Parenting / Povestiri din viata

Increderea in bebelus

Suna ciudat? Pentru multe mamici, da, suna ciudat. Totuşi, de multe ori e nevoie de increderea in bebelus. De fapt, in copii in general. Trebuie sa le respectam alegerile si chiar daca sunt mici, sa le dam putin credit. Nu ii rasfatam astfel sau “le permitem prea multe”, ci le intarim dorinta de a incerca si le oferim ocazia sa aiba curaj.

increderea in bebelus
Edy are 8 luni. Mi se pare important sa am grija sa ii satisfac nevoia de control.

Ce lucruri fac eu care necesita increderea in bebelus?

– ii dau lui Edy bucati de legume si fructe. Il las sa aleaga, sa guste cand doreste si nu plec de la ideea ca se va ineca. Daca nu il las acum sa manance singur, o va face mai tarziu. Nu vad de ce sa aman. Si alaptatul la cerere reprezinta o alegere pentru el. Il alaptez cand doreste si tot el da drumul la san cand vrea.
– Ii dau sa se mai joace si cu cate o lingurita. Uneori o intoarce cu coada si nu ma sperii. Nu i-o scot din gura. El nu va intelege de ce a avut voie sa se joace putin si apoi n-a mai avut voie. Ori il las, ori nu.
Ieri l-a vazut cineva din familie cu lingurita in mana si a strigat “veeeeezi ca o intoarce! O sa si-o bage in gat!”. Si am intrebat ce se poate intampla asa periculos, cu mine de fata. Chiar nu s-a inecat si a renuntat repede sa se joace cu ea, pentru ca s-a plictisit.
Putea sa se inece si sa tuseasca sau sa ii vina sa vomite dar cred ca stie deja limita gurii sale. Poate de asta e bine ca l-am mai lasat sa se joace cu lingurite. Bebelusii se ineaca de obicei daca sunt intinsi, dar el statea in fund.
– am suzeta, dar Edy nu o suge, o mesteca. De fapt toate jucariile si lucrurile care ii ajung in mana trec si prin gura. Daca vreau sa ii dau ceva, ii tin in fata si daca ia singur bine, daca nu, nu insist. Adica suzeta i-o arat, daca nu o vrea nu i-o indes in gura doar ca vreau eu sa il tin ocupat. Valabil si pentru alte obiecte.
Eram in oras intr-o zi si Edy sugea un papucel (era un obiect vazut prima data si i se parea grozav, mai ales ca il dureau si gingiile) si cineva cu care ne-am intalnit a vrut “sa ii atraga atentia cu altceva” asa ca s-a apucat sa ii infiga suzeta in gura. Normal ca Edy a strans buzele asa incat sa nu intre nimic fara voia lui, iar eu i-am zis persoanei ca e neplacut ceea ce a facut. Eu daca ii indesam ei in gura un cartof, i-ar fi placut?
– viata noastra e mai plina de “da” decat de “nu”. Normal, trebuie sa existe si limite, dar nu exagerate. De exemplu nu o sa il las pe Edy sa bage in gura florile de pe pervaz sau servetelele din bucatarie. Faptul ca ii las la dispozitie alte lucruri inseamna ca imi asum faptul ca le va lua sa se joace. Nu pot sa ii zic “nu” cand ia telecomanda, pe care tocmai eu am lasat-o langa el.
Pastrez restrictiile pentru lucruri care pot provoca probleme (inec, electrocutare, intoxicare etc) si ii si explic desi poate nu intelege acum. Cred ca prea multe “nu”-uri nu sunt potrivite la varsta lui Edy, sau cel putin nu pentru lucruri marunte, cum ar fi o lingura sau telecomanda. Nu l-as lasa sa se joace cu un umeras, cu foarfeca sau mai stiu eu ce altceva, dar daca nu il las, nici nu i le pun la dispozitie.
– mi s-a zis sa nu il las pe Edy sa bage orice in gura ca “daca se loveste la gingii?”. Nu stiu daca o lingurita poate zgaria mai mult decat o jucarie de plastic pentru bebelusi, dar nu mi se pare un sfat pe care sa il bag in seama. Am incredere ca Edy va manevra lucrurile in asa fel incat sa nu se intample ceva si daca se intampla va fi nesemnificativ. Eu sunt tot timpul langa el sa vad ce face. Unele lucruri copiii le agita in mana. Uneori se intampla sa si le mai dea in cap, dar asta nu inseamna sa nu ii mai dau jucarii in mana. Trebuie sa invete sa se coordoneze si cum altfel decat cu obiecte in mana?
– Lui Edy nu ii place tinut de maini si de ce sa il chinui in ideea ca “asa se invata”, lucru absurd de altfel. Toata lumea are tendinta cand il vede, sa il prinda de mana, iar el o retrage. Mi s-a zis ca nu e sociabil “ca uite cum trage mana” si eu i-am zis persoanei respective ca si eu as trage capul daca cineva m-ar prinde de nas. Daca nu ii place, nu ii place. Cred ca mai degraba se va obisnui in timp, daca il las in pace, decat sa insist si sa devina un stres pentru el.
Am vazut copii pe care parintii stau numai cu gura: nu lua, nu face asa, nu baga in gura, nu pune mana si asta incontinuu. Nimic nu e bine si copilul devine confuz. La o anumita varsta face si intentionat ca stie ca reactionezi la orice.
Ieri l-am pus pe Edy pe fotoliu si am stat langa el fara sa il tin. Eram acolo daca se dezechilibra, dar musafirii care erau la noi se tot uitau sa nu cumva sa cada copilul. Daca era dupa ei nici nu l-as fi pus pe fotoliu “ca e periculos”. Alte dati ar fi trebuit sa il indrept de fiecare data cand se incovoia sau se uita peste cap. Edy asa se rostogoleste, se intinde, se face ca o semiluna, uneoti se uita “peste cap” daca aude o miscare in partea opusa, dar nu pot sa stau sa-i manevrez eu corpul sa nu cumva sa se indoaie mai mult decat trebuie. Pentru ca stie el singur cat trebuie.
Si in privinta hainelor unii copii trebuie ascultati. Daca nu vrea sa imbrace un anumit tricou sau tenisi e din cauza ca nu se simte comod, face bataturi, au ras alti copii etc. Daca il obligam sigur nu va fi placut pentru el.
Un copil nu trebuie dadacit, trebuie sa bage mainile si in pamant, trebuie sa se murdareasca, sa se ude, sa faca obraznicii, galagie, sa manevreze obiecte, sa le exploreze, iar noi sa stam undeva in umbra si sa nu il cicalim, sa intervenim doar cand si daca exista o problema.
Lucrurile care tin de dezvoltarea lui nu intra in discutie. Adica nu o sa il las pe Edy pe pat sa se rostogoleasca si sa cada pentru ca am incredere in el. Eu ma refer la lucruri pe care e capabil sa le faca si pentru care de obicei parintii se tem. Si cand e mai rece afara se merge pe principiul “mai bine ii e mai cald decat mai frig”, ca e copil. Uneori copiii sunt mai rezistenti decat noi.
Ma gandeam azi la ceva concret. Inchipuiti-va ca voi, ca adulti, sunteti la servici si scrieti la calculator un document. Si vine un alt coleg si timp de 15 minute va tot spune: “nu mai tasta asa tare!”, “vezi ca ai scris aiurea”, “ai mancat o litera”, “uita-te pe geam cum ploua”, “vezi ca tii piciorul stramb”, “ai mancat azi?” si tot asa. Nu mai zic sa vina sa puna mana pe frunte sa vada daca ai transpirat, sa iti bage tricoul in pantaloni etc. Va asigur ca nu o sa va puteti concentra, o sa deveniti nervos si o sa va infuriati pe coleg. Asa va simti si un copil. El va avea o activitate interesanta iar voi ii veti strica concentrarea. Nu merita copilasul vostru mai multa incredere? Tu ce parere ai?Pe curand!Foto consultanta-psihologica.com
Facebook Comments
Dar unde s-a lovit?
S-a schimbat schema de vaccinare

No comments

Lasă un răspuns