Parenting

Cum abordam noi situatiile in care “nu e voie”?

De curand imi povestea o mamica despre baietelul ei care a inceput sa se traga de penis si de faptul ca ii tot spune ca “nu e voie!”. Cred ca fiecare parinte vede lucrurile in functie de modul in care a fost crescut si dupa cum bine stim, subiecte tabu erau multe acum 30 de ani. Azi m-am gandit sa va scriu despre cum abordam noi situatiile in care “nu e voie”.

nu e voie

Asa cum isi descopera copiii mainile si picioarele, asa isi descopera si nasul, urechile sau penisul. Sunt ale lor, nu exista niciun motiv sa nu aiba voie sa se atinga, nu e nimic sexual, nu e gresit, e doar autocunoastere. Poate ca in societatea in care traim acest lucru nu se permite, dar cand va creste, copilul va intelege ce e permis sa faca in public si ce nu. Bineinteles, daca i se va explica acest lucru.

Cand e copilul mic mic si incepe sa bage lucruri in gura, parintii au tendinta sa ii spuna ca nu e voie. Noi pe Edy l-am lasat sa guste aproape orice, asa am considerat ca exploreaza lucrurile. Chiar daca a pus gura pe jucarii, paturica, un pix, o carte sau cablul de la telefon, l-am lasat. Ce nu am vrut sa bage in gura, i-am luat din fata. La fel am facut cu obiectele care il pot rani sau se pot sparge. Ce am considerat ca nu e bine sa bage in gura sau sa ia in mana, nu i-am lasat la dispozitie ca mai apoi sa ii spunem ca nu e voie.

Cateodata, copiii mai gusta si din alte lucruri: o pietricica, banca din parc, adidasii si nu trebuie decat fractiune de secunda sa te uiti in alta parte ca el deja a pus gura. Noi nu facem mare caz din asta, s-a intamplat, ii explicam eventual ca are microbi si mergem mai departe. Poate Edy nu intelege ce e mizeria, gunoiul, lucrurile de pe jos, dar eu ii explic tot timpul.

Sunt lucruri la care nu are acces. Ii spunem “nu” la priza, la fierul de calcat, la masa de calcat, la aragaz. Ii explicam si de ce nu e bine, chiar daca uneori explicam si de zece ori. Pur si simplu trebuie rabdare si vocea calma pentru ca altfel si el va tipa cand i se va parea ca tu nu intelegi ceva. La fel e si cu palma data peste mana. Va da si el cand va mai creste.

Se intampla sa ii spunem “nu” lui Edy si in alte cazuri. De exemplu daca mananca hartie, daca vrea sa bage pietricele in gura, daca vrea sa ia mucuri de tigara de pe jos etc. Cred ca o metoda de a nu-i spune multi de “nu” este distragerea atentiei. De cele mai multe ori copilul lasa deoparte ceea ce face si este atent la lucrul nou pe care i-l arati. Tot o varianta buna mai e cand ii spui actiunea de urmat in loc de “nu e voie”. De exemplu: scoate din gura, lasa jos, pantofii ii punem in picioare, nu in gurita etc.

Lucrurile se modeleaza si in functie de copil si de varsta lui. Poate ceea ce functioneaza acum va fi istorie peste un an sau doi, dar deocamdata noi asa procedam. Eu consider ca mai putini de “nu” ne ajuta si pe noi, nu numai pe el.

Tu cum procedezi?

Facebook Comments
Eu arunc, tu ridici. Jocul preferat al copiilor mici
Socializarea in parc -prima etapa

1 Comment

  • avatar image

    Mami

    sept. 23, 2015

    Reply

    Sunt intru totul de acord cu tine :)

Lasă un răspuns