Fiindcă vreau să fiu şi eu în ton cu sarbatoarea de Valentine’s Day, azi vorbesc despre iubire. Nu aş putea spune că noi facem ceva deosebit în această zi. Nici nu știu dacă am făcut vreodată. Poate doar în liceu, când fluturașii din stomac zburdau la fiecare ocheadă. Sau poate în facultate, când locuiam în orașe diferite şi ne vedeam rar.

Acum, pentru noi, ziua de 14 februarie se rezumă la inimioare în toate supermarket-urile, prea multă reclamă la tv şi știri despre incredibilele vănzări de flori, pluşuri şi bomboane. E o sărbătoare împrumutată de la alții dar se pare că “a prins” la noi în țară.

Sentimentele pe care le simt eu n-au nevoie de o zi specială!

Poate că nu primesc un trandafir pe care să îl plimb tot orașul, nu beau șampanie și nici nu mănânc la restaurant de Valentine’s, însă mă simt iubită și fericită. Despre asta e această zi? Atunci înseamnă că și zilele trecute a fost Valentine’s la noi.

Poate suntem mai grăbiți şi mai zăpăciți de când suntem părinți dar eu cred că iubirea stă în lucrurile mici. Un pupic, o îmbrățișare, un zâmbet și o vorbă bună ne leagă mai mult. Ne ajută să ne menținem sentimentele proaspete.

Edy nu a făcut decât să sudeze ceea ce construiam noi. Uneori ne uităm amândoi la el şi nu ne vine să credem. Nu mai suntem “noi doi” ci “noi trei”, totul se rezumă la familie. Nu mi-aş inchipui viața altfel decât este ea acum. Am inimioarele în fiecare zi alături, nu trebuie să merg în supermarket pentru asta şi nici măcar nu sunt de pluş. Sunt reale!

Mi-am dorit o familie perfectă şi am primit-o.

Ce o să facem noi de Sf. Valentin? Poate o să ieșim toți trei la aer şi o să ne uităm cu drag la Edy care o să se plimbe pe lângă noi în bătaia soarelui. Poate o să ne fugărim şi o să râdem acasă. Poate va ploua sau va fi vânt şi vom privi pe geam sau vom mânca pop-corn.

Habar n-am ce o să facem.

Cred că nu am nevoie de o zi anume să fac ceva special, să primesc şi să ofer iubire. Sentimentele mele transformă fiecare zi în una specială.

Pe curând!