Parenting

Cum știi când bebelușul înțelege?

bebeluș intelege șapte luni

O mămică m-a întrebat odată: “cum știi când bebelușul înțelege?”. I-am povestit cum a fost la noi cu Edy și m-am gândit să vă scriu și vouă despre asta, pentru ca acesta este, cu adevărat, un moment foarte important pentru noi părinții. Vrem să vedem cum copilul începe să memoreze lucruri și să facă progrese. E ca şi cum ne-ar oferi feedback :).

Edy a inceput sa înțeleagă destul de multe cuvinte acum, la aproape 1 an. Eu îi aliniez jucăriile și îl întreb pe sărite unde-i ursul sau puiul de exemplu. Le cunoaște, pentru că se uită spre cea despre care întreb și începe să râdă. Întrebarea e cum am știut la 8 luni că începe să înțeleagă? Ce am făcut?

Poartă-te ca şi cum ar înțelege tot ce zici!

Discuțiile cu copilul ar trebui să existe dintotdeauna. Chiar și când e în burtică are nevoie să audă că i se vorbește. Dacă la început e ciudat, pe parcurs devine mai ușor, o obișnuință. Când se naște, poate că bebelușul nu înțelege mare lucru din ce îi spui, dar asta îl ajută. În plus, îi place să te audă vorbind.

Copilul va face asocieri. Dacă de fiecare dată când îl duci să facă baie îi vei spune acest cuvânt, fii sigură că îl va memora imediat, mai ales dacă baia e printre activitățile favorite. Aşa te vei obișnui și tu să îi povestești orice.

Exemple: “acum pun scutecul”, “te îmbrac cu body”, “pune mami pantaloni”, “mergem în bucătărie”, “aici  este baia”, “tati se uită la televizor”, “afară sunt copii”, “mami bea apă”, “uite jucăria”, “mergem afară”, “îți pun șosetele că e rece” și tot așa.

Dacă începi să îi vorbești devreme, cu cât crește și se uită la lucruri mai atent, cu atât vei fi și tu tentată să îi vorbești mai mult. Asta ajută, mai ales dacă folosești cam tot timpul aceleași propoziții scurte și la obiect.

Cum am știut noi că bebelușul înțelege?

Noi întotdeauna i-am vorbit. Simțeam că face legătura între cuvinte și acțiuni, dar nu era confirmat 100%. Și cred că aveam nevoie să vedem asta. Am început să îi arătăm becul și să îi tot repetăm ca ăla e becul. Ideea era că atunci când făceam asta, el trebuia să se uite în sus.

Câteva zile i-am tot repetat “unde-i becul?”. Nu se uita în sus decât dacă îi arătam eu, dar asta nu a fost o problemă. Eu nu căutam să îl stresez, nici să știe neapărat că ăla de sus e bec, dar îi arătam, ca pe multe alte lucruri din împrejurime.

După zile de arătat și de întrebat “unde-i becul?”, Edy a inceput să se uite la tavan. Nu numai că știa deja care e obiectul pe care îl căutam, dar învățase să răspundă și la întrebarea “unde e…”.

Așa am realizat că începe să memoreze lucruri. Avea în jur de 8 luni atunci și vă închipuiți că nu memora prea multe. Uneori uita, îi arătam iar și iar, dar era un reper. Cu cât exersa mai mult, cu atât reacționa mai repede la întrebare.

Am continuat și cu alte obiecte, dar nu obositor. Adică îi arătam o jucărie sau altceva și îi spuneam ce e. Dacă întrebam “unde e” ceva anume, ne arăta, iar asta nu știa să facă decât privind în acea direcție.

Am început să exersăm cu mai multe lucruri după aceea, mai mult în joacă. Îi arătam jucării și i le denumeam pe toate. Le făceam să “vorbeasca” și ușor ușor le-a învățat. Copiii învață cel mai repede prin joacă,  dar totul trebuie să vină de la sine, să nu facem o competiție din asta.

Fiecare părinte vrea sa aibă un copil dotat din punct de vedere mental. Nu trebuie, însă, să trecem în cealaltă extremă, pentru că îi putem face rău. Ce aș vrea să înțelegeți este că fiecare copil e diferit și se dezvoltă diferit. Unii pot memora mai repede, alții mai greu. E un proces de lungă durată, care necesită rabdare.

Sper sa vă fi dat niște repere bune și aștept să îmi scrieți și voi cum v-ați dat seama că bebelușul înțelege sau să spuneți dacă v-a ajutat și pe voi experiența noastră.
Pe curand!
Facebook Comments
Socializarea in parc -prima etapa
Frica de necunoscut a bebelusilor

1 Comment

  • avatar image

    Anonim

    aug. 22, 2015

    Reply

    Da. De acord cu tine. Eu ii si citesc de cand avea 3 luni. Nu intelegea mare lucru dar radea la poze si la voci diferite. Cel mai mult ii placea Scufita Rosie. Am gasit la Ikea si cele 3 personaje in plus: Scufita, lupul, bunica si i le aratam si manuiam ca marionete. Uneori mai inventam personaje sau replici pt diversitatea vocabularului. A ras luni intregi. Apoi a inceput si ea sa manuiasca cartile. Da paginile, rade, le mai baga in gura. ..rontaie. Am trecut la cele de carton gros cu tematica diferita: ferma, animale salbatice, culori, fructe si legume etc sau mici povesti. Mai am unele in engleza care au pagini tactile. De ex pt Cei 3 purcelusi casa de paie e chiar de paie etc. Le adora...intinde mana si pipaie indelung. Sper ca va avea un vocabular bogat ...candva :) Cristina

Lasă un răspuns