De multe ori văd mămici care se minunează că Edy mestecă şi mănâncă bucățele. Când le spun de blw (autodiversificare) cam tot timpul răspunsul e același: “Mie mi-e frică tare! Dacă se îneacă?”.
De unde frica asta de mâncare?
Stau și mă gândesc la cum se proceda pe vremea bunicilor noștri, că nu erau blendere şi nici alte ustensile avansate. Nici nu aveau timp să ne cocoloşească prea mult, că mai erau şi alte lucruri de făcut. Știu că exista un fel de răzătoare de sticlă, cu niste bulinuțe în relief, care ținea loc de blender (pentru fructe), dar carnea trebuia tăiată bucățele, nu o pasai. Sunt mame care pasează până și orezul sau copii care până la doi ani n-au ținut o felie de măr in mână. N-am nimic cu nimeni, eu doar mă întreb de unde frica asta de mâncare?
Când am început să îi dau bucăți, Edy avea 7 luni jumătate. Am citit într-o carte că bebelușii au ca şi adulții instinctul de a împinge cu limba în afară o bucățică de mâncare ce rămâne în gât, atâta timp cât stau în fund şi nu lăsați pe spate în timpul mesei. Am prins curaj şi am mers înainte. N-am avut probleme niciodată şi aş lua aceeași decizie dacă ar mai fi cazul. Ei au capacitatea să învețe mai mult decât credem noi.
Am vrea să îi protejăm de orice, dar cât timp putem face asta? Și la 3 ani se pot îneca şi la 5 şi chiar când sunt adulți. Se poate începe cu pește, banană, pară sau alte alimente moi care nu sunt așa “periculoase”. Unii părinți nici pe acestea nu le văd sigure. Cred că au auzit prea multe poveşti cu copii sufocați (am văzut tați mai panicoşi decât mamele). Eu sunt de părere că pentru a învăța (să mănânce sau altceva) nicio vârstă nu e prea mică, atâta timp cât bebelușul e receptiv.
Vezi cum manifestă copilul când mănâncă bucățele şi o să prinzi curaj din ce în ce mai mult. Poți să te informezi despre etapele pe care le parcurge până învață să mestece şi cum să reacționezi când ți se pare că se îneacă şi vei fi mai stăpân pe situație! Lasă blenderul deoparte, carnea e mai bună când o vezi cum arată, iar când e vara, e păcat să nu se bucure de zmeură, cireșe proaspete şi alte zeci de fructe şi legume.
Ție ți-e frică să îi dai mâncare “de adulți”? De ce?
Pe curând!
Îmi amintesc că, pe vremea copilăriei mele, unele mame mestecau mâncarea solidă și apoi o dădeau copiilor mici să o înghită. Nu era deloc igienic, dar se practica.
Oo Doamne..
Copilul meu are 1 an si aproape 2 luni. Manaca bucatele de la 7 luni si nu s-a inecat vreodata. Nu imi e frica sa ii gateac sau sa ii dau bucatele de carne. Copilul meu va deveni un gurmand. Nu refuza gusturi noi si in general ii place mancarea.
La moi nu mananca mult (cantitativ) dar mananca orice 🙂
Stiu parinti care dau mancare pasata unor copii de 6 ani, de frica ca ar putea sa se inece. Copilul respectiv nu stie sa mestece, nu stie sa inghita decat lichide….
Eu sunt curioasa daca v-ați întâlnit cu situația următoare. Copilul meu de la 6 luni de cand am început diversificarea nu duce mancarea la gura. De la 6 luni i-am dat in mânuță pt ca as fi vrut sa incerc aitodiversificare(bla) ba un morcov, dovlecel, avocado, etc. Dar nu le baga in gura. Acum are deja 9 luni si nu s-a schimbat nimic.Se strâmba de mama focului la diferitele texturi alunecoase – gen nectarine, apoi le stoarce in mâini, se joaca si le trântește jos. Dupa ce incerc sa il determin sa pape el singur, ii dau eu sa pape din mâna mea. E mâncăcios si pofticios, mănâncă granulație diferita la mâncare dar nu baga deloc in gura mâncare. Jucării si alte chestii le baga in gura. Inclusiv haine. Ba mai mult intr-o zi a mâncat un colț de cutie. Dar mâncare nu ceva sugestii?
Din păcate, noi părinții ne așteptam ca lucrurile sa se întâmple peste noapte. M-am întâlnit si eu cu situația asta si credeam ca ceva se întâmplă si nu procedez bine. De fapt, abia in jurul varstei de 9 luni copiii învață sa prinda mancarea intre degetul mare si arătător. In limbajul autodiversificarii se numeste “pincer grip” (poti cauta mai multe info pe google). La inceput nu va prinde bucati mici. O perioada copilul se joaca cu mancarea si laptele e de baza chiar si la un an in ciuda a ce se spune. Noi trebuie sa le oferim posibilitatea de a-si descoperi indemanarea, sa prinda singuri, sa invete sa manance. La noi Edy nu era mancacios, insa în final am avut rabdare si am observat ca lucrurile incep sa fie tot mai înspre bine. Sfatul meu este sa ii oferi zilnic posibilitatea de a se antrena si sa ai rabdare ca va veni si acel moment. La noi cu zmeura s-a invatat sa prindă, era fascinat. Sper sa te fi ajutat cumva si daca mai vrei te mai astept cu întrebări