Povestiri din viata

Conflict intre generatii la hranit porumbei

porumbei si fantana arteziana

Azi am mers sa vedem iar porumbei in centrul orașului.  Erau mulți și toți copiii mici care treceau pe acolo veneau să îi vadă. Il țineam şi eu pe Edy în picioare lângă ei. Eram înconjurați.

porumbei conflict intre generatii

Un domn înalt și slab, sobru (genul acela care fugărește toți copiii din cartier că fac gălăgie lângă blocul lui), trecut de muuuult de vârsta de 70 de ani , a venit cu o punga de grâu (cred ca avea vreo 2 kg). Arunca la porumbei în toate părțile, mulțumit de fapta sa bună. Păsările s-au năpustit, au venit cu zecile de nicăieri. Se urcau unul peste altul sa prindă o boaba în plus.

Lângă noi a venit un băiețel alergând.  Ii placea sa ii fugărească pentru că zburau în număr mare și se așezau din nou la mâncare. Domnul despre care vă spuneam mai sus nu era la fel de încântat. A țipat de vreo doua ori la copil să îi lase în pace, apoi i-a zis mamei sale: „Doamnă, țineți-l măcar cât mănâncă! Nu-l lăsați sa îi sperie!”.

Doamna nu s-a stresat prea tare, i-a zis ceva acolo copilului,  dar acesta n-a băgat-o în seamă. Bineînțeles că scena a continuat. Bărbatul făcea reguli cu toți copiii: „Tu! Nu te mai apropia!”, „Lasa-i să mănânce!”, „Pleacă de acolo!”. Toți ceilalți au stat cât de cât liniștiți, mai puțin copilul despre care vă ziceam că îi fugărea de la inceput.

Văzând omul că nu o scoate la capăt, a inceput sa arunce în el cu grâu, râzând.

Am rămas socata sa văd ăsta, mai ales că eram exact lângă el și am văzut cum îi sar boabele în cap și pe față. După doi pumni de grâu, aruncați clar cu ciudă,  copilul a început să țipe și s-a retras mai în spate.

Au terminat porumbeii de mâncat şi barbatul i-a zis copilului ca acum poate să se joace, deși nu vede cum s-ar putea cineva juca cu niște păsări care zboară. Am rămas gandindu-mă la toată situația..

Cred că  e normal ca un copil să fugă printre păsări, are energie și e amuzant sa vadă cât de repede reacționează ele când simt primejdia. La fel de normal era ca mama să  fie mai implicată, sa fie ea cea care explică faptul că porumbeii mănâncă și ar trebui lăsați un pic în pace. Totuşi nu cred nici că a greșit așa tare că l-a lăsat sa alerge. În schimb omul m-a șocat.

Mă gândesc că şi lui asta îi face lui plăcere. Păsările sunt prioritatea sa, cum sunt și pentru noi copiii. Nici el nu ne înțelege pe noi,  nici noi pe el. Dacă am privi lucrurile din fiecare postură, am vedea că fiecare a reacționat firesc.

Concluzia?

Diferența de vârstă, de priorități, de vremuri. Se numeste conflict intre generații și nu cred ca are vreo soluție. Tu cu cine ții?

Facebook Comments
Gafa sau nu?
La padure

6 Comments

  • avatar image

    Mami si Copilul

    aug. 21, 2015

    Reply

    Nu numai ca a zis.. a luat și masuri. Dacă era copilul meu în locul băiețelului respectiv nu știu cum reacționam. Îmi venea și așa sa îi zic ceva :)

  • avatar image

    Anonim

    aug. 22, 2015

    Reply

    Din pacate poporul asta nu mai are leac. Toti sufera de lipsa de educatie. Copiii sunt invatati ca li se cuvine si permite totul ( va aduceti aminte de Goe?) sau, din contra, sunt certati pt orice fara a li se EXPILCA unde au gresit (astfel crescand suflete chircite si cu frustrari de mici). Mamele sau bunicile/bonele (ca ele sunt de obicei insotitoarele celor mici) nici ele nu au prea mult bunsimt. Majoritatea au un ton de cele mai tatoase tate ca te apuca lehamitea de a mai interactiona. Ele intotdeauna au un " sfat" sau o remarca rastita (sau vocabular de mahala) la indemana, dar rar isi strunesc sau se impun in fata copilului. On topic: parerea mea este, poate, stricta. Toti au gresit: 1) dl in etate tb sa-l roage frumos pe copil sa astepte si sa-i explice motivele. 2) mama tb sa -i explice si ea situatia-pana la urma ea creste un viitor adult iar situatia descrisa poate fi replicata mult mai grav in viitor. Daca ea nu s-a impus si nu a comunicat acum, cum va reactiona sau nu la ceva mai grav?

  • avatar image

    Anonim

    aug. 22, 2015

    Reply

    Am uitat sa ma semnez mai sus: Cristina. Un weekend minunat!

  • avatar image

    Anonim

    aug. 24, 2015

    Reply

    Vinovata din punctul meu de vedere este mama copilului, care nu i a explicat copilului sau ca atunci cand mananca el nu este deranjat sau stresat prin urmare nici el nu trebuie sa deranjeze pe nimeni, chiar daca este vorba in cazul acesta de pasari. Pasarile respective stau acolo pentru ca persoane, cum este domnul descris mai sus, le hranesc. Altfel ei si alti copii ca el nu ar mai avea ce sa admire sau in acest caz dupa ce sa alerge.Eu cumpar uneori o punga de arpacas si le dau porumbeilor si nu am etatea domnului descris anterior. Poate si voi doamnele care mergeti cu copii sa admire ( sau sa alerge) porumbeii ar trebui sa faceti asta. Poate ajutati si pasarile, poate va ajutati si copii sa fie mai responsabili si mai rabdatori...

  • avatar image

    Mami si Copilul

    aug. 24, 2015

    Reply

    Și eu am semințe în geanta când merg la porumbei și imi place sa îi hrănesc. Și dacă Edy ar alerga pe acolo nu l-as lasă de capul lui pentru ca sunt o mama implicată. Dar nici nu as da în ochi la un copil cu mancare de păsări. Eventual ar fi trebuit sa îi dea mamei cu grâu în ochi dacă tot ținea neaparat. Copilul nu are nici vina ca nu înțelege ceva și ca părinții sunt cum sunt. Nu putem educa adulții cum nu putem educa nici copiii altora. Totul tine de bun simt și de integrarea noastră în comunitate, de respectare a unor reguli simple de conduita prin care sa reușim sa nu deranjam oamenii, plantele sau animalele din jurul nostru. Trebuie sa protejam natura și ăsta se învață. Dar unii nu vor sa învețe. Ăsta e lumea în care trăim și cum zicea și Cristina.. "poporul ăsta nu mai are leac"

  • avatar image

    Anonim

    aug. 24, 2015

    Reply

    Nu iau apararea domului, sigur ca nu trebuia sa arunce cu grau in copil, dar tare ma mai mahnesc cand vad nepasarea parintilor vis a vis de comportamentul propriului copil. Rabdarea, toleranta, grija fata de oameni si animale, respectul...toate se invata, dar trebuie sa fie si cineva dispus sa ii invete. Apoi ne miram de ce ajung adulti nepasatori, reci, egoisti...care uita sa fie oameni!

Lasă un răspuns