Cu calm... înainte de culcare - Emoţii de mămică

În seara asta m-am chinuit o oră jumătate să îl adorm pe Edy. Nici nu știu dacă să râd de mine și nici măcar dacă e vreun pic amuzant, dar în ciuda situației, încă am chef de stat pe net şi de făcut haz de necaz.

Ne-am băgat în pat la ora 20.00 în ideea să dormim mai devreme. De câteva nopți Edy adormea greu şi credeam că e prea obosit pentru somn, ca ora e prea târzie. Am stins lumina, l-am lăsat să sugă, apoi a început distracția. S-a ridicat, a vorbit, s-a dat de-a dura, a repetat o grămadă de cuvinte, sunete, vocale. A început să râdă, să ne strige, să se alinte, să dea cu picioarele în marginea patului şi câte şi mai câte. M-am făcut că dorm, ca să nu fiu nevoită să îi dau atenție şi să continue circul, însă, fără a fi băgat în seamă, a continuat să bodogănească.

E o perioadă de achiziții acum, simt cum i se dezvoltă limbajul de la o zi la alta, cum încearcă să spună tot mai corect cuvintele pe care le stâlcea şi să descopere şi alte cuvinte noi. Încearcă să se cațere şi să fie cât mai activ, iar asta îl agită. Seara, în loc să adoarmă își aduce aminte de jocurile şi activitățile de peste zi și exersează la maxim cuvintele care îi plac cel mai mult.

Cum am reacționat eu?

Am fost foarte calmă și am așteptat să cedeze, să se lase pradă somnului și să vină singur la culcare. La un moment dat m-a pufnit râsul pe înfundate când îl vedeam prins de marginea patului cu mâinile la spate. Era lăsat un pic în față de parcă mai avea un pic şi cădea în nas, striga mama şi tata şi râdea în hohote. Cred că momentele astea sunt atât de speciale încât nu poți să te superi. Mă gândesc că o să îmi fie dor de nopțile astea şi de fața lui de copil nevinovat care se alintă mai ceva ca o pisicuță care toarce.

L-am așezat inițial lângă mine și fiindcă nu avea stare, i-am zis că eu mă culc şi cand vrea și el să doarmă, are sânul descoperit. L-a văzut în bătaia luminii de veghe, dar şi-a continuat repertoriul înca mult timp. A venit singur când s-a plictisit să stea pe întuneric şi când a văzut că totuși nu mai aprindem alt bec.

Am fost atât de calmă, deși mă întrebam în gând „oare când o să se culce?”. Mă uitam cu coada ochiului să văd ce face, apoi la ceas. Nu mi-a venit să cred că e prichindelul acela tăcut şi timid de altădată. Acum doarme, întins așa cum îi place lui şi mi-e drag să îl privesc. Iubesc ceea ce face, chiar dacă uneori îmi pune răbdarea la încercare. Asa e cu copii. Noi trebuie doar să îi iubim.

Pe curând!

Facebook Comments

Similare

11 Comments

racoltapetru6

ian. 06, 2016

Îți admir calmul și răbdarea. Nepoata mea își mai iese din fire când micuța ei plânge și cere să stea numai în brațe.
- Mami
  
  ian. 06, 2016
  
  Eu sunt de parere ca ce vad ei la noi, vor face si ei, de aceea e important sa ne pastram calmul. Mai tarziu o sa se planga pentru ca nu o asculta copilul si face crize de nervi, dar practic asta vede la parinte. Tot noua ne e mai usor mai tarziu daca ne menținem calmi. Perioada cu tinutul in brate trece.. si vin altele la fel de solicitante. Copiii invata mult mai mult din joc si explicatii decat din nervii nostri. Daca noi ne suparam copilul nu intelege ca a facut ceva rau ci devine stresat, i se face frica si usor usor se racesc relatiile. In adolescenta va fi mincinos pentru ca va sti ca parintii se enerveaza in loc sa il ajute sa rezolve problemele.
Cristina

ian. 06, 2016

Buna pe 2016 si la multi ani! Si fetitei mele i se mai intampla sa nu adoarma repede atunci cand o pun in patut. Rar, ce-i drept. Am observat ca acest lucru se intampla cand fie e odihnita, fie sar peste ceva din rutina de seara. Cred ca uneori simte si nerabdarea si oboseala mea. Acum este iarna si a nins. Nu o pot tine mai mult de o ora pe afara. Inainte o tineam si 3 ore. Alerga de-i sfaraiau calcaile prin parc. Acum activitatile sunt de interior si nu foarte solicitante fizic. Inainte de culcare ii facem baie la aceeasi ora si apoi bea lapticul apoi se spala pe dinti. Cand o pun in pat e deja semiadormita. Alteori, daca o vad inca "verde" , citim carticele cu animale sau povesti adaptate varstei. Ii plac mult, pune degetul pe diverse imagini si intreaba"te e ata?" ( ce e asta?). Dupa max 15 min adoarme. Mai are un proiector cu imagini si sunete din natura pe care il pornesc mereu inainte de culcare. Sta pe spate si priveste imaginile de pe tavan cateva min si apoi adoarme. Incearca si tu cu cartile...poate-poate.
- Mami
  
  ian. 07, 2016
  
  La multi ani!! Si eu simt ca uneori nu e obosit sau e prea obosit pentru somn si stiu câteodată si din ce cauza se intampla asa. Nici noi nu am stat mult afara cand a fost ger, doua zile chiar nu am iesit deloc pentru ca Edy era cu muci si afara erau -16 grade. Edy stie toate animalele din carti, zice cum face fiecare in parte, are si rabdare pentru activitati din astea lejere inainte de culcare dar uneori il vad cum casca si zic ca e obosit dar el de fapt adoarme dupa o ora si ceva. Ideea postarii era mai mult de cum sa reactionam noi parintii, pentru ca sunt convinsa ca macar cateodata fiecare dintre noi are parte de asa ceva.. doar ca majoritatea se enerveaza si țipă la copil desi vina chiar nu e a lui ca nu poate dormi..
  - Cristina
    
    ian. 07, 2016
    
    Mda. Multi se pierd cu firea fara sens. Oricum copilul nu intelege de ce se tipa la el si nici nu adoarme mai repede.
moraritzamel

ian. 07, 2016

Drumul e abia la inceput! Ai nevoie de muuuuuulta rabdare, caci ea trebuie pe tot parcursul drumului, de la primele zile, pana hat cand sunt mari. Am doi, deja mari de tot, dar inca imi mai pun la incercare nervii in fiecare zi. In schimb imi aduc atata fericire si bucurie incat uit repede de nervii pierduti. :)
mopana

ian. 08, 2016

Cum zice tata, daca nu ar fi atat de dragalasi nu i-ar mai face nimeni. Tata mai zice ca suntem niste santajisti feroce :) Ca ne prindem de slabiciunile parintilor si ne folosim de ele cand vrem. Si stiu ca are dreptate. Eu mai fac asta si acum la 16 ani :) Sunt inca un copil nu? :))
- Mami
  
  ian. 08, 2016
  
  :)) stie tata ce stie ;)
  - mopana
    
    ian. 08, 2016
    
    Stieeee...Stie... E cel mai bun tata din lume :) Si are o vorba:"Daca faci copii din obligatie si ii cresti tot din obligatie, mai bine nu-i mai faci!" Tare se oftica atunci cand ii aude pe unii cum se plang:"Iar n-a dormit ala mic toata noaptea... sunt tare obosit/a... nu pot sa fac nimic din cauza copilului etc"
    - Mami
      
      ian. 08, 2016
      
      Inseamna ca tu esti un copil fericit si bun si le luminezi casa si viata. Asa vreau si eu sa spuna peste ani copilul meu despre mine. Si da, sunt si eu trista cand vad cat se plang parintii. De fapt, ei nu stiu sa vada bucuria din ceea ce au si asta le intuneca viziunea. Cred ca e si din cauza parintilor lor care s-au plans si i-au facut sa se simta o povara. Acum considera si ei ca au un copil povara. Daca toti am fi mai buni si mai fericiti si viata noastra s-ar schimba in mai bine
      - mopana
        
        ian. 08, 2016
        
        Nu stiu daca sunt un copil chiar asa de bun. Am scris un post despre asta, dar nu l-am publicat inca. Dar o sa-l public :)