza. Orice tensiune aparuta intre parinti ei o simt, simt diferenta din tonul vocii, agitatia, tipete, plans, totul.

Nu e necesar sa auda certuri. Dupa mimica fetei isi dau seama ca nu e ceva in regula. Copiii vad tot si daca mai si aud, asta le poate afecta dezvoltarea.
Suna cam aspru, dar in multe dintre situatii copiii devin introvertiti, simt ca ei reprezinta o problema, se fac vinovati si isi pierd increderea de sine. Da, copiii se streseaza si se considera vinovati de certurile parintilor!

Cum pastram armonia in familie?

Eu si sotul meu am inteles ca trebuie sa traim in armonie ca sa avem un copil puternic, cu un psihic bun. F 0acem tot posibilul sa nu ajungem la cearta. Cum? Lasand de la noi. Amandoi!
Nu ne facem reprosuri, gasim intotdeauna varianta calma pentru a rezolva problemele. Discutam orice problema si cautam solutii impreuna.
In multe familii incapatanarea e mai presus de psihicul copilului. Ne dorim liniste, armonie in familie, dar facem ceva pentru asta?

Comunicarea e cheia si daca acum nu aveti parte de liniste, e momentul pentru schimbari!

Deciziile se iau impreuna. Amandoi aveti pareri, amandoi puteti face compromisuri. Trebuie sa va cunoasteti ca sa va acceptati limitele. O pereche de pantaloni aruncata pe scaun nu ar trebui sa fie un motiv de cearta. Nu trebuie sa impuneti nimic si nu trebuie sa vi se impuna.

Ce e de facut?

Acceptati faptul ca nu toti oamenii sunt la fel. Unii sunt mai buni, altii mai rai, unii calmi, altii vulcanici, unii cheltuitori, altii strangatori si tot asa. Daca ati ales sa va impartiti viata cu cineva, acceptati si defecte, faceti si compromisuri.
Sa zicem ca sotul arunca hainele pe pat si se tranteste la tv, timp in care mie mi se ridica sangele in cap ca ii vad hainele acolo. Mi-as dori sa ma ajute la treaba dar el zice ca e obosit si are nevoie de relaxare. Ce rezolv daca as fi cicalitoare?
As putea sa il inteleg si sa accept asta. Sau sa vorbesc “pe limba lui”. Daca ma duc la el si il sarut si ii zic ca mi-a fost dor de el si ca uitasem cum e cu hainele pe pat, ar fi o gluma care i-ar atrage atentia ca hainele nu au ce cauta acolo. I-as mai spune si ca as vrea sa fac un dus si daca ma ajuta sa termin mai repede treaba poate s-ar bucura si de altceva pe seara asa.. dupa ce dam stingerea. Ce ziceti, l-as convinge?
Variante sunt multe, asta e doar un exemplu. Sotul meu isi strange hainele :).
Cum e familia voastra? Cat de des apar certurile? Ce ai vrea sa schimbi? Ce te enerveaza cel mai mult si scoate scantei in familie?
Pe curand!
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *