Diversificare si autodiversificare

Copilul meu nu (prea) mananca

copilul meu nu prea mananca

Cand am inceput diversificarea, ma simteam bine informata si sigura ca totul o sa decurga bine. La 6 luni i-am dat primele lingurite de mancare solida lui Edy si parea sa accepte bine, nu scuipa, nu arunca, era perfect. Ceea ce parea idealul, a durat doar trei-patru zile. Apoi gata.

Nu stiu cati dintre voi au avut un inceput al diversificarii promitator si apoi s-au prabusit toate sperantele. La noi asa a fost. O luna de zile Edy a mancat zilnic, dar numai doua, trei, patru lingurite. Cand ajungeam la a 6 a, puteam spune ca a mancat bine. Auzeam la alte mamici ca bebe a mancat un castronel si ma gandeam ca eu nu procedez cum trebuie, ca nu fac combinatiile potrivite, ca ceva nu este bine. Laptele matern completa intotdeauna masa si copilul nu statea flamand, dar “gurile rele” dadeau sfaturi ca laptele nu mai e bun, nu mai are tot ce ii trebuie si oricat te-ai stradui, nu cred ca ai cum sa nu iti faci griji. Tot ce incerci sa construiesti se spulbera intr-o clipa.

Edy se uita tot timpul sa vada ce e in lingura, asa ca m-am gandit sa trec la autodiversificare (blw), sa il las sa descopere singur hrana. In primele doua luni s-a jucat mult cu mancarea. Ajungea o parte si in gura, dar nu pot spune ca manca. Ne-am dus la pediatru si mi s-a spus clar: “copilul trebuie sa manance!”. Mi-a dat si cantitatile aproximative, iar Edy nu manca nici jumatate din cat “trebuia”. M-a speriat si mai mult. Sotul era un pic sceptic in privinta metodei mele de autodiversificare, dar discutand, ajungeam la concluzia ca trebuie sa avem rabdare. De fiecare data ziceam ca laptele meu e bun si bebe are tot ce ii trebuie. Mi-am facut si analize sa vad daca nu am carente si ma bazam pe instinct. Edy insa tot nu manca.

Am citit o carte despre blw (autodiversificare) care m-a imbarbatat

Scria detaliat ca la inceput copiii mai mult se joaca, invata texturi, sunt curiosi si ca laptele matern face fata chiar si dupa un an. Era explicit tot procedeul de dezvoltare a masticatiei, cum invata alimentele, cum le gusta. Am hotarat ca Edy nu are nicio problema, stomacelul lui e mic, laptele e bun, asa ca totul e normal. Lua in greutate conform graficelor, doctorul de familie imi zicea incontinuu ca Edy arata foarte bine, dar in gandul meu se luptau pareri de tot felul.

Ma pastram totusi calma, sperand ca va veni si ziua cand ma voi bucura. Si s-a intamplat sa poata Edy prinde mancarea cu doua degete, cel mare si aratatorul. Era fascinat de noua achizitie, iar eu de faptul ca duce mai multe spre gura. Am prins sezon de fructe asa ca am luat la rand capsuni, cirese, visine, caise, zmeura, afine, mure doar doar sa manance. Si a mancat. Uneori mai putin, alteori mai mult, dar era din ce in ce mai bine.

A implinit un anisor si cantitatea de mancare crestea.

Nu mult, nici acum nu mananca prea mult, cel putin nu cum aud la alte mame, dar pentru mine e mult. E alaptat inca la cerere si cererea e mare 🙂 dar nu refuza alimente decat cand nu mai vrea sa manance. Am inceput sa observ ca dupa ce aparea un dintisor, o perioada manca mai bine, asa ca sunt sigura ca eruptia dentara scade apetitul si pe perioade mai mari.

Edy acum mananca putin. Ii place carnita, smantana si unele fructe si nu ii dau deloc biscuiti, pufuleti, covrigi sau alte rontaieli care sa ii ocupe stomacul. O perioada a stagnat cu greutatea, dar de cand a inceput sa mearga vad ca a inceput iar sa creasca. M-am obisnuit cu ideea ca asa e metabolismul lui si stomacul lui si ma bucur ca e sanatos si il pot alapta in continuare. El prefera sa manance putin si des, asa ca m-am dat si eu dupa el.

“Copilul meu nu (prea) mananca” spuneam de fiecare data cand cineva ma intreba despre asta. Era greu sa dau explicatii, mai ales cand apareau sfaturi nesolicitate

Cred ca foarte mulți părinți trec prin ce trecem/am trecut noi. Am considerat necesar sa scriu toate acestea pentru cei care simt ceea ce am simtit noi. Parinti care cred ca se lupta contra vantului si nu mai stiu ce sa faca. Asigurati-va ca nu exista o problema medicala si dacă ați exclus acest lucru, hraniti copilul cum si cat doreste.

Eu ma bucur ca am luat decizia de a merge pe autodiversificare. Cred ca nu exista lucru mai bun pe care il puteam face. Nu inseamna ca asta e solutia pentru toata lumea. Nu vreau sa va dau sfaturi, vreau doar sa stiti ca nu sunteti singuri. E o problema des intalnita si a pacali copilul sa manance nu e o solutie. Trebuie rabdare, calm, stapanire de sine, putere de a trece peste parerea altora, curaj si toate lucrurile se vor echilibra de la sine.

Pe curand!

Facebook Comments
De unde frica asta de mâncare?
Prea crudut pentru mure 🙂

6 Comments

  • avatar image

    cestmoialinaldt

    Noi 24, 2015

    Reply

    Ne regasim in procent de 99% :)))) Am trecut si eu pe blw, azi de exemplu a descoperit ardeiul gras cu cele doua degetele, exact cum ai descris si tu :D Laptele matern e baza si la noi :) Despre rabdare e vorba in relatia cu copiii nostri, rabdare!

    • avatar image

      Mami

      Noi 24, 2015

      Reply

      :) da.. rabdare, rabdare si iar rabdare. Si mult lapte matern :))

      • avatar image

        cestmoialinaldt

        Noi 24, 2015

        Reply

        Exact, stiam eu ca e bun si dupa 6 luni, contrar altor pareri "avizate"...si Luca e gras, fericit si se joaca toata ziua :))

        • avatar image

          Mami

          Noi 24, 2015

          Reply

          E bun si la 2 ani. Pe mine deja ma intreaba rudele daca nu l-am înțărcat..

          • avatar image

            cestmoialinaldt

            Noi 25, 2015

            Not cool, am mai auzit de la prietenele mele mamici ca sunt adesea intrebate asta :(

          • avatar image

            Mami

            Noi 25, 2015

            In curand o sa ai si tu parte :).

Lasă un răspuns