Astazi, cand am iesit cu Edy afara, l-am lasat mult pe jos si am fost impresionata de cat merge. Il tin doar de o mana, ca de doua nu mai vrea si e bine ca cere un pic de independenta. Il sustin foarte putin, mai mult sa aiba el incredere ca sunt acolo si ca nu e niciun pericol. M-a uns pe suflet cand l-am vazut asa sprinten. Distanta pe care a parcurs-o a fost destul de mare.

L-am urcat pe marginea unei fantani arteziene si am stat un pic acolo. Dintr-odata a venit un alt copil. A inceput sa traga efectiv de mine sa il urc si pe el pe fantana. Imi arata prin semne sa il las pe Edy si sa il iau pe el. Incepuse aproape sa planga cand i-am zis ca nu il pot lua.

Ma uitam in jur dupa o mama, bunica, bona, cineva care e cu el. Nu vedeam pe nimeni. Copilul tot ma agasa si eu ii explicam cat mai frumos posibil sa o roage pe mama lui sa il urce acolo. L-am intrebat unde e si se uita la mine pierdut. Nu vorbea nici stalcit, nici sunete nu scotea, m-a cam speriat momentul. Era un pic mai marisor ca Edy dar nu cred ca depasea trei ani.

Ne-am mai plimbat pe acolo si dintr-odata a aparut un barbat langa copil. M-am uitat sa vad daca se cunosc. Copilul ii arata si lui spre fantana sa il urce. I-a spus „nu e voie” si au plecat impreuna. Eram linistita ca s-a terminat cu bine, ca e al cuiva acel copil si sincer.. ca am scapat de el.

Nu stiu daca ne-am mai invartit patru-cinci minute prin zona, ca vad iar copilul langa noi. A tras de o fetita care era in carucior. Voia sa ii scoata caciulita si sa o prinda de urechi. Apoi a revenit la noi si iar incerca sa imi „spuna” ceva si imi arata spre Edy.

L-am intrebat cati ani are, cum il cheama, dar nu zicea nimic. L-a prins de mana pe Edy si voia sa il traga spre el, dar nu l-am lasat. I-am zis sa ii dea drumul, pentru ca il tinea tare. L-am luat pe Edy in brate si cautam cu privirea barbatul de mai inainte.

Nu era in zona, bineinteles. Era la o terasa aflata la mai mult de 50 de metri cu inca doi barbati. Nici nu se intorcea sa vada copilul.

Am plecat de acolo cu parere de rau si cu aceeasi senzatie si durere pe care o am cand vad copii care nu au ce manca.

M-am oprit in alta zona si am vazut cand au plecat. Mi-am vazut de ale mele in continuare. Oamenii de acest gen nu inteleg nici daca le dai un sfat. M-am bucurat ca Edy e sanatos, ca mai are un pic si merge. M-am bucurat si ca pot fi cu el permanent. Unii vor sa scape de copil, eu as sta numai cu el toata ziua.

Imi place sa ii dau copilului si independenta, dar la varsta asa mica eu consider ca independenta lui trebuie supravegheata indeaproape.

Pe curand!