Diverse

Cand nu ai copii dar ai multe pareri

sentimentele de iubire casnicia mai frumoasă după ce apar copiii

Cred ca m-am schimbat foarte mult de cand sunt mama. Mi s-au schimbat parerile, mi s-a schimbat modul de a vedea lucrurile, ma simt mai matura, mai realista si mai responsabila.

Stiu ca printre cei care citesc aceste randuri sunt si persoane care nu au copii si le e greu sa inteleaga. Si mie mi-a fost greu. Eram fixata pe lucrurile pe care “eu o sa le fac diferit fata de alte mame, atunci cand voi avea copii”. Nu realizam ca de fapt anumite situatii, lipsa timpului sau a rabdarii sau cine stie ce altceva ma va impinge tocmai in directia aceea.

Fiecare are o perceptie diferita a ceea ce inseamna a fi parinte. Cand n-ai copii, iti inchipui ca vei fi mama ideala. Faci o retrospectiva a copilariei proprii si iti setezi lucrurile pe care tu o sa le faci diferit. Te uiti in jur si gandesti despre alti copii ca sunt prost crescuti, obraznici, murdari sau cu parinti care nu stiu sa fie parinti. Apoi ajungi sa fii parinte si repeti greseli pe care poate inainte le condamnai. Cred ca toti patim asta.

In timpul sarcinii am cumparat zeci de caciulite. Asa stiam eu ca se pune la copii si voiam sa fiu pregatita. Eram setata si ca nu trebuie sa il tin prea mult in brate cand se va naste, sa nu cumva sa se obisnuiasca. Am cumparat si patut, ca nu cumva sa doarma cu noi vreo noapte. Exemplele pot continua. Cand am nascut s-a schimbat totul.

Inainte mi se parea ciudat sa aud copii plangand sau ma intrebam de ce parintii ar vrea sa doarma cu un copil “mare”, de 5-6 ani. Apoi am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu e asa de fragil si poate sta fara caciula, l-am tinut in brate ore intregi sa simta ca sunt acolo, iar de patut nici nu pot sa spun ca am avut nevoie. Totul vine de la sine. Invatam treptat sa fim parinti chiar daca vom fi diferiti de unii sau altii.

Fiecare vede lucrurile din perspectiva proprie. Ce gandim noi ca facem bine, altora li se poate parea ciudat.

De exemplu mie mi s-a zis sa il las pe Edy sa planga de somn, ca alti copii asa s-au obisnuit sa adoarma si cu alte persoane. Eu am considerat ca metoda mea de a tine copilul cu mine e mai buna, chiar daca a trebuit sa fiu disponibila non stop. Poate m-am uitat si eu ciudat, poate si altora le-am parut ciudata.

Cand suntem calmi reactionam intr-un fel. Cand suntem sub presiune s-ar putea sa fim impinsi de impulsul de moment. Nu e ceva straniu, asa suntem construiti. Avem un bagaj de valori cladite inca din copilarie de catre proprii parinti. Avem tendinta sa reactionam ca ei in multe situatii desi poate uneori nu vrem asta.

E usor sa judecam. E usor sa avem pareri despre tot ce ne inconjoara dar sa nu avem si experienta. E usor sa criticam pe altii doar dupa niste presupuneri. Dar se intampla si o facem des. Oare am putea fi mai buni, mai empatici?

Pe curand!

Facebook Comments
Apa se mananca, mancarea se bea!
Halloween 2015

5 Comments

  • avatar image

    adndefemeie

    nov. 01, 2015

    Reply

    Si o si mai mare diferenta este la parintii cu doi copii. Fiindca la primul copil esti mai grijulie, mai atenta, uneori mai stricta(eu cand vine vorba de diversificare si ora mesei). Iar cu al doilea copil e o stare de relaxare. Daca este un pic de diferenta intre ei (la mine e de 4 ani), stii deja aproximativ care sunt limitele unui copil, ca nu pateste nimic daca se urca mai sus, sau daca se loveste sau daca mananca nisip (in parc , la inceput cand a dat ochii cu nisipul). Eu am o vorba : "Unde sunt doi copii , al treilea nici nu se simte" . Vorba acesta o zic prietenelor care au nevoie de ajutor si nu au cu cine lasa copilul de-o varsta cu baiatul cel mare. Nu-mi doresc inca unul al meu, dar daca cumva , necumva se intampla , este bine primit. Acum sa va vad ce mai ziceti ?! :) Daca te deranjez cu comentariile lungi sau consideri ca nu e ok, anunta-ma ; Crestere mare la baietel :)

    • avatar image

      Mami

      nov. 01, 2015

      Reply

      Imi plac comentariile, mai invat si eu cate ceva :) macar sa stiu ce ma asteapta in continuare. Eu tot timpul ma gandesc inainte daca e chiar asa grav sa nu il las sa faca ceva. Pana acum chiar cred ca am fost foarte relaxata dar cred ca e din cauza ca si Edy e foarte atent. Si cand merge, cand se ridica sau se aseaza, se uita sa nu cada, sa aiba sustinere buna. Poate daca era mai zvapaiat eram si eu altfel. Dar i-am dat sa "guste" cam orice obiect a dorit, sa vada cum e. Am considerat ca nu trebuie nici cocolosit, nici pus intr-o bula de sticla sa nu ia contact cu vreun microb

      • avatar image

        adndefemeie

        nov. 01, 2015

        Reply

        In orice caz, experienta mamei cu primul copil e unica, provocatoare si foarte frumoasa. :) Dar cel mai bun sfetnic al ei este copilul. Doar ea si copilul stiu ce e mai bine pentru ei, pentru relatia lor si pentru o evolutie frumoasa. :)

  • avatar image

    Rhea

    nov. 02, 2015

    Reply

    Inainte sa nasc visam si eu cai verzi pe pereti.... dupa ce a venit pe lume fetita, s-a luminat si sufletul meu..... si daca inainte ma bateam cu pumnul in piept ca, copilul meu nu va dormi cu noi in pat, nu va tipa si nu va face scene in public, ca n-am sa-i dau sa manance porcarii, etc..... acum s-au schimbat toate! Copiii vin cu propriile idealuri si dorinte, cu o personalitate puternica ei cu foarte mult lipici!!!! In acesti 4 ani extrem de frumosi, am invatat sa iubesc! Cu tot sufletul si din tot sufletl!

  • avatar image

    MMara

    nov. 03, 2015

    Reply

    Știu că mai am mult până o să am copil, dar încă de pe acum, am 20 aproape 21, la fel ca tine, îmi fac fel de fel de planuri.. nu o să îl las să devină așa, nu o să îl obișnuiesc cu aia-aia-aia, o să fac asta -o să fac cealaltă. Știu și eu și probabil știm toate care fac aceste "planuri" că în momentul acela.. nimic nu va mai conta.. dar cred că, aceste planuri ne ajută într-o oarecare măsură. Să ne formăm o perspectivă și o idee despre cum am vrea să fim ca mame, iar mai apoi când va fi momentul, chiar dacă ne vom modela după bebe, avem câteva principii stabilite. Parerea mea...:))..acum...

Lasă un răspuns