Povestiri din viata

Independenta supravegheata indeaproape

Astazi, cand am iesit cu Edy afara, l-am lasat mult pe jos si am fost impresionata de cat merge. Il tin doar de o mana, ca de doua nu mai vrea si e bine ca cere un pic de independenta. Il sustin foarte putin, mai mult sa aiba el incredere ca sunt acolo si ca nu e niciun pericol. M-a uns pe suflet cand l-am vazut asa sprinten. Distanta pe care a parcurs-o a fost destul de mare.

L-am urcat pe marginea unei fantani arteziene si am stat un pic acolo. Dintr-odata a venit un alt copil. A inceput sa traga efectiv de mine sa il urc si pe el pe fantana. Imi arata prin semne sa il las pe Edy si sa il iau pe el. Incepuse aproape sa planga cand i-am zis ca nu il pot lua.

Ma uitam in jur dupa o mama, bunica, bona, cineva care e cu el. Nu vedeam pe nimeni. Copilul tot ma agasa si eu ii explicam cat mai frumos posibil sa o roage pe mama lui sa il urce acolo. L-am intrebat unde e si se uita la mine pierdut. Nu vorbea nici stalcit, nici sunete nu scotea, m-a cam speriat momentul. Era un pic mai marisor ca Edy dar nu cred ca depasea trei ani.

Ne-am mai plimbat pe acolo si dintr-odata a aparut un barbat langa copil. M-am uitat sa vad daca se cunosc. Copilul ii arata si lui spre fantana sa il urce. I-a spus „nu e voie” si au plecat impreuna. Eram linistita ca s-a terminat cu bine, ca e al cuiva acel copil si sincer.. ca am scapat de el.

Nu stiu daca ne-am mai invartit patru-cinci minute prin zona, ca vad iar copilul langa noi. A tras de o fetita care era in carucior. Voia sa ii scoata caciulita si sa o prinda de urechi. Apoi a revenit la noi si iar incerca sa imi „spuna” ceva si imi arata spre Edy.

L-am intrebat cati ani are, cum il cheama, dar nu zicea nimic. L-a prins de mana pe Edy si voia sa il traga spre el, dar nu l-am lasat. I-am zis sa ii dea drumul, pentru ca il tinea tare. L-am luat pe Edy in brate si cautam cu privirea barbatul de mai inainte.

Nu era in zona, bineinteles. Era la o terasa aflata la mai mult de 50 de metri cu inca doi barbati. Nici nu se intorcea sa vada copilul.

Am plecat de acolo cu parere de rau si cu aceeasi senzatie si durere pe care o am cand vad copii care nu au ce manca.

M-am oprit in alta zona si am vazut cand au plecat. Mi-am vazut de ale mele in continuare. Oamenii de acest gen nu inteleg nici daca le dai un sfat. M-am bucurat ca Edy e sanatos, ca mai are un pic si merge. M-am bucurat si ca pot fi cu el permanent. Unii vor sa scape de copil, eu as sta numai cu el toata ziua.

Imi place sa ii dau copilului si independenta, dar la varsta asa mica eu consider ca independenta lui trebuie supravegheata indeaproape.

Pe curand!

Facebook Comments
Febra musculara la copii mici?
Taierea motului

2 Comments

  • avatar image

    Anonim

    sept. 17, 2015

    Reply

    Groaznic. Si mai apoi, cand ajung la scoala, se tot intreaba parintii de ce au reclamatii de la ceilalti parinti ca ei, vezi Doamne, au crescut un sfant. Off topic: pt a-i facilita si stimula mersul Aniei i-am luat o jucarie de impins/ antepremergator. O luam peste tot cu noi: in parc ( o impinge alert cam 2 ore zilnic), la bunici, acasa etc Ii place maxim pt ca-i ofera iluzia independentei. De manuta nu prea vrea. Are un an si 2 sapt si deja face 3-4 pasi singurica, nesustinuta. Evident, o incurajez, dar inca ii este frica..Cristina

  • avatar image

    Mami si Copilul

    sept. 17, 2015

    Reply

    Avem si noi o jucarie tot asa, ca o masinuta cu spatar dar nu vrea sa o impinga. Azi insa de doua ori mi-a dat drumul la maini si a facut un pas, doi, singur. Daca nu se simte stapan pe situatie ma cauta sau pune mainile jos. Eu cred ca va merge cand i-o fi momentul..

Lasă un răspuns