Dezvoltare Eduard / Nou nascut si bebelus / Parenting

Frica de necunoscut a bebelusilor

frica de necunoscut a bebelusilor povești horror cu copii
Bebelusii au o perioada in care, cand vad o persoana noua sau nu foarte familiara, pot deveni agitati, irascibili, pot ramane impietriti, se pot ascunde, plang sau vor doar in apropierea parintilor. Nu e valabil pentru toti copiii, dar cei care dau astfel de semne nu au o problema. E frica de necunoscut, ceva normal la sfarsitul primului an din viata si inceputul celui de-al doilea. Unii specialisti spun ca si la aproape 2 ani se pot manifesta asa. Face parte din dezvoltarea lor.
frica de necunoscut a bebelusilor
Acest lucru nu are legatura cu agresiuni, experiente violente, timiditate ci cu nesiguranta pe care o simte un copil. El se simte cel mai bine in apropierea parintilor. Persoanele pe care nu le vede foarte des le considera straini, mai ales ca memoria lor este in formare si au tendinta sa uite foarte repede.

Edy e in aceeasi situatie si nu numai in ceea ce priveste anumite persoane ci si in anumite situatii. Cand a inceput sa mearga de-a busilea, pe pat mergea relaxat dintr-o parte in alta dar pe jos nu vroia. Apoi a inceput sa mearga pe jos prin dormitor si nu voia in sufragerie. Se obisnuieste cu timpul, dar noi trebuie sa avem rabdare si sa nu fortam lucrurile.

Ii e frica de pungi mari.

Cand pun in cosul de gunoi punga, il vad ca se schimba la fata. Prima data cand m-a vazut, a inceput sa planga.
Cand era mai mic ii era frica de zgomote mai puternice (stranut, ras, batai din palme etc) si acum inca nu suporta blenderul. Aspiratorul insa il faca sa rada in hohote.
Am fost la bunici si nu voia sa stea la ei in brate. Uneori e frustrant. Noi incercam pe cat posibil sa ii facem sa inteleaga. Trebuie sa ii dea timp se obisnuiasca. Ei vin cu tot felul de jucarii, zgomote si altele in speranta ca il bucura.
In toata necunoasterea aceasta bebeluseasca, noi, parintii, avem cel mai mare rol.

Ce putem face?

– sa nu dam copilul din brate prima data cand ajungem intr-un loc nou,
– sa ii vorbim copilului,
– sa ii spunem ca suntem acolo si nu plecam nicaieri,
– sa zambim tot timpul cand ii aratam ceva si sa spunem persoanelor necunoscute sa zambeasca la randul lor.
Asta nu inseamna ca in doua minute copilul se va obisnui, dar il mai relaxeaza si poate intelege ca nu e ceva de rau.
Daca nu vrea la cineva in brate nu trebuie fortat, nu trebuie chinuit si nici prins de toata lumea din toate partile. S-ar putea sa accepte doar anumite persoane si sa fuga de altele. Sa nu ii placa vocea, sa il sperie o pereche de ochelari, o mustata sau ca cineva e prea gras sau prea negru. Noi trebuie sa fim acolo si sa ii oferim increderea de care are nevoie.
Prea multe lucruri noi suprasolicita copilul. Daca il veti plimba prin toate camerele intr-o casa pe care nu o cunoaste si ii veti arata multe lucruri noi, la un moment dat va incepe sa fie agitat, obosit, sa planga si sa reactioneze negativ. Cel mai bine e sa ii prezentati lucrurile treptat. Azi o camera, data viitoare alta si mai putin sa ii aratati obiecte mai mici. Nu stati mult ca sa nu il duceti la epuizare.
Nu multi inteleg lucrurile astea si de cele mai multe ori bunicii sunt cei care se supara. Copilul nu stie ca aceia sunt bunicii, daca nu au fost zi de zi prin preajma. Pentru el tot straini vor fi. Au tendinta sa il ia in brate (vine la ei si sa nu se joace?) si parintilor le revine responsabilitatea sa faca lucrurile in favoarea copilului. E greu, dar alta varianta nu e.
Uneori trebuie sa ne impunem ca sa ii fie bine copilului. O solutie ar fi sa ii chemam intai la noi acasa. Copilul e familiarizat cu locuinta si nu va fi atat de solicitant.

Primul pas e sa nu ne simtim noi prost pentru ca nu reactioneaza copilul cum se asteapta ceilalti.

Pe mine socrii ma faceau sa ma simt prost spunand permanent ca trebuie sa ne intalnim mai des. Ziceau că Edy trebuie sa ii cunoasca, că nu vine la ei in brate, pana cand le-am zis ca ii va cunoaste dar trebuie sa aiba rabdare. Acum nu imi mai spun nimic si sunt si eu mai relaxata si nu ma mai gandesc cum “trebuie” sa fie Edy. Cui nu ii place sa nu ne mai cheme.
Au inteles si ca noi trebuie sa fim alaturi de el si daca nu vrea in brate nu trebuie luat. Pentru asta a trebuit sa ma impun si desi initial mi se parea ca am facut rau, ca le-am zis ce nu imi place, mi-am dat seama ca m-a ajutat foarte mult. La urma urmei, parintii iau deciziile.
Cu timpul, copilul va incepe sa memoreze chipuri si va fi mai usor. Va selecta insa oamenii si la unii va vrea sa stea, la unii nu. Nu cred totusi ca aceste lucruri tin de cat de sociabil va fi sau nu in viitor. Totul va tine de personalitate, de psihic si de cum il vom invata noi sa relationeze.
Nu stiu daca pe voi va ajuta postarea mea cu ceva dar stiu ca sunt multe familii in care mai ales bunicii dau multe directive. Ei “stiu cum se cresc copiii” si e greu sa ii faci sa inteleaga. Tu ca parinte incepi sa crezi ca ai un copil “salbatic” care nu se ridica la asteptarile celor din jur. Sa stii ca nu e asa!! Copilul tau se dezvolta, e cat se poate de normal si tu trebuie sa fii alaturi de el si sa il sustii. Totul va fi bine pana la urma!
Daca mai ai intrebari le astept in casuta de comentarii.
Pe curand!
Facebook Comments
Cand ramai singura cu copilul tau prima data
Doamne, cate mai am de invatat!

3 Comments

  • avatar image

    Anonim

    Aug 13, 2015

    Reply

    Ador fiecare postare de-a ta, sunt foarte interesante si diverse subiectele abordate, simplu scris, pe intelesul tuturor, si mai ales din practica de zi cu zi! Felicitari, si sa stiti ca sunteti parintii perfecti pentru Edy!!! Sa fiti mereu fericiti in trei!!!

  • avatar image

    Mami si Copilul

    Aug 13, 2015

    Reply

    M-a uns pe suflet comentariul tau, sincer. Multumesc din suflet. Poate nu suntem perfecti, nu cred ca exista asa ceva dar incercam sa dam ce avem mai bun. Multumesc inca odata!

  • Frica de alți copii - Emotii de mamica

    Iun 25, 2016

    Reply

    […] era mic, lui Edy îi era frică de multe lucruri. V-am și scris la un moment dat despre frica de necunoscut a bebelușilor. De când îl știu s-a obișnuit greu cu orice lucru nou. Când primea o jucărie se uita întâi […]

Lasă un răspuns