Edy are un an şi 5 luni şi încă nu l-am pus niciodată pe oliță. Ştiu că multe mame s-ar uita chiorâş la mine, dar pur şi simplu asta a fost decizia noastră şi nu cred că am făcut ceva rău. Din câte am citit până acum, se pare că până la vârsta de un an jumătate, copiii nu sunt capabili, fizic, să își controleze sfincterul. E puțin probabil să poată renunța la scutece înainte de 18 luni. Așezatul pe oliță înainte de această vârstă poate deveni frustrant atât pentru copil cât şi pentru părinți şi poate avea efectul invers decât cel așteptat.
Copilului i se cere să facă ceva ce nu e capabil şi înțelege că nu poate satisface dorințele celor din jur. Părinții (care credeau că la vârsta de 2 ani scutecele vor fi de mult uitate) sunt enervați de faptul că nu reuşesc să convingă copilul să facă numai la oliță.
Bineînțeles, nu toți copiii sunt la fel, sunt şi cazuri fericite în care se renunță fără prea mult exercițiu. Contează mult modul în care se pune problema, dar eu nu am vrut să risc să ajungem într-un stadiu dificil. Nu e bine să ne grăbim.
Ştiu că sunt părinți care încep acest proces de la 10 luni, un an sau chiar la 4-5 luni pentru a mai „salva” nişte scutece. De cele mai multe ori, această economie nu are loc. Pus prea devreme pe oliță s-ar putea să ajungă la un moment dat să nu o mai vrea. Când ar fi momentul să înțeleagă „care-i faza cu olița”, poate nu mai reușește asocierea pipi- oliță pentru că până atunci olița a fost şi pe post de jucărie, de scăunel, de orice.
Acum câteva luni în urmă și eu ziceam că pe la un an o să îl pun pe Edy pe oliță. Văzând cum evoluează lucrurile, am amânat şi mi-am schimbat părerea. M-a ajutat şi o carte, destul încât să mă facă să cred că am luat o decizie înțeleaptă. Totuși nu am stat degeaba, ci ne-am pregătit pentru ce o să urmeze. Cum? Îți explic mai jos.
1. După ce a început Edy să meargă singur prin casă, în momentul în care îl vedeam că face „treaba mare” (fiecare copil cred că poate fi observat şi poate fi identificat momentul) îi spuneam: „Edy face caca”. Acum, după cateva luni de repetat, ne anunță cu puțin timp înainte să facă. Zice simplu: caca. Noi acest cuvânt nu îl folosim în alt context. Am auzit că multe persoane spun copiilor: „nu băga în gură, e caca!” sau „lasă jos, e caca”. Noi în astfel de context folosim „murdar”, „are microbi”, ” e gunoi”, „mizerie”.
2. În ultima vreme, când l-am schimbat de scutec i-am arătat ce e acolo. I-am tot spus că a făcut caca şi că așa arată caca. Poate vi se pare deplasat, dar vine vremea când copilul e curios. Unii bagă degetul să vadă ce e acolo, eventual duc şi la gură pentru că e ceva nou. N-au mai văzut niciodată şi asta îi preocupă. Cel mai bine este să vadă. Nu e rușinos, îi scade curiozitatea şi șansele sunt mai mici să îl vedeți cu caca pe mâini, în gură sau pe pereți.
3. Întotdeauna i-am spus când a strănutat (el zice apțiu), despre sughiț (hâc), de pârț (pâț) şi aşa i-am zis şi de pipi. Şi acum îl întrebăm ce a făcut şi el spune: apțiu sau pâț sau ce face. Cred că ăsta a fost primul pas prin care să ne anunțe. Noi am făcut o joacă din tot şi nu mi se pare normal să îi spunem că e ruşine, să râdem de el, să îi spunem că miroase urât sau să ne strâmbăm. Edy ştie de pipi și în general când îl bag în cadă se concentrează să facă. Se ridică în picioare, se uită insistent spre zona cu pricina, râde şi zice „pipi”. Se mai întâmplă să îmi spună că face și în timpul zilei, când e cu scutec pe el.
4. Copiii imită ce fac adulții așa că nu încui ușa când merg la baie. Îl las să intre, îi arăt că trebuie să mă dezbrac și apoi să mă îmbrac, să înțeleagă cum funcționează. Când va fi momentul, va face şi el la fel. Poate vi se pare că nu înțelege. Dacă explicați tot timpul şi îi arătați, vă va fi mult mai ușor mai târziu.
Şi totuși, de ce noi nu începem încă exercițiile la oliță?
În primul rând nu vreau să ne chinuim (nici eu, nici el). Aş prefera să îl mai las şi când va fi momentul să renunțe, să se întâmple într-un timp scurt. Să înțeleagă ce se întâmplă, să fie şi el de acord că a venit timpul.
Pentru asta trebuie să știe să se dezbrace singur şi să înțeleagă asta. Să aibă măcar 18 luni şi să văd eu că a prins un pic de control asupra vezicii. Adică după somnul de amiază sau de noapte să văd scutecul uscat (ceea ce încă nu se întâmplă). Alte lucruri care mai sunt necesare să fie îndeplinite pentru a începe renunțarea la scutec (şi pe care Edy le îndeplineşte) sunt:
– să fie capabil să arate diferite zone ale propriului corp atunci când este întrebat (buricul, burta, mâinile etc).
– să aducă sau să ducă lucruri atunci când i se solicită (să urmeze indicații simple: adu-mi mingea, pune jucăria în cutie).
– să aibă capacitatea de a sta 5-10 minute să se concentreze asupra unui lucru (jucărie, desen animat etc).
Dacă unul dintre cele scrise mai sus (inclusiv partea în care spune singur pipi sau caca) nu e îndeplinit, înseamnă că încă nu e momentul să trecem la oliță chiar dacă copilul nu mai udă des scutece. Mai bine îi dezvoltăm capacitățile necesare, decât să ne grăbim cu olița. Va fi mai ușor după aceea, sunt convinsă!
Sper să vă fi ajutat şi pe voi în vreun fel această postare. Mi-am dorit să scriu cât mai detaliat cu putință procedeul pe care l-am abordat noi.
Pe curând!
Citește şi despre renunțarea la pampers.
26 Comments
Ileana
feb. 10, 2016
Mami
feb. 10, 2016
law3331
feb. 10, 2016
law3331
feb. 10, 2016
anda
feb. 10, 2016
Mami
feb. 10, 2016
andutu
feb. 14, 2016
Mami
feb. 14, 2016
vax-albina
feb. 10, 2016
Mami
feb. 10, 2016
mopana
feb. 10, 2016
Mami
feb. 10, 2016
Cristina
feb. 10, 2016
Mami
feb. 10, 2016
racoltapetru6
feb. 11, 2016
Aliosa
feb. 12, 2016
Mami
feb. 12, 2016
arakelian
feb. 12, 2016
Mami
feb. 12, 2016
Un an şi 5 luni | Emotii de mamica
feb. 12, 2016
raveca
feb. 14, 2016
Mami
feb. 14, 2016
Alexandra Edves
mart. 07, 2016
Mami
mart. 08, 2016
Renunțarea la pampers - Edy nu mai poartă scutece - Emotii de mamica
iun. 28, 2017
De la scutece la olita. Sfaturi bune si o surpriza pentru tine!
mart. 15, 2019