Eu am crescut pe vremea cand copiii nu trebuiau luati in brate „sa nu se invete”. Nu trebuia sa „le dai prea multa apa la moara”, nu trebuiau imbratisati prea mult sau pupati pentru „ca ti se urcau in cap”, „ca deveneau prea alintati” etc.
Cu toate astea, imi amintesc ca ai mei nu au fost nici prea severi dar nici afectuosi din cale-afara. Au fost şi momente dificile dar in general nu au uitat de imbratisari, cuvinte frumoase si pupaturi. Erau fericiti impreuna si transmiteau asta.
Dimineata e un prilej bun pentru afectiune
Eu cred ca unui copil ii trebuie afectiune. Multa! Doar ca nu trebuie exagerat cu asta si sufocat copilul. La noi, dimineata, e un moment al zilei minunat. Edy se trezeste, se alinta, zambeste la noi, ne pune manutele pe fata, isi baga nasul in hainele noastre si se ascunde acolo. Noi ii raspundem la afectiune, il alintam, ii vorbim, il pupam si vrem sa stie ca il iubim foarte mult.
Daca in timpul zilei el se joaca sau face altceva, e concentrat si poate nu are nicio treaba cu faptul ca sunt in camera sau am plecat, sa merg la el si sa il imbratisez sau sa il pup ar fi enervant. Nici mie nu mi-ar conveni sa ma pupe cineva cat mananc sau vorbesc la telefon.
Tin minte ca in copilarie unele rude ma pupau cu zgomot (stiti voi, pupat de ala apasat) si ma strangeau de abia reuseam sa respir. Ala e un tip de afectiune care mi se pare putin exagerat. Unii copii o sa denumeasca persoanele: tanti aia care ma pupa tare, nenea care imi strange mana tare, etc. Nu o sa simta afectiune ci o sa fuga.
Cand te apuca pupatul si copilul se trage sau te impinge, e enervat de gest. Inchipuiti-va sa fiti agasat de cineva cu pupat si strans in brate. Asa se simt si ei, chiar daca sunt mici.
Si totusi.. cat trebuie pupati copiii?
Nu exista un target pe zi de 10 pupuri sau 5 sau 20. Copiii au nevoie sa le fie aratata afectiune timp indelungat. Sa nu fie respinsi cand au nevoie de o imbratisare, sa fie tinuti in brate, sa li se inteleaga sentimentele, sa fie ajutati si pupati in momentele de afectiune. Jucati-va cu ei, cantati-le, aratati-le ca va pasa de ei, pentru ca asta vor tine minte cand vor creste.
Copiii au nevoie sa fie iubiti pentru ceea ce sunt. Sa li se spuna asta.
Am vazut odata la o groapa de nisip unde se jucau cativa copilasi un tatic care si-a strigat copilul sa vina sa ii dea un pup. Mi s-a parut deplasat mai ales ca acel copil a facut-o mecanic. A dat pupul in fuga si era concentrat la lopatica pe care o lasase acolo si urma sa puna nisipul in forme. Nu l-a ajutat cu nimic, ba chiar cred ca in urmatoarele 5 secunde a si uitat.
Acum sunt adult si inteleg altfel lucrurile si mi-as dori ca toti parintii sa inteleaga ca afectiunea e principalul factor in cresterea sanatoasa a unui copil. Nu va lasati prada oboselii, supararii, carierei si nu va neglijati copilul! Toata energia voastra pozitiva oferiti-i-o lui si doar asa va trece cu bine prin viata.Pe curand!
No comments