Cum înveți copilul să spună: mulțumesc, poftim, te rog?

Ați auzit vreodată mămici ce îşi tot corectează copiii când aceștia spun „na” în timp ce oferă un lucru? Eu am auzit (iar mamele se și enervau că nu reușesc să îi facă pe copii să se comporte frumos, să spună „te rog” sau „mulțumesc”) și mă întrebam cum se poate evita lucrul ăsta și cum putem învăța copilul să fie politicos. Mi-am dat seama că există o soluție la îndemâna tuturor.

Copiii nu se nasc cu cuvinte învățate

Ei pur și simplu le prind din zbor când ne aud pe noi, apoi fac legătura cu acțiuni din jurul lor. Așa învață să vorbească cu sens. Faptul că spune „na” când dă ceva, e pentru că a văzut asta undeva. Gândiți-vă la copiii din alte țări că nu spun așa pentru că în limba lor nu există așa ceva. Deci clar, nu copilul e vinovat.

Și totuși, cum îl facem să spună „poftim”, „te rog”, „mulțumesc” sau alte cuvinte politicoase?

Cred că în primul rând trebuie să ne audă pe noi că folosim aceste cuvinte. Va înțelege în ce context le folosim și când va fi momentul, le va folosi și el.

Edy ne dă de multe ori jucării sau mâncare și îi mulțumim de fiecare dată. Când îi oferim noi un lucru, folosim „poftim”, iar „te rog” îl aude în multe împrejurări: „te rog să ai grijă”, „te rog să vii”, „te rog să stai jos” etc. O să spuneți că e prea mic pentru asta, dar eu sunt convinsă că nu există o vârstă anume.

Așa ar trebui să vorbim cu toții în orice context și cu orice persoană. Nu suntem stăpânii copiilor noștri ca să le dăm ordine, așa că trebuie să ne purtăm ca și cum am vorbi cu un adult. Vecinului sau unui amic nu îi spunem: „na” și nici „stai jos”. Când copilul crește, va fi familiarizat cu termenii, nu va fi ceva ce trebuie să țină minte să facă, va veni de la sine.

Tu cum procedezi? Crezi că e bună această metodă?

Pe curând!

Facebook Comments

Similare

5 Comments

adndefemeie

nov. 29, 2015

Din experienta scriu. Baiatul meu a invatat sa vorbeasca cum vorbim noi acasa. Adica expresiile pe care lefolosim noi, sunt adaptate de el in functie de situatie. Salutam, cerem frumos (chiar daca nu tot timpul tonul este unul ideal, dupa standardele noastre) , discutam. Ne mai repezim prin cuvinte sau actiuni, iar el am observat ca incepe sa faca acelasi lucru. E greu cu educatia, dar ne straduim , ca doar nu degeaba li se zice cei sapte ani de acasa. Bine mai nou sunt sase, de cand s-a introdus clasa zero :)
- Mami
  
  nov. 29, 2015
  
  Stiu ca e greu cu educatia, dar trebuie sa ne dam toata silinta ;)
  - adndefemeie
    
    nov. 29, 2015
    
    Asa-i ; dar depinde si de rabdarea si ambitia fiecarui parinte , mai ales atunci cand abordeaza sau gestioneaza orice discutie sau situatie cu copilul sau .
Lavinia-Ionela

nov. 29, 2015

Asa este. Puterea exemplului este cea mai buna educatie, daca nu ne place ceva din comportamentul copilului inseamna ca nici noi nu ne comportam ca la carte. Educatia porneste de la noi!
"Sărut mâna" - formula de salut a copilăriei - emotiidemamica.ro

oct. 27, 2018

[…] pare nici dacă copilul meu spune la fel ca mine. Important este să ne simțim în sinea noastra politicoși, nu se facem lucrurile pentru că așa vor părinții sau bunicii. Cred că asta e lecția pe care […]