Dezvoltare Eduard / Parenting

Când e prea mult pentru un copil?

Când e prea mult pentru un copil

De multe ori m-am gândit că ceea ce fac eu nu e bine, că poate pentru Edy (un an şi 5 luni) e prea mult. Îmi fac uneori procese de conștiință. Dacă vorbesc cu câte o rudă la telefon și el vine lângă mine, îl întreb ceva şi răspunde.

Când e prea mult pentru un copil

Mi se spune să îl las în pace, să nu îl stresez. Oare chiar îl stresez? Ar trebui să mă folosesc mai mult de jucării? Să las deoparte număratul, culorile, felul în care fac animalelele sau explicațiile referitoare la activitățile noastre? Sunt oare ele prea mult?

Eu ştiu că în primii ani de viață copilul învață prin asocieri şi prin jocuri. Îi arăt un obiect şi îi spun ce e. Îi repet și azi și mâine și așa învață. La fel şi când e vorba de acțiuni. Îi spun că beau apă, îi arăt. Îi spun când îl îmbrac şi când îl dezbrac, când mergem la magazin, ce produse cumpărăm sau că dormim.

Fac o distracție din spălatul pe față sau îi cânt un cântec care îl ajută să învețe numerele, degetele şi notele muzicale. Mintea lui se antrenează să facă tot mai multe legături și se dezvoltă. Chiar funcționează, noi așa l-am învățat multe lucruri pe Edy.

Lui îi plac mult animalele așa că în jocurile noastre tot timpul le-a întâlnit. Rimele sunt mai interesante dacă amintesc de o gâscă sau o rață. Să numărăm e mai frumos dacă sunt şi doi pui. Jucăriile au butoane care îl învață sunetele animalelor şi cărțile sunt cu vaci, porci și capre. Atunci când nu vrea să răspundă la o întrebare dă din cap “nu” şi nu spune. Nici nu insist, nu văd rostul.

Eu cred că un copil e stresat atunci când refuză să învețe ceva, când e obligat, e enervat de ceea ce i se spune sau nu vrea să coopereze.

Dacă un copil e atent, vesel, implicat, nu cred că e prea mult pentru el. Nimic nu e prea mult atunci când ne face plăcere.

Jucăriile au şi ele un rol important în educație, însă nu trebuie să compenseze timpul petrecut cu familia. Ele sunt nişte instrumente de ajutor. Dacă le alegem bine, în funcție de vârstă, de capacitățile copilului, de ceea ce îi place, joaca va fi plăcută. El va învăța lucruri noi fără să fie constrâns.

Gândește-te că atunci când mergi la școală şi profesorul îți dă să citești o carte şi să o povestești în două săptămâni, nu e la fel de interesant ca atunci când  o citeşti cu plăcere, din proprie inițiativă. Așa e și cu copiii. Toate lucrurile trebuie să vină ușor, să îi capteze, să îi facă interesați şi curioși.

Dacă totul vine de la sine, eu cred că nu e prea mult. Nu merită să mă stresez pentru că am un copil vorbăreț şi inteligent, nu-i aşa?

Tu ce părere ai?

Pe curând!

Facebook Comments
Sfaturi de părinte
Și tu poți fi Supernanny

13 Comments

  • avatar image

    racoltapetru6

    Feb 25, 2016

    Reply

    Și eu cred că un copil e bine să învețe „pas cu pas”, nu prea multe deodată pentru a face neapărat performanță. Altfel, s-ar putea să clacheze.

    • avatar image

      Mami

      Feb 25, 2016

      Reply

      Asa e! Multumesc de vizita!

  • avatar image

    mamicadeleut

    Feb 25, 2016

    Reply

    Al meu cand nu are chef sa ma auda imi pune mana la gura. Daca suntem atenti, cei mici ne avertizeaza imediat cand nu le convine ceva, chiar daca nu vorbesc.

    • avatar image

      Mami

      Feb 25, 2016

      Reply

      Asa e! Bine punctat!

  • avatar image

    Ana

    Feb 26, 2016

    Reply

    Cand copilul este intr-un mediu safe (all included) atunci isi poate deschide creierul pentru a invata, iar invatatul prin joc este cel mai indicat.

  • avatar image

    noradamian

    Feb 26, 2016

    Reply

    E o problemă importantă mai ales în contextul de-acum, când adesea li se oferă copiilor prea multe lucruri noi. Iar ce-i prea mult îi obosește. Chiar și excesul de jucării îi poate plictisi.

    • avatar image

      Mami

      Feb 26, 2016

      Reply

      Da, excesele întotdeauna fac rau. Trebuie putin din toate :) zi frumoasa si multimesc de vizita

      • avatar image

        Lavinia-Ionela

        Feb 29, 2016

        Reply

        In contra partida jucariilor exista jocurile de afara sau cele care se pot juca fara jucarii gen: ascunselea, alergatea, ursul doarme, etc. Chiar si astfel de jocuri ii stimuleaza. Important este ca noi sa fim dispusi sa ne jucam cu ei, pentru ca singuri nu au de unde sa stie cum se joaca, doar daca au un frate sau verisor mai mare.

        • avatar image

          Mami

          Mar 01, 2016

          Reply

          Da, asa este!

  • avatar image

    Lavinia-Ionela

    Feb 29, 2016

    Reply

    Eu zic ca nu exagerezi deloc. Creierul lui este ca un burete, absoarbe orice informatie exact cum ai zis si tu, prin asociere. Iar mai mult repetitia este mama invataturii. La fel am procedat si eu cu baietelul, stateam si ne jucam impreuna cu carticele cu animale, culori, forme, sunete etc. Cand avea 1 an si jumatate stia sa spuna cum il cheama (tot numele), unde locuieste, cum ii cheama pe mama si pe tata, spunea poezioare si canta cantecele. Cand il vedeam ca se plictisea si nu mai vroia sa fie cooperant il lasam in pace. Acum la aproape 6 ani cat va face se vad rezultatele jocurilor noastre de atunci. Daca la gradi le spune doamna o poezie, el vine cu 60-70% din poezie invatata. Prinde foarte repede orice noua informatie si mai mult decat atat daca este ceva ce il intereseaza in mod deosebit, vine si iti pune diverse intrebari despre acel subiect. De multe ori am fost nevoita sa ii dau un raspuns de genul: "Ma voi documenta si iti voi spune" pentru ca au fost situatii in care nu stiam ce raspuns sa-i dau astfel incat sa inteleaga. Eu te sfatuiesc sa continui ceea ce ai inceput ba mai mult atunci cand observi ca se plictiseste sa incerci si lucruri noi.

    • avatar image

      Mami

      Mar 01, 2016

      Reply

      Foarte mult mi-a placut comentariul tau! Multumesc! Imi amintesc filmuletul cu poezii si restul lucrurilor pe care le stia copilasul tau. Tare dragalas! Sa stii ca a fost foarte folositor atunci, mi-a dat un impact, nu stiu cum sa spun.. :*

      • avatar image

        Lavinia-Ionela

        Mar 01, 2016

        Reply

        Inteleg perfect ceea ce simti. Eu am primit de multe ori reprosuri ca il fortez si ca e prea mult pentru el. Avea cred ca 6 luni cand ii citeam poezii din cartile Luciei Muntean si m-i s-a spus razand "Ce crezi ca intelege el? E prea mic." Iar cand a inceput sa vb in propozitii simple a inceput sa spuna si bucati din poeziile pe care i le citeam atunci. Concluzia: Creierasul lui a asimilat absolut totul iar cand a fost pregatit sa reproduca informatia, a facut-o. Azi l-am inscris la clasa zero iar sapt cealalta mergem sa sustinem testul psihosomatic. Nu ne trebuie pt inscriere, il vom sustine pentru linistea mea si a sotului meu sa vedem cat este de pregatit pentru scoala. O sa iti transmit rezultatul.

        • avatar image

          Mami

          Mar 01, 2016

          Reply

          :) noi nu i-am citit din carti insa i-am cantat si recitat. Are un puzzle cu versuri si tot timpul căuta piesele cand ma auzea ca ii recit de acolo inca de inainte sa vorbeasca. Acum stie animale cu care nici noi nu eram familiarizați: axolot, tamandua etc dar se pare ca genul asta de cuvinte pe care nu le aud in vorbirea curenta, le antreneaza mintea. Ma bucur cand aud de copii inteligenti cu parinti interesați :*

Lasă un răspuns