Pregătiri pentru.. oliță

cum_invatam_copilul_la_olita_zpsjnhatpd7Edy are un an şi 5 luni şi încă nu l-am pus niciodată pe oliță. Ştiu că multe mame s-ar uita chiorâş la mine, dar pur şi simplu asta a fost decizia noastră şi nu cred că am făcut ceva rău.

Din câte am citit până acum, se pare că până la vârsta de un an jumătate, copiii nu sunt capabili, fizic, să își controleze sfincterul, deci e puțin probabil ca să poată renunța la scutece înainte de 18 luni. Așezatul pe oliță înainte de această vârstă poate deveni frustrant atât pentru copil cât şi pentru părinți şi poate avea efectul invers decât cel așteptat. Copilului i se cere să facă ceva ce nu e capabil şi înțelege că nu poate satisface dorințele părinților, iar părinții (care credeau că la vârsta de 2 ani scutecele vor fi de mult uitate) sunt enervați de faptul că nu reuşesc să convingă copilul să facă numai la oliță. Bineînțeles, nu toți copiii sunt la fel, sunt şi cazuri fericite în care se renunță fără prea mult exercițiu. Contează mult modul în care se pune problema, dar eu nu am vrut să risc să ajungem într-un stadiu dificil. Nu e bine să ne grăbim.

Ştiu că sunt părinți care încep acest proces de la 10 luni, un an sau mult mai devreme, la 4-5 luni pentru a mai “salva” nişte scutece. De cele mai multe ori, această economie nu are loc, pentru că pus prea devreme pe oliță s-ar putea să ajungă la un moment dat să nu mai vrea să o vadă sau să o accepte deşi stătea pe ea înainte să stea bine în fund, sau când ar fi momentul să înțeleagă “care-i faza cu olița”, nu mai reușește să asocieze pentru că olița a fost şi pe post de jucărie şi de scăunel şi de orice.

Acum câteva luni în urmă și eu ziceam că pe la un an o să îl pun pe Edy pe oliță dar văzând cum evoluează lucrurile, am amânat şi mi-am schimbat părerea. M-a ajutat şi o carte pe care am cumpărat-o şi pe care nu am citit-o în întregime (ultima parte e concret cu trecerea la oliță), dar destul încât să mă facă să cred că am luat o decizie înțeleaptă. Totuși nu am stat degeaba, ci ne-am pregătit pentru ce o să urmeze. Cum? Îți explic mai jos.

  1. După ce a început Edy să meargă singur prin casă, în momentul în care îl vedeam că face “treaba mare” (fiecare copil cred că poate fi observat şi poate fi identificat momentul) îi spuneam: “Edy face caca”. Acum, după cateva luni de repetat, ne anunță cu puțin timp înainte să facă. Zice simplu: caca. Noi acest cuvânt nu îl folosim în alt context. Am auzit că multe persoane spun copiilor: “nu băga în gură, e caca!” sau “lasă jos, e caca”. Noi în astfel de context folosim “murdar”, “are microbi”, ” e gunoi”, “mizerie”.
  2. În ultima vreme, când l-am schimbat de scutec i-am arătat ce e acolo şi i-am tot spus că a făcut caca şi că așa arată caca. Poate vi se pare deplasat, dar vine vremea când copilul e curios, bagă degetul să vadă ce e acolo, eventual duce şi la gură pentru că e ceva nou, n-a mai văzut niciodată şi asta îl preocupă. Cel mai bine este să îi arătați. Astfel îi scade curiozitatea şi șansele sunt mai mici să îl vedeți cu caca pe mâini, în gură sau pe pereți.
  3. Întotdeauna i-am spus când a strănutat (el zice apțiu), despre sughiț (hâc), de pârț (pâț) şi aşa i-am zis şi de pipi. Şi acum îl întrebăm ce a făcut şi el spune: apțiu sau pâț sau ce face şi cred că ăsta a fost primul pas prin care să ne anunțe. Noi am făcut o joacă din tot şi nu mi se pare normal să îi spunem că e ruşine, să râdem de el, să îi spunem că miroase urât sau să ne strâmbăm. Edy ştie de pipi și în general când îl bag în cadă se concentrează să facă. Se ridică în picioare, se uită insistent spre zona cu pricina, râde şi zice “pipi”. Se mai întâmplă să îmi spună că face și în timpul zilei, când e cu scutec pe el.
  4. Copiii imită ce fac adulții așa că nu incui ușa când merg la baie. Îl las să intre, îi arăt că trebuie să mă dezbrac și apoi să mă îmbrac, să înțeleagă cum funcționează. Când va fi momentul, va face şi el la fel. Poate vi se pare că nu înțelege dar dacă explicați tot timpul şi îi arătați, vă va fi mult mai ușor mai târziu.

Şi totuși, de ce noi nu începem încă exercițiile la oliță? În primul rând nu vreau să ne chinuim (nici eu, nici el). Aş prefera să îl mai las şi când va fi momentul să renunțe, să se întâmple într-un timp scurt, să înțeleagă ce se întâmplă, să fie şi el de acord că a venit timpul. Pentru asta trebuie să știe să se dezbrace singur şi să înțeleagă asta, să aibă măcar 18 luni şi să văd eu că a prins un pic de control asupra vezicii, adică după somnul de amiază sau de noapte să văd scutecul uscat (ceea ce încă nu se întâmplă). Alte lucruri care mai sunt necesare să fie îndeplinite pentru a începe renunțarea la scutec (şi pe care Edy le îndeplineşte) sunt: să fie capabil să arate diferite zone ale propriului corp atunci când este întrebat (buricul, burta, mâinile etc), să aducă sau să ducă lucruri atunci când i se solicită (să urmeze indicații simple: adu-mi mingea, pune jucăria în cutie) şi să aibă capacitatea de a sta 5-10 minute să se concentreze asupra unui lucru (jucărie, desen animat etc). Dacă unul dintre cele scrise mai sus (inclusiv partea în care spune singur pipi sau caca) nu e îndeplinit, înseamnă că încă nu e momentul să trecem la oliță chiar dacă copilul nu mai udă des scutece. Mai bine îi dezvoltăm capacitățile necesare, decât să ne grăbim cu olița. Va fi mai ușor după aceea, sunt convinsă!

Sper să vă fi ajutat şi pe voi în vreun fel această postare. Mi-am dorit să scriu cât mai detaliat cu putință procedeul pe care l-am abordat noi.

Pe curând!

Foto msanatate.bzi.ro

Facebook Comments

25 responses to “Pregătiri pentru.. oliță

  1. VA DORESC O ZI CU IUBIRE SI LINISTE IN SUFLET!

  2. “Noi” am învăţat să zicem “piş, piş”, dar la început zicea după ce-l trântea prin casă…..

  3. Buna!Despre ce carte este vorba?

  4. Urmăresc fascinată aventurile voastre. Și totuși, permiteți-mi ceva amintiri personale de acum aproape juma de secol: Am pus copiii pe oliță imediat ce se puteau ține în poponeț. Pe vremea scutecelor de finet, normal. Dimineața, cum se trezeau, puneam olița pe genunchii mei, copilul pe oliță (cu spatele sprijinit de mine) și natura făcea restul. Copiilor le place să fie curați și nu știu dacă pamperșii ajută. Sunt doar pentru comoditatea părinților și am scris-o cândva pe blog. Dar totul e bine dacă e acceptat de ambele părți. Aveți un copil de excepție care vă va învăța de ce are nevoie. Sper că nu v-am supărat.

  5. Din cate mi-aduc aminte, ai mei s-au folosit de un truc pentru faza cu olita. La un an si ceva, era vara deja, eram la mare si m-au lasat fara pampers. Din ce mi-au zis ei, am facut pipi o data sau de doua ori pe mine si cand am vazut ca sunt uda nu mi-a placut. Asa ca data urmatoare cand mi-a venit sa fac pipi m-am dus la ei si le-am aratat asta. Atunci ei au scos olita la vedere si asta a fost. Sper sa-ti fie de folos 🙂

  6. Nici daca scriam eu nu eram mai in acord cu tine. Parca ai descris-o pe fi-mea si situatia noastra. Nici noi nu am obligat-o la olita. Am incercat o singura data, la 10 luni, cand a folosit-o ca palarie. De atunci zace bine pusa “sus” pana cand e pregatita in mod constient si fizic (isi controleaza sfincterul). Mai exersam la vara. Acum avem o papusa bebelus care are olita si biberon si-i explic ce si cum. De la 2 ani am inscris-o la o gradinita (privata) – grupa mini. Am vizitat vreo 3 in zona noastra, iar personalul cu care am avut discutii m-a asigurat ca functioneaza foarte bine “puterea exemplului” si ca, lundu-se unul dupa altul, scapa repede de pamersi folosind minitoaletele in dotare. Ramane de vazut.

  7. Sunt convins că vei alege momentul potrivit pentru acest pas important! 🙂

  8. Ai procedat foarte bine ca inca nu l-ai pus pe olita ! 🙂
    Prea mic fiind, nu intelegea ce voiai de la el, s-ar fi speriat si inhibat
    prinzand dusmanie pe olita ! 🙂
    Pe ANDREIUT nepotelul meu de 2 ani si 5 luni,
    Link
    prima dat l-a invatat sa se urineze la olita iar acum a trecut la faza a doua………………..
    OLITA trebuie sa fie in mintea COPILASULUI un obiect drag si folositor …
    Weekend placut intregii FAMILII ! 🙂
    Cu stima,
    Aliosa.

  9. Pe fiica mea am pus-o la olita la 1 an juma, cand a inceput cresa, si se aseza cu alti copii. De fapt pus era … de genul se aseza 2-3 secunde si apoi gata, o stergea de acolo. Complet fara scutece ziua a ramas la 2 ani juma, cand a facut varicela si am stat cu ea acasa 2 sapt. si o usturau bubitele si astfel a vazut ca la olita nu ustura.
    Trecerea a a fost usoara, de la cateva sapt. am indentificat cand face pipi/caca prin usoara agitatie/niste miscari/grimase specifice 😀 – doar eu am fost prea comoda sa o duc….mda, cu pampersii e taaare comod.
    A, si decat olita, a fost mai interesata la toaleta.
    Iar pt noapte am tinut pempersi pana la 6 ani (sa imi fie mie comod, ca in rest nu erau accidente decat poate 1 la 2 luni? si ala de la pepene..), dr a zis ca pt el mai important e un somn de calitate la copil, si ca dupa 7 ani incepe investigatiile. Pentru antrenare, ne-a recomandat sa o ducem la toaleta la fiecare 2 ore, chiar daca sta fix 5 secunde primele luni; plus rutina seara inainte de culcare: dus/dinti/toaleta; ideea lui fiind de rutina si ritm si obisnuinta si ciclicitate.

    Practic fiecare schimbare am facut-o cat mai tarziu, cand copilul a aratat clar ce si cum, si asta din lenea mea.

    Ca o remarca, am vecine ce folosesc scutece, si au spus ca copiii mai mici si scuteciti au devenit mult mai repede ‘antrenati’ pentru ca la scutec simt senzatia de ud si indica mai repede uite vine/fac etc (pe cand pempersii nu dau senzatia asta) plus ca sunt mai mari pe fund, mai grosolane, asa ca atunci cand copiii incep sa mearga rapid renunta la ele si nu se mai intorc.

    • Fiecare cred ca are stilul propriu de abordare a problemei insa mie mi se pare mult pana la 6 ani cu pampers.. dar na.. daca asta a fost decizia ta inseamna ca asa trebuia sa fie

  10. Pingback: Un an şi 5 luni | Emotii de mamica

  11. Foarte utile informatiile, multumesc ca le-ai impartasit cu noi. Eu am o fetita de 1 an si 8 luni, deci prin vara ne apucam si noi de treaba…

  12. Alexandra Edves

    Buna mamici , David are 2 ani si 2 lunite si inca mai are pampers . Motivul : inca nu stie (sau stie dar nu vrea ) sa spuna caca sau pipi . De obicei cand il vad ca face caca si ii spun : David faci caca , el imi raspunde ca nu 🙂 . Atunci sunt sigura ca face. Partile corpului mi le arata toate de la par pana la degetele de la picioare si chiar cand il intreb cine e David imi arata ca e el. La noi partea cu vorbitul cred ca e mai dificila din cauza ca stam in Spania si copilului i se vorbeste 3 limbi diferite , catalana , spaniola si romaneste . Le intelege pe toate 3 daca il intreb ceva in toate cele trei limbi stie ce il intreb si imi arata sau imi aduce daca ii cer. Cu toate astea eu sunt cam obligata de legile spaniole ca pana la 3 ani sa dezvat copilul de pampers pt ca de la 3 ani la gradinite( aici i se spune scoala deja ) nici un copil (exceptie cei cu nevoi speciale) nu mai pot purta pampers . Deci trebuie sa ne punem pe treaba 🙂

    • Buna! Mesajul tau a ajuns in spam si abia l-am vazut. Cred ca nu ai de ce sa te stresezi cu olita, mai ai destul timp destul sa il faci sa renunte. O sa mai scriu despre asta pentru ca din cartea mentionata mai sus chiar am învățat multe lucruri interesante.
      E super ca ai ocazia sa il inveti 3 limbi deodata, e chiar woow!!

  13. Pingback: Renunțarea la pampers - Edy nu mai poartă scutece - Emotii de mamica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *