Ma tot gandesc la ultimul an din viata noastra, cat de repede a trecut si ce frumos a fost. Pe langa toate emotiile de mama care m-au cuprins, mi-am dat seama ca sunt atat de diferita fata de acum doi ani, ca nu ma recunosc. Totul e diferit in jurul meu, eu sunt diferita. Avem o minune de copil care ne uimeste pe zi ce trece si ne face mandri ca suntem parinti. Cred ca niciun efort nu e prea mare pentru ceea ce rezulta in final

Ce se schimba cand devii mamica?

Daca esti graviduta si nu stii ce urmeaza, fac eu un rezumat:

Intai se schimba lucrurile  in casa. Apare un colt colorat cu patut si tot felul de jucarii sau o camera cu desene pe pereti. Apar dulapuri noi sau hainele parintilor se restrang pentru a face loc lucrusoarelor in miniatura. Par putine la inceput, dar cand aduni paturici, scutece, patrate de tifon, haine de casa, de oras pe care le schimbi repede pentru ca bebelusul creste, iti dai seama ca trebuie sa te tot reorganizezi,  sa ai loc pentru toate.

Nu mai zic de restul casei care daca pana acum era ordonata si curata permanent, de acum nu va mai fi chiar asa. Uneori pur si simplu nu ai timp sa pui la loc totul, mai lasi cateva vase nespalate sau haine de calcat. Nici mancarea nu o mai faci asa de usor ca inainte, dar incerci sa faci fata.

Mai apare si un dulap cu siropuri, apa de mare, ser fiziologic, termometru, zeci de creme si alte lucruri multe si necesare pe care pana acum nu le-ai fi cumparat (pompa de san, sutiene de alaptare, creme de san, creme pentru vergeturi, picaturi pentru colici, biberoane etc).

Cu cat creste bebe, apar jucariile. Din ce in ce mai multe,  mari, mici, de plastic, pluș, cauciuc,  cu becuri,  muzica,  simple, pe care trebuie sa le pui undeva. Asa apar si cutiile cu jucarii, dar de cele mai multe ori jucariile vor fi imprastiate prin casa.

Cred ca ne-am facut o idee despre cum arata casa cu copii mici. Sa trecem la parinti, care se schimba oricum ar fi. Asta nu inseamna ca in rau!

Sunt familii de tot felul si ca sa se schimbe lucrurile in bine, e necesar sa existe o comunicare foarte foarte buna. Parintii trebuie sa inteleaga ca un copil e o responsabilitate mare si sa se mentina calmi si rabdatori. Ambii au destule responsabilitati si lipsa reprosurilor aduce linistea in familie. De fapt asta e o proba de foc in care oboseala isi face simtita prezenta. Autocontrolul joaca rolul cel mai important in acest caz. Daca reusiti sa va abtineti de la reprosuri, bebelusul va creste intr-un mediu foarte bun.

Viata intima va fi la inceput inexistenta pentru ca mamica tocmai a nascut, dar apoi se poate relua. Intr-adevar, copilul va fi pe primul loc, dar parintii isi pot gasi timp pentru ei. O imbratisare, pupatul la plecare sau inainte de culcare sunt lucruri care ne fac sa nu ne pierdem in activitati si sa nu uitam unul de altul. Incercati, sa vedeti ce mult conteaza!

Bebelusul poate fi luat cam pe oriunde, dar uneori nu putem sta cat ne-am fi planificat. Se poate intampla sa iesi la cumparaturi si bebe sa planga si sa pleci acasa. Ni s-a intamplat si noua si nu e deloc un capat de lume. Eu m-am bucurat sa il am cu mine peste tot si sa simta ca mami e acolo orice ar fi. Cred ca mai mult doare sa il lasi cu altcineva si sa planga. Te simti vinovata, nelinistita si nu te bucuri ca esti in alta parte.

Ne schimbam noi,  mamele, din momentul in care ramanem insarcinate. Devenim protectoare, responsabile si nu mai punem asa mult accent pe activitatile noastre. Cumparaturile devin deodata nesemnificative, iar supararea bebelusului o prioritate.

Unele femei au depresie postnatala si li se pare ca s-a sfarsit viata de cand au copil. Acest lucru trebuie constientizat si tratat. Un copil nu e usor de crescut, dar sentimentele si bucuria sunt nemarginite si compenseaza chiar si oboseala. Probabil ca e nevoie de ajutor din alte directii daca nu simti asta.

Un alt lucru care se schimba foarte mult este legat de prieteni. La inceput nu se schimba mare lucru, dar apoi o sa vezi clar ca nu mai e ca inainte. Lumea nu te mai suna ca sa nu deranjeze bebelusul, apoi se racesc relatiile. Programul se schimba, incepi sa iesi mult mai devreme afara si de cele mai multe ori te indrepti spre familii cu copii. Ai alte subiecte de discutii, iesi mai mult in parc sau in locuri pretabile pentru copii.

Programul va fi aproape acelasi, zilnic, pentru ca rutina bebelusilor e importanta. La inceput doarme mai mult, dar si tu vei vrea odihna mai multa. Va vrea in brate sau la san si cel mai bine e sa te stie acolo. Apoi va mai creste si va plange cand nu te vede, se va plictisi repede sau va vrea sa il plimbi. Eu am preferat sa ma ocup cat mai mult de copil, sa aiba in mine tot sprijinul, sa il stiu fericit. Am vrut sa stie ca nu plec nicaieri si sunt langa el daca are nevoie de mine.

Eu sunt de parere ca, daca e posibil, parintii sa fie tot sprijinul unui copil macar in primii doi ani. Bunicii si rudele trebuie bineinteles sa ii iubeasca, sa ajute daca vor si pot, dar de educatie sa se ocupe parintii. Asa cred eu,  nu e o regula.