Asăzi vreau să vă scriu despre cum schimbă statutul un copil. Am aproape 30 de ani dar arăt ca o liceană care tocmai și-a terminat temele și au trimis-o părinții la chioșc să cumpere pâine. Exact așa mă și simt cu căciula mea cu moț lăsată un pic spre ceafă, cu pantalonii skinny băgați în ghete, geacă până în talie și geanta pe diagonală. Sunt încă un copil.. cu copil.

Citesc cu drag bloguri de beauty sau povești din facultate, prima iubire, prima decepție în dragoste și n-am niciun gând să dau sfaturi „părintești” despre cum ar trebui să treacă cineva peste un moment aiurea. Asta înseamnă că sunt încă tânără, nu?

Am primit de multe ori mesaje private pe blog și facebook și de multe ori au început cu „sărut mana”. Și de când ies afară cu Edy, la fel mă salută copiii din cartier. La magazin, la poștă, la primărie, la piață, toți se poartă diferit, doar pentru că am copil. Asta mă face matură, responsabilă şi „mare”?

Am crescut mare? Am intrat în randul adulților?

 Foto pinterest.com