Zilele trecute vă spuneam că am mers la un eveniment unde nu l-am putut lua şi pe Edy. L-am lăsat dormind acasă, cu soacra pe post de babysitter şi nu am insistat cu telefoanele, pentru că știam că dacă Edy se trezește odihnit, are chef de joacă. Problema a fost că nu m-am gândit să îi spun că trebuie să îi explice copilului faptul că noi suntem plecați și că venim curând, iar Edy când s-a trezit a început să ne caute şi să întrebe de noi. Ea i-a arătat lucruri care să îi distragă atenția şi a evitat să îi răspundă așa că Edy s-a panicat un pic. Acum îmi dau seama că el e obișnuit deja cu un mod de comunicare, că metodele noastre dau roade şi că explicațiile le înțelege deși pare mic, iar distragerea atenției funcționează mai bine în alte cazuri sau efectul e pe termen foarte scurt.
Inițial am plecat stresată de acasă dar nu am sunat prea repede pentru că nu știam cât va dormi Edy. Când m-am gândit să sun să vad dacă totul e bine, Edy era treaz de vreo 20 minute şi ne căuta, își mai revenea, dar își aducea iar aminte şi începea să plângă. Chiar atunci la telefon l-am auzit plângând şi am plecat într-un suflet spre casă (eram la 2 minute de mers cu mașina). În 5 minute de stat şi vorbit cu el s-a relaxat total şi s-a jucat următoarele 3 ore cu bunica, fără să ne mai caute. Avea nevoie doar să știe că nu l-am părăsit şi că ne întoarcem şi sunt sigură că se rezolva şi fără să vin acasă, doar cu explicații.
Când l-am văzut pe Edy liniștit, m-am relaxat şi eu dar i-am zis soacrei că am o presiune mare în cap şi când m-a întrebat „de ce?” nu m-am sfiit să îi spun că de la stres. Se pare că ea a înțeles lucrurile altfel decât le simțeam eu pentru ca mi-a zis că nu îi face nimic rău lui Edy, că nici „nu mi-l mănâncă”, dar eu nu de asta eram stresată. Pur şi simplu vroiam să îl știu pe el în regulă, vroiam să știu că nu îl fac să sufere, că e fericit şi că se joacă așa cum face el de obicei. Cred că nu îmi pot controla stresul în situații de acest gen. Pur şi simplu vine la pachet cu responsabilitatea mea de părinte şi cu dorința de a nu-i provoca lui stres.
Cred cu tărie că metodele de parenting modern sunt foarte logice şi dau rezultate foarte bune şi nu înțeleg de ce părinții de acum refuză să se informeze şi aplică metode vechi sau merg pe principiul „şi noi ne-am făcut mari”. Înțeleg că au fost vremuri mai grele în care nu găseai informații prea multe din care să alegi, dar au apus de mult şi ar trebui să evoluăm.
Ceea ce vreau eu să scot în evidență acum nu e soacra, pentru că sentimentele mele erau aceleași şi dacă îl lasam pe Edy cu altcineva, ci faptul că părinții decid cum își cresc copilul și iau deciziile în orice situație. Comunicarea e de bază, asta e clar!. Un copil nu are nevoie numai de haine și mâncare ca să crească ci de mult mai multe, iar noi trebuie să găsim echilibrul în toate.
Pe mine nu mă interesează că după experiența asta soacra a rămas cu impresia că am ceva cu ea sau cine știe ce altceva, ci sunt bucuroasă că a trecut ziua respectivă şi că totul e așa cum trebuie. De fapt, eu am o soacră bună, chiar ne ajută mult, dar uneori mi se pare că o intimidez și că se zbate să îmi facă lucruri pe plac (poate i se pare că am reinventat eu parentingul sau ca sunt fițoasă). Pe cealaltă parte, mă intimidează ea pe mine, pentru că e orgolioasă şi se simte mândră că are experiență în crescut copii şi că se descurcă în orice situație. Eu nu zic că nu e așa, dar cred că fost obișnuită să ia deciziile pentru toată familia şi i se pare ciudat că eu am pus piciorul în prag şi îmi respect propriile păreri, iar reacțiile ei mă fac să mă simt neștiutoare. Îl apreciază mult pe Edy că este un copil atât de bun dar nu știu dacă și pe noi pentru ce am reușit până acum.
În final totul a revenit la normal dar am vrut să vă zic povestea noastră. Poate unele o să vă regăsiți, sau poate nu, dar mi-ar prinde bine să citesc și experiențele voastre, povestioare despre lăsat copilul cu altcineva, sentimentele voastre, reacția copilului sau despre mamele și soacrele voastre. Mă bucur că blogul ăsta îmi dă șansa să ma exprim şi vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți. Dacă v-a plăcut postarea, vă invit să o distribuiți mai departe.
Pe curand!
7 Comments
adndefemeie
dec. 30, 2015
Mami
dec. 30, 2015
Ema Ghergut
dec. 31, 2015
Mami
dec. 31, 2015
Georgiana
dec. 31, 2015
anonim
ian. 03, 2016
Mami
ian. 03, 2016