Noi pe Edy nu l-am lasat sa planga. Adica daca a plans, am facut tot posibilul sa gasim cauza, iar daca nu am gasit-o sau n-am putut sa o inlaturam, l-am tinut in brate sa simta ca suntem acolo pentru el.

Nu mai sunt de actualitate sfaturile acelea cu „nu il tine in brate ca se obisnuieste”, „lasa-l sa planga ca se invata/face plamani puternici” sau mai stiu eu ce mai recomanda unii si altii.

S-a constatat ca plansul ignorat de parinti creeaza copilului impresia de abandon si are efecte pe termen foarte lung.

Bebelusii nu pot comunica cu noi decat prin plans si trebuie sa le raspundem la nevoi daca vrem sa cream o legatura bazata pe incredere inca din primul an de viata. Ei nu plang degeaba, chiar si nevoia de a sta in brate e un motiv care nu trebuie ignorat.

Noi locuim la bloc si in fiecare seara, de vreo 3-4 luni se aude plangand un bebelus la o scara alaturata. Plange si ziua, doar ca nu se aude la fel de tare. Primele dati cand am auzit am zis ca are colici si ca sigur parintii se chinuie ore intregi cu el. Mi se facea tot timpul pielea de gaina si ma gandeam ca va mai trece putin timp si totul va fi bine. In fiecare seara asteptam sa nu mai planga, sa pot adormi.

De curand am inceput sa vad mamica iesind la plimbare cu fetita cea mare si bebelusul in carucior. De cand au iesit din bloc am auzit bebelusul plangand si mama ei nu a facut nimic. Facea niste miscari cu carutul ca si cum ar legana-o si mergea inainte. Nu se grabea, nu se agita, nu ii vorbea, nu o atingea.

In alta zi s-a intamplat sa vina acasa si bebe sa planga din nou. Eram afara, chiar langa scara lor. Mamica era la fel de neclintita si de indiferenta, insa fetita mai mare o ruga sa se grabeasca, cu vocea tremurand si ochii in lacrimi.

Nu stiu ce e la ei in familie si nici nu e treaba mea sa ma bag, dar ma doare sufletul cand vad acel copil. Nu stiu nici de ce plange si nici de ce il lasa sa planga, dar nu cred ca nu s-ar linisti in bratele mamei. Cred ca mirosul, caldura si bataile inimii ei sunt cel mai bun calmant.

Nu pot sa fac nimic sa schimb ceva pentru acea fetita, dar scriu aici ca poate ajut un alt copil. E dureros sa iti auzi copilul plangand, dar mai dureros este sa il ignori.

Tu cum procedezi? Crezi ca e bine sa il lasi sa planga?