Dezvoltare Eduard

Crește puiul mamii, crește

Îl pup uneori pe Edy și obrăjorii lui sunt ca două gogoșele proaspete și vanilate pe care le-aș savura fără să mă satur vreodată. Nu stă să îl pup decât când vrea el și nici el nu ne pupă decât în momentele de alintăreală, dar nu-l sufocăm. Poate de asta îl miros ca pe o prăjitură şi savurez momentul profund când prind ocazia. Timpul trece și o să-mi fie tare dor. Acum are 14 luni jumătate.

Evoluează tot mai mult, e atent la orice și de multe ori ne lasă fără cuvinte. Cred că e normal să se întâmple așa, dar na, e al meu și-l laud :). De curând vorbeam de față cu el că trebuie să îi tai unghiile iar el s-a dus singur la sertarul unde țin forfecuțele, deși acolo nu umblă de obicei. M-a vazut de mai multe ori unde le-am pus, dar nu mă așteptam să facă asta.

Se întâmplă să îl întreb despre obiecte din casă, să mi le arate, deși nu i-am zis niciodată cum se numesc. Rămân surprinsă că le știe doar din discuțiile noastre. Mai uită câte un lucru, dar nu trebuie să îi repet de două ori ca să își amintească. Cred că toți copiii înțeleg extraordinar de multe lucruri și poate nu arată spre ele sau nu vorbesc, iar părinții au impresia că „încă e prea mic să înțeleagă”. Nu e, înțelege foarte multe!

Edy arată cu degetul orice. Așa l-am obișnuit și noi și nu mi se pare ceva urât. Mai spun unii că „nu e frumos” dar frumos e un termen relativ, așa că noi preferăm să ne arate cu degetul să știm despre ce vorbim. Uneori nici nu știu cum vede toate amănuntele.

O minge într-o reclamă pe un magazin de vizavi de stradă sau un fluturaş în cel mai mic colț al unei pagini, sigur nu-i scapă. Cel puțin până acum ne-a arătat orice. Ne arată animalele în cărți, face și el ca unele dintre ele, știe părți ale corpului (maini, picioare, degete, unghii, ochi, nas, urechi, genunchi, dinți, limbă) și majoritatea le arată la el, dar și la noi. Știe toate obiectele din cameră (perdea, calorifer, dulap, pat, covor, pernă, scaun etc) și le arată cu degetul sau se duce la ele şi pune mâinile. Bate palma, plimbă trenul și spune că face tiu tiu tiu, ceasul face „ti ta”, pune jucării în cutie, cere apă, se dă jos din pat, încearcă să se cațere undeva unde nu ajunge, ne gâdilă, ne iubește, iar eu mă uit la el şi nu îmi vine să cred cât a crescut.

Da, crește puiul mamii şi devine tot mai deștept, mai rapid, mai imprevizibil, iar noi încercăm să ținem pasul.

Lărgește vocabularul, unele cuvinte le spune mai bine, pe unele le-am auzit de curând pentru prima dată şi îmi imită intonația la numărat, poezii sau cântece.

E fascinat de lucrurile rotunde. Mingi îmi arată de mult timp, dar mai nou în magazine se uită după globuri (gogu). Și chiar are unde se uita, pentru că oferta este destul de mare. Ar desface toate cutiile puse la vânzare.

Noi avem acasă globuri și i le dăm să se joace, mingi avem deja 7, de la minge de ping pong până la minge mare de fotbal, dar tot e fascinat de cele din oraș. A văzut într-o zi un astronaut la televizor și l-a urmărit foarte atent. Credeam că îi plac roboții sau ceva asemănător, apoi mi-am dat seama că la astronauți casca e rotundă, ca o minge. Deci tot la lucruri rotunde ajungem.

Edy a început să mă „ajute” și la curățenie. Dă cu șervețele pe jos, pentru că eu după fiecare masă șterg de pe jos ce a aruncat. Sau îmi ia cârpa şi dă și el pe dulap când mă vede că șterg praful. Văd că a început să ia și peria de aspirator, care e cu tot cu țeava scurtă si să o plimbe pe covor. Când spăl rufe vine și adulmecă mai ceva ca în reclamele cu cafea. Își bagă nasul în rufe și stă acolo câteva secunde.

Ador tot ce face și parcă aș vrea ca ceasul să mai stea în loc, să știu că am reușit să văd fiecare secundă. Crește puiul mamii… şi mandria mea odată cu el.

Pe curând!

Facebook Comments
Mami și Edy după 15 luni
Un an si două luni

1 Comment

  • avatar image

    nicoletaliana

    nov. 22, 2015

    Reply

    Sa iti traiasca si sa fie sanatos. Asa este, acestea sunt cele mai frumoase momente...si e normal sa ne fie dor de ele... Dupa ce copii cresc, parintilor ( mai ales noua mamelor ) ne este tare dor de aceste nepretuite si minunate momente de cand erau mititei... :)

Lasă un răspuns