Diverse

Despre prietenie

Prietenie

Cred că pot număra pe degete fetele pe care le numeam eu „cea mai bună prietenă” pe timpul școlii. N-am fost o persoană foarte sociabilă, așa că nici nu m-am remarcat prea mult. Am preferat stabilitatea, o prietenie pe durată mai lungă în locul mai multor prieteni pe perioade scurte.

Aproape de fiecare dată am fost dezamăgită de prietenele mele. Ba se dădeau la iubitul meu, ba auzeam că m-au vorbit de rău, ba au spus cuiva ceva ce trebuia să fie secret. Așa se strica tot.

Acum m-am maturizat (cât de cât) și uitându-mă în urmă, mă gândesc că eram copii. Era de vină vârsta, școala şi imaturitatea noastră. Dar eu nu mai am față de nimeni deschiderea aceea de a povesti absolut orice. Soțul mi-a devenit cel mai bun prieten, iar față de restul lumii informațiile sunt selectate.

Mi se pare urât să povestesc cuiva lucruri mult prea intime, dar nici fără prieteni nu se poate. Poate că la vârsta de acum „cea mai bună prietenă” nu mai înseamnă să țină secret că te-ai pupat cu X sau Y. O prietenie înseamnă să ai un sprijin, o persoană care îți poate spune o vorbă bună la nevoie şi cu care îți place să îți petreci timpul.

De Crăciun m-a vizitat o persoană tare dragă. E o prietenă bună cu care nu mă văzusem de mult, pentru că ne despart mulți kilometri. N-am avut timp să mă bucur de ea destul, pentru că a fost o vizită scurtă, dar cred că dacă stateam în același oraș am fi fost ca două surori. Ținem legătura de mulți ani şi poate asta spune deja multe. Acum am simțit-o așa aproape de sufletul meu, că n-aș mai fi lăsat-o să plece acasă.

Nu toți oamenii sunt 100% compatibili şi nici nu am cum să simt pentru oricine o atracție deosebită. Dar atunci când are loc o chimie de acest gen (chiar şi așa rar cum se întâmplă la mine) înseamnă că merită să investesc multe sentimente.

Prietenia ne face pe noi oamenii să învățăm să iubim şi să fim mai buni, să facem sacrificii şi să suferim. Eu cred că merită fiecare efort atunci când persoana respectivă are la rândul ei ceva de oferit.

Tu ai prieteni? Ce părere ai despre prietenie?

Pe curând!

Facebook Comments
Nemo și Memo
Cum "îi dăm în cap" răcelii ușoare?

Tags:

16 Comments

  • avatar image

    deea tusk

    ian. 04, 2016

    Reply

    Prietena cea mai bună e o fata cu care am copilărit.O cunosc de peste 20 de ani.Am fost nedespărțite.O singură dată am fost certate când eram mici și când ne-am întâlnit ne-a bufnit râsul și ne-am împăcat pe loc.Acum fiecare avem copil și din păcate nu ne permitem să ne vedem des dar vorbim la telefon.Soțul e poate cel mai bun prieten acum dar când mai ieși cu o prietena e altceva.Te deconectezi.Nu mi-as imagina viață fără prieteni.

    • avatar image

      Mami

      ian. 04, 2016

      Reply

      Asa e. Cred ca e foarte greu sa gasesti persoana potrivita cu care sa prietenesti atata timp

  • avatar image

    Mami

    ian. 04, 2016

    Reply

    Ma regasesc si eu in cuvintele tale. Sunt putini oameni care au inteles ce înseamna a fi prieten adevarat..

  • avatar image

    Iris

    ian. 04, 2016

    Reply

    Cred ca nici nu ai nevoie de prea multi prieteni. Si unul e suficient. Iar daca si acela ar lipsi, din cine stie ce motive, oricand te poti imprieteni cu tine insuti/insati - pe viata :) Pana la urma, important este sa avem relatii de calitate, ceea ce presupune sa le dedicam timp si energie. Cati ar putea face asta pe scara larga? Eu nu...

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Eu prefer sa ne vedem mai multi, au cam apus timpurile in care sa stau cu o prietena ore. Imi place sa petrec timp cu oameni dragi, sa discutam si sa radem.. dar cam atat. In rest ne auzim la telefon. E mai rapid si mai simplu

  • avatar image

    racoltapetru6

    ian. 04, 2016

    Reply

    Am avut doar câte un singur prieten în fiecare școală, dar bun! Unul s-a stins demult, iar pe celălalt îl tot caut încă. Dacă mai trăiește.

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Cred ca v-au legat multe lucruri frumoase si asta e cel mai important

  • avatar image

    Poteci de dor

    ian. 04, 2016

    Reply

    Prieteniile adevărate nu sunt multe. Le spun amici celor care nu-s în categoria prietenilor. Cea mai bună prietenă a mea e mama.

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Foarte frumos spus. Da, ar trebui sa ii numesc si eu amici..

  • avatar image

    From Meg With Love

    ian. 04, 2016

    Reply

    awwww, mi-ai topit inima :"> si eu sunt cam la fel si mereu am fost. cred ca de asta ne intelegem :)) oricum, odata cu varsta fiecare incepe sa aiba problemele lui, familia lui si parca nu mai e oricum aceeasi disponibilitate. decat sa ies in club, mai bine stau in pat la un film... mna. sa stii ca am plecat nevorbita :| :)) va pup de la mic la mare :* :* :*

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Cred ca ne maturizam la un moment dat, devenim un pic mai seriosi.. mai responsabili. Imi pare rau ca ai plecat nevorbita.. asta cere o noua revedere :*

  • avatar image

    Amy

    ian. 04, 2016

    Reply

    Ma regasesc in prima parte a povestirii tale, insa nu si la final, din pacate. Singurul meu prieten este sotul meu! El este singura persoana cu care pot vorbi orice. Am fost dezamagit de-a lungul timpului de "prietenele" din copilarie si adolescenta, iar trairile pe care le-am avut m-au facut sa cred ca sansele sa-mi gasesc o persoana apropiata sufletului meu, alta decat jumatatea mea, sunt extrem de mici. La inceput mi-era greu fara prietene, dar m-am resemnat si obisnuit cu ideea, iar acum mi-e bine asa. Am observat ca ce e prea mult strica, iar cand esti prea bun risti sa fii luat drept fraier...

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Nici eu nu ma pot deschide in fata cuiva asa cum fac cu sotul meu dar cred ca e din cauza ca n-am gasit chimia respectiva pe aici pe-aproape. Daca as gasi-o cred ca as investi multe sentimente, cu conditia sa fie o persoana care sa merite.

  • avatar image

    Simona

    ian. 05, 2016

    Reply

    Oarecum, mă regăsesc în rândurile tale :( De vreo 5 ani, am părăsit orașul natal și după atâta timp, simt că încă nu m-am acomodat aici....

    • avatar image

      Mami

      ian. 06, 2016

      Reply

      Poate ca nu e vorba de acomodare.. in orasul natal cunosteai oameni mai multi si aveai de unde alege, iar acum te simti mai singura și ti se pare ca nu te incadrezi in peisaj..

      • avatar image

        Simona

        ian. 06, 2016

        Reply

        Ai dreptate, într-un fel :)

Lasă un răspuns