Si mie imi place sa laud aptitudinile lui Edy. Cred ca fiecare parinte e mandru de copilul sau si ar spune lumii intregi tot ce face. Dar de la asta pana la lauda exagerata, a face comparatii majore si de a enerva alti parinti, ar trebui sa fie cale lunga.
Copiii se dezvolta diferit. Nu e cazul sa ma oftic cand un copil sta in fund, merge, vorbeste mai repede decat Edy. Nici nu e cazul sa zic ceva despre copilul altui parinte care poate se dezvolta mai greu decat Edy. Asa sunt ei, copiii, facuti sa se dezvolte intr-un anume fel.
Ca sa trec de introducere, va spun de ce simt nevoia sa scriu asta. Ieri am mers in oras si am avut parte de o situatie nasoala. Stand cu Edy pe marginea fantanii arteziene, la un moment dat au venit doua femei cu un baietel. Il tineau de maini si il incurajau sa paseasca. Va spun imediat ce dialog am avut cu ele.
Edy sta singur in picioare si merge de unul singur, dar il tineam de mana pentru ca marginea fantanii nu e mare. Cred ca niciun parinte nu ar lasa un copil de un an nesupravegheat acolo. In plus, e la inceput cu mersul si prefera sa ma stie aproape, nu o ia la fuga.
Eu ma simt luata pe sus cand o persoana straina foloseste lauda exagerata pentru propriul copil si face comparatii cu al meu, pe care il vede pentru prima data in viata
Eu cand vad copilasi, de obicei ii spun lui Edy: „uite un baietel, hai sa-l salutam! Iti place baietelul? Vrei sa te joci cu el?” si tot felul de lucruri de astea. Ne-am apropiat de copil si ele m-au intrebat ce varsta are Edy. Le-am zis ca are un an si o luna si amandoua au sarit pe mine fara sa le zic sau intreb altceva: „uite, el are doar 10 luni si sunt aproape la fel!”, „vaaai dar al meu la un an si o luna alerga!”.
Din discutie mi-am dat seama ca una dintre femei are un copil mai mare (care nu era cu ele), iar una era mama copilului de 10 luni. Fata de Edy, baietelul acesta era mai grasut la fata si un pic mai mic la inaltime. Le-am zis ca Edy la 10 luni tot cam asa statea in picioare si ca abia la un an a mers, lucru care le-a facut pe amandoua sa se agite mai tare: „dar uite la el cum arata si are doar 10 luni!”, „Uite-l cum sta!”,”La un an o sa alerge!”.
A creste copilul, devine o competitie a parintilor. Problema e ca cel mic sufera cel mai mult
M-au intrebat daca l-am pus in premergator si cand am zis „nu”, a venit si raspunsul: „aaaa, de asta„. De asta ce? Ca nu au intrebat daca merge. Edy merge, doar ca n-au vazut ele si nici nu aveam nevoie sa le fac demonstratii.
N-am mai zis nimic. Nu avea rost, nu aveam cui, asa ca mi-am vazut de ale mele. Au plecat cu aceeasi atitudine aroganta cu care au venit si eu am ramas cu gust amar.
Mie imi place sa vad alti copii mai ales cand sunt mai mici decat Edy, pentru ca mi-e drag de perioada pe care am avut-o noi pana acum.
Edy la 10 luni statea bine in picioare si de multe ori credeam ca mai are o saptamana pana pleaca singur. Dar saptamana aceea tot timpul se lungea. Uneori parintii exagereaza prea mult cu laudele fata de alti parinti. Nu stiu de ce. Cred ca au impresia ca nu mai exista altii la fel.
Acum Edy merge usurel dar bine. Afara, geaca il face sa isi mai piarda din echilibru. Cand e mai cald iesim cu vesta. Am vazut ca multi parinti au vestute pentru copii. Mie imi plac foarte mult, parca se aranjeaza la orice, sunt usoare, practice si tin cald.
Pe curand!
18 Comments
Poteci de dor
oct. 19, 2015
Mami
oct. 19, 2015
Cristina
oct. 19, 2015
Mami
oct. 19, 2015
Cristina
oct. 19, 2015
Mami
oct. 19, 2015
Cristina
oct. 20, 2015
Mami
oct. 20, 2015
Daniela
oct. 20, 2015
Mami
oct. 20, 2015
Luiza
oct. 20, 2015
Mami
oct. 20, 2015
Cristina
oct. 20, 2015
Luiza
oct. 20, 2015
Cristina
oct. 20, 2015
Mamica Mariei
oct. 20, 2015
racoltapetru6
oct. 20, 2015
Mami
oct. 20, 2015