Edy împlinește astăzi 16 luni. Nici nu îmi vine să cred că doar atât, pentru că deja ne înțelegem bine cu el. De vorbit v-am mai spus că vorbește mult, încearcă să spună tot felul de cuvinte pe care le aude prima dată şi le perfecționează pe celelalte, așa că dacă sunt atentă și la ce îmi arată, știu cam ce are nevoie.
Us – sus
Os – jos
Da
Nu
Cioaa- cioara
Pocu – porcul
Babi – body
Di ce – de ce?
Uchiu – unchiul
Tuci – tuşi
Bica, bicu, bubi (buni) sunt bunicii
Becu – becul
Patu – patul
Pena – perna
Pui
Gaca – gata
Tot
Ata – asta
Asa – ața
Ate – acte
Cate – carte
Cucu bau
Ochi – ochii
Nasu – nasul
Pusa – puța
Țica – sânul meu
…Și încă multe alte cuvinte care se înțeleg destul de bine. Ne imită la interjecții așa că hop, hopa, au, auci, pac, hap, etc sunt la ordinea zilei.

Animale știe foarte multe de prin cărți şi știe și cum fac (mee, muu, ham, pu-pu, i-ha, u-u-a-a la maimuță etc) dar uneori mai uită și începe să râdă și spune “nu tiu”, adică nu știe :). Are o pasiune pentru rațe, gâște şi pești, așa că dacă toată ziua ar vedea poze cu animale, pentru el ar fi ideal. Bârnâie ca mașina, spune “ti tii” la claxon şi e foarte atent la detalii.

Dacă îl întreb câte obiecte are în mană raspunde “doo” sau “duo” chiar şi dacă sunt mai multe, când nu știe ceva spune “nu” sau “nu tiu”, știe să îmi arate părțile corpului (inclusiv gâtul şi genunchii), știe că are două urechi şi se trage de ele dacă întreb, bate la ușă şi zice “ci” (cioc cioc), completează când număr (un, tii, cin, opt), când face caca spune “caca” deși nu l-am pus niciodată pe oliță, iar uneori încearcă să mă păcălească cu tot felul de lucruri.

De mâncat ce să zic, are zile mai bune şi mai rele din cauza erupției dentare. Cred că începem curând capitolul “molari” așa că are zile când e în stare să roadă tot ce prinde (mă refer la jucării, marginea patului sau diferite obiecte). Acum are 8 dinți, incisivii centrali şi laterali.

Când îl întreb dacă mănâncă (ciorbă de exemplu), dă din cap că da și pleacă spre bucătărie, cere apă (acum bea din cană cu pai), mănâncă fructe destul de mult (îi plac) şi dacă preferă un anumit aliment în locul altuia, îmi arată. Nu îi dau nimic păcălindu-l, mâncare pasată nu a mai acceptat de foarte mult timp, așa că mănâncă ce mâncăm și noi. Eu prefer să gatesc pentru noi așa încât să îi dau și lui. Preferă ciorba, pastele, orezul, legumele şi dintre tipurile de carne – peștele (șalău) şi pulpele de pui. Nu îi dau pufuleți, biscuiți, pufarini sau alte de astea, îi mai cumpăr (rar) rondele de orez (fără sare sau altceva în afară de orez expandat) sau conservă de ananas de la Dole care se pare că nu are zahăr. Nu se dă în vânt după gustul dulce.

Pe oliță, după cum vă spuneam, încă nu l-am pus. De fiecare dată când face ceva cu zgomot, îi spun ce se întâmplă. Așa l-am învățat de “apiu” (hapciu), “pâț” (pârț), caca. Tot timpul ne anunță când are loc vreuna dintre ele :). Cu olița am de gând să mai amân până va fi un pic mai conștient şi va putea să se dezbrace singur. Nu mă grăbesc pentru că nu văd rostul. Toate la timpul lor!

Petrec foarte mult timp cu Edy dar îl las să se joace şi singur, chiar dacă sunt pe aproape. Cred că toți copiii trebuie să știe să se joace cu jucăriile, așa că nu îl deranjez dacă e concentrat la ceva. Uneori întoarce obiecte pe toate părțile minute în șir. Eu prefer să citesc sau să scriu pe blog în timpul ăsta.

Televizorul e aproape inexistent în casă şi mă gândesc că astfel se poate şi Edy concentra mai bine. Deși acum câteva luni eram convinsă că televizorul are un rol anume, mi-am dat seama că nu are niciun beneficiu. Cu Edy am vorbit foarte foarte mult, i-am spus absolut orice s-a petrecut în jurul nostru şi cred că a fost o contribuție foarte mare la dezvoltarea lui.

Uneori avem niște momente de iubire, în care ne alintăm şi ne pupăm. El nu vrea să ne pupe oricând, ci doar când e alintăreală mare. A pupat şi alte persoane, dar doar după ce a petrecut mai mult timp şi s-a obișnuit.

Când avem musafiri e foarte încântat. Vine la ușă, râde, chiar dacă nu a mai văzut niciodată persoanele respective, în schimb e mai retras dacă mergem în altă parte. Până se obișnuiește vrea mai mult cu mine sau cu soțul, dar dacă îl lasă restul lumii în pace, se relaxează.

Lui Edy îi place foarte mult să se joace cu soțul meu. Cand se trezește dimineața se uită după tati în pat, e plin de entuziasm când vine de la servici şi dacă e cu el ştiu că totul e bine. Mă bucur că e așa, mai ales că soțul meu e un tată implicat şi iubitor.

Ar mai fi multe de spus, începe etapa cu cățăratul, ar vrea să se urce pe priunde dar nu prea reușește, se aburcă, se întinde pe vârfuri şi apoi se oftică. Vă mai țin la curent cu noutățile :).

Pe curând!