Cred că toate mămicile stiu că medicul pediatru e un personaj extrem de important în viața copiilor noștri. Ei răspund la aproape toate întrebările noastre de părinți nesiguri, ne dau sfaturi de la îngrijire, alimentație, probleme, creștere, până la îmbrăcăminte, superstiții, temeri etc.

Mai presus de calitatea de medic pediatru, este faptul că acea persoană este la rândul său om. Are obiceiuri, convingeri, are la rândul său copii poate, iar fiecare om se modelează şi în funcție de viața de zi cu zi. Sunt medici care profesează de zeci de ani şi au experiență, dar poate dau sfaturi învechite, sau medici tineri care sunt la curent cu noile reglementări OMS dar nu au credibilitate din cauză că sunt prea tineri.

De cele mai multe ori alegem medicul pediatru în funcție de recomandările altor părinți, dar ce ne face să îl considerăm bun?

Eu cred că un pediatru bun este în primul rând calm. Știe că părinții sunt panicoşi, așa că trebuie să le explice cum stau lucrurile pe înțelesul lor, fără să țipe. Am văzut un medic de la urgență (un spital de copii) care îi punea întrebări unei mămici venită cu un copil cu convulsii. Ea era mov la față de panică, iar medicul, când vedea că ea nu își aduce aminte ceva, îi spunea: „mămico, adună-te, să putem să îl facem bine”. Mi s-a părut o încurajare bună, iar mămica reușea să își amintească.

În ceea ce privește medicația, noi considerăm un medic bun cel care nu dă din prima antibiotic și „nimerește” din prima tratamentul. Cred că fiecare caz e unic și fiecare copil răspunde diferit la medicamente. Uneori antibioticul e singura soluție. Eu mi-aș dori ca medicii să individualizeze puțin, să nu dea aceleași tratament la toți copiii, sau nu aceeași doză.

Unii medici fac un control mai amănunțit, alții mai superficial, unor părinți li se pare că pediatrul nu şi-a dat prea mult interesul, altora li s-a părut ok.

Cred că depinde de fiecare. De exemplu, dacă eu merg cu copilul la un doctor și sunt mulțumită, sigur vor fi alții care nu sunt mulțumiți. Și invers. Fiecare vede lucrurile din propria perspectivă. Totuşi, eu cred că noi, părinții, trebuie să fim suficient de informați ca să putemu hotărî dacă urmăm sau nu sfaturile.

Unii pediatri recomandă să nu scoatem copilul din casă în primele 3 luni, să renunțăm la alăptare sau sa adăugăm supliment de lapte praf când nu e cazul, să începem diversificarea cu biscuiți şi cu ciorbă (cu sare, că nu strică puțină), dar asta nu înseamnă că nu sunt medici buni. Pur și simplu au crescut copii într-o perioadă anume (în care se zice că era bine, uite ce mari și frumoși suntem și noi), au convingeri care nu corespund cu ale noastre, sau avem noi convingeri care nu corespund cu ale lor. Unii chiar nu își mai actualizează cunoștințele.

Cel mai urât este că sunt şi care nu își dau prea mult silința, decât dacă sunt „motivați” un pic de către părinți. Dar poate acel părinte nici nu mai ştie de el. Cred că un medic bun e dedicat meseriei şi face să fie bine pentru toată lumea, nu în funcție de „motivație”. În România ar trebui întâi să se schimbe mentalități ca să putem începe un proces de schimbare în bine a sistemului.

Tu ce crezi că înseamnă un pediatru bun?