Sarcina, maternitate si nastere

Ce nu iti spune nimeni despre maternitati si nastere

http://i908.photobucket.com/albums/ac281/blogdemamica/dupa%2012%20oct%202015/Realitati_maternitati_zpsrthfzqtq.jpg

As putea scrie un roman intreg pe tema asta desi eu sunt una dintre mamicile care nu au ramas marcate de nastere. Poate sunt mai puternica sau poate venirea pe lume a lui Edy m-a bucurat atat de mult ca n-au mai contat restul detaliilor.. cine mai stie? Dar azi m-am gandit sa va scriu detalii pe care nimeni nu vi le spune.

Maternitatile sunt diferite, unele de stat, unele private, unele mari, altele mici, dar fiecare are propriile demersuri si reguli. Eu am nascut natural, intr-o maternitate mica, de stat. Am mers lunar la doctor la cabinet privat dar si la maternitate. Diferenta este ca in maternitate de stat e bine sa nu pui intrebari multe. Lumea e grabita si se asteapta sa le stii pe toate, sa stii ca trebuie sa achiti o taxa, sa iti iei capot de la intrare, sa te duci la usa potrivita etc.

Poate asistentele si infirmierele sunt satule de intrebari si de atata lume. Nu au rabdare sa iti ia sange usor din vena sau sa te dezbraci sa urci pe masa, totul e la foc continuu si trebuie sa te orientezi. In plus nu se pune mare accent pe intimitate. Te urci pe masa, in acelasi cabinet mai asteapta si alte persoane, intra lume, iese lume, se lucreaza pe banda rulanta. Poate din lipsa de personal sau cine stie… li se pare normal asa. Mie nu.

Cand am nascut, m-au internat si mi-au dat sa imbrac o camasa de noapte mare si urata. As fi preferat una de unica folosinta, cred ca asa e in alte tari, dar pana la urma n-am facut pretentii. Am urcat la etaj spre sala de nasteri cu liftul, insotita de o infirmiera. Nu primeau in lift daca nu aveai capot sau camasa de noapte si o destinatie clara. Regulile acestea sunt bune, desi nu prea vad rolul capoatelor respective. Nu erau sterile, nu acopereau prea mult, dar erau obligatorii si le purta toata lumea.

Pe etajul de nasteri erau cateva saloane si cateva sali de nasteri. Cand am ajuns eu, mai era o fata in travaliu. Erau 5 paturi. Veneau asistentele si te intrebau des cum esti, erau dragute. Stiu ca am avut noroc, pentru ca unele mamici se plangeau de asistente. Ce nu mi-a placut si cred ca nimanui nu i-ar placea este ca nu existau perdelute intre paturi. Eu asa cred ca ar fi normal.

Asistentele veneau uneori sa verifice dilatatia, acolo pe pat, sa nu te mai cheme sa urci pe masa. Poate daca ma tot chemau va scriam ca era greu de urcat des pe masa. Clismele se faceau tot acolo de fata cu restul femeilor din salon.

Inainte de nastere, m-am gandit mult la cum se face clisma in spital si chiar nu scrie pe nicaieri exact, macar sa stii la ce sa te astepti. Ei bine, vine o infirmiera cu un fel de bidonas cu apa, iti zice sa te intorci, iti baga un furtunas si te tii pana termina apa. Apoi te trimite la baie. Nu e ceva de-a dreptul nasol, imi inchipuiam mult mai rau, dar depinde si de persoana. O fata din salon nu putea sa tina si dupa cateva incercari nu i-au mai facut. S-ar fi scapat pe infirmiera. Stiu ca suna cam aiurea si se zice ca de dureri nici nu mai dai importanta, dar asta e doar o resemnare. Nu poti sa nu vezi sau sa nu auzi ce se intampla in jur.

Eu sunt pudica de felul meu, dar am avut noroc ca am nimerit sa fiu singura in salon cand s-au intamplat toate. Poate asa e la toate spitalele si mi s-a parut mie ciudat, habar n-am, dar totusi tind sa cred ca la privat e diferit.

Nu am mai fost internata pana acum, dar tot as milita pentru perdelute la fiecare pacient. Pana am nascut, s-au mai adunat cateva viitoare mamici. Pe una din ele o dadea o infirmiera cu bicul, ca urma cezariana si se pare ca zona trebuia sa fie mai curata sau mai fina decat era. Una din fete era epilata cu ceara si o controlau daca are radacini infectate.

Curatenie se facea foarte des. Tot timpul se dadea cu mopul si cu spray dezinfectant. Baia era acolo in salon si arata chiar bine. Stiu ca nu e asa peste tot si poate asta era mai important decat ce iti era dat sa auzi. Etajul acela era renovat, dar mesele pe care te urcai (cu picioarele in sus) dadeau un aer comunist. Erau de demult.

Ma mir cum de eram asa puternica la cate urlete se auzeau pe hol. Eu ma simteam mai bine sa stau in picioare decat la orizontala, sa ma plimb, desi doctorita mi-a zis ca majoritatea vor doar la orizontala. Nu te lasa sa stai in fund pe pat cand esti in travaliu, sa nu afectezi copilul.

M-au chemat in sala de nasteri sa imi vada dilatatia si mi s-a zis ca nasc. Inca nu imi venea sa imping si ma incomoda rau pozitia. As fi preferat picioarele pe langa corp, nu atarnate acolo. Eram cracanata exact in fata usii deschise dar nu cred ca avea acces oricine la acel etaj. Ma gandesc ca au pus asa ca sa nu mai aiba doctorii de ocolit, sa vina repede.

Mi s-a zis sa nu am parul prins si sa tin ochii deschisi. Eu nu ma simteam slabita, dar cred ca au avut atatea cazuri in care au fost probleme incat isi luau masuri de precautie.

Cand mi-a zis sa imping prima data, una din asistente imi apasa pe burta. Nu ma deranja, dar nici nu am simtit vreo clipa ca ma ajuta. A trecut repede partea cu impinsul. Am nascut si am simtit cea mai mare usurare si fericire de pana atunci. Apoi a scos placenta si m-a cusut. V-am mai povestit despre asta in postarea despre nastere. Pe Edy l-au pregatit repede si nu l-au dus in alta parte ci in salonul in care am ajuns si eu.

Acum, dupa atata timp multumesc in sinea mea Celui de sus ca s-a intamplat asa si nu ca in alte maternitati unde mamele alapteaza dupa orar si copiii stau separat doua zile. Am auzit povesti groaznice despre mamici care au vazut cum erau tratati copiii lor, lasati sa planga sau murdari. Eu am fost o norocoasa.

Am stat inca 4 ore in salon. Au mai plecat fete sa nasca, altele erau cu bebelusii acolo. Eu eram multumita ca am scapat si ca nu ma simt rau. Apoi m-au dus in rezerva (am platit pentru una privata), pe un alt etaj, cu tot cu bebelus. M-am schimbat, l-am schimbat si pe el cu hainute aduse de acasa, am stat singura cu el si a fost minunat.

Asistentele intrebau tot timpul cum e copilul, cum ma descurc, cum ma simt. Nu puneam multe intrebari pentru ca eram destul de informata, simteam ca stiu ce am de facut, doar ca a fost ciudata senzatia de a ramane prima data singura cu Edy.

Manca din patru in patru ore si spre dimineata il tineam langa mine in pat. Cand venea asistenta sa imi masoare temperatura la prima ora, imi spunea sa il pun in patutul lui. Cred ca nu era voie sa dorm cu el, dar eu dormeam atent si vroiam sa il tin numai langa mine. O prietena imi spunea ca ii plangea bebelusul noaptea si nu stia ce sa ii faca si chema asistentele, dar fiindca le trezea din somn, se purtau destul de urat. Eu n-am avut probleme de astea.

Au trecut repede zilele din maternitate si eu am fost un caz chiar fericit cu o nastere usurica. Sotul imi trimitea mancare de trei ori pe zi si venea cel putin o ora in vizita.

Nu cred ca in maternitati de stat se permite sotilor sa asiste la nasteri, dar sincer nu regret niciun moment ca el nu a fost acolo. N-ar fi avut ce sa vada. Am fost in schimb fericita ca a putut sa stea mai mult la vizita si sa petrecem timp ca o familie noua.

Pentru copii merita pana la urma sa facem orice sacrificiu, asa ca eu incep sa fac planuri pentru al doilea. Dar poate ar mai fi nevoie de schimbari. E nevoie de rabdare, de intelegere si de toleranta in maternitati. Sunt medici buni, prea plini de ei si asistente care cred ca le-au vazut pe toate. Stiu ca e vorba de un sistem in care schimbarile se fac lent, dar uneori si noi cerem prea multe deodata. Nu stiu ce solutii sunt sa se schimbe multe in timp scurt, dar va invit sa scrieti despre experientele voastre din maternitati, poate asa reusim sa dam un semnal.

Pe curand!
Foto adevarul.ro

Facebook Comments

Citeşte şi:

Produse, cumparaturi, review / Sarcina, maternitate si nastere

Poți avea siluetă frumoasă după două naşteri?

silueta frumoasă dyfashion rochii ocazie

Mi-am dorit să fiu o mămică cu siluetă frumoasă. Am vrut să pot purta pantaloni mulați chiar şi după două sarcini şi să îm...

Sarcina, maternitate si nastere

Epiziotomia si…”prima data” dupa nastere

epiziotomia si prima data dupa nastere

Epiziotomia este una dintre fricile viitoarelor mamici care vor sa nasca pe cale naturala. Daca nu stiti ce e, va pot spune ca reprezin...

Sarcina, maternitate si nastere

Nu sarcinile m-au îngrășat ci.. 

kilograme sarcina

Am auzit de multe ori la alte mămici: "sarcinile m-au îngrășat". E drept, există multe femei care au făcut tratamente, care au st...

Nou nascut si bebelus / Parenting / Sarcina, maternitate si nastere

Venirea de la maternitate

asa incep diminetile cu doi copii

Este a treia zi de când am venit de la maternitate şi deja încep să reintru în normal. Am făcut și mâncare, am mai strâns una ...

4 Comments

  • avatar image

    smaranda64

    Noi 09, 2015

    Reply

    Primul copil a venit în 87 în România, pe lume. Maternitatea Arad. Cuvântul oribil ar ajunge.... Al doilea a venit în Germania pe lume. Deși a fost greu, a fost incomparabil din toate punctele de vedere.

  • avatar image

    alexandra

    Noi 19, 2015

    Reply

    Eu am nascut în 2013 , la fel ca tine sunt si eu pudica , am avut noroc saă aud toate aceste lucruri de care povestesti tu de la alte fete, ma gândeam ca e oribil ( clisma, travaliu ,dureri ecc ) asa ca am hotarat să nasc prin cezariana. Am ajuns la 8 la spital , 3 ore mai tarziu am nascut ,fara nici o durere, în schimb celalalte au avut ce astepta.. N-as naste natural nici pt un milion de euro, mai ales dupa ce am vazut acolo, mai ales în România, pt ca în strainatate e altfel dacă nasti natural, ai salonul tau unde au acces și rudele ( soțul, mama) in timpul travaliului.

  • avatar image

    Luciana

    Dec 05, 2015

    Reply

    Eu am născut la aproape 39 de săptămâni prin cezariana deși vroiam de la bun început o naștere naturala. Sa va povestesc cum a început totul la mine era sâmbătă seara în 22 noiembrie 2014 când o durere constanta din spate înspre burta ma sâcâia de mai bine de câteva ore în jurul orei 12 noaptea decid împreună cu viitorul proaspăt tătic sa dam o fuga la urgenta la spitalul județean nr 1 Craiova după ce am trecut prin controale jenante la urgenta într-o camera în care intrau și ieșeau diferite persoane decid sa ma interneze pe motiv ca au început contracțiile deși eu simțeam doar acea durere constanta, după ce am stat toată noaptea treaza ca ma duceau la control foarte des dimineața când sa schimbat garda a venit domnul doctor și după un control pe o masa îmi spune :''Asta îmi miroase a cuțit ''..... panicata am întrebat cum adică logic la care îmi spune calm ca bebe s-a întors pe cordonul ombilical și nu se mai oxigenează cum trebuie.. Speriata, obosita și panicata l-am sunat pe soț pe care intre timp îl trimisesem sa îmi ia ceva de mâncare și ii dau vestea ca ma baga în operație ca sunt probleme cu bebe..... cat timp am fost pregătită și plimbata de la un salon la altul a ajuns și tăticul mai panicat ca mine ( munca de convingere ca totul va fi bn și în curând o sa îl ținem pe bebe în brate) și astfel la ora 18 și 12 min duminica sa născut îngerașul nostru perfect sănătos cu o nota apgar 9 . În spital am stat doar pana marți dimineață când am fost externata sincer nici nu as fi vrut sa stau mai mult timp mai ales ca acolo condițiile lasă de dorit .....

    • avatar image

      Mami

      Dec 05, 2015

      Reply

      Multumesc pentru vizita pe blog si pentru ca ne-ai impartasit povestea ta. E bine ca s-a terminat cu bine si va bucurati acum de minunea voastra!

Leave a comment