Am o prietenă care trebuie să nască în curând şi mă sună aproape zilnic să mă întrebe ce am mai avut eu în bagajul de maternitate, ce părere am despre cărucioare 3 în 1, dacă șamponul cutare e bun, ce sistem de purtare are nevoie, cum va fi în maternitate etc.
Eu apreciez faptul că întreabă și se informează şi din alte surse, însă mai mult decât să îi spun cum am procedat eu sau despre ce experiențe am avut parte, nu am cum să o ajut. Cred că fiecare persoană are propriile păreri şi ce mi s-a părut mie bun, ei să nu îi placă. Poate ce nu mi-a plăcut mie, pentru ea să pară diferit.
Cred că e un adevărat ritual la noi în țară ca înainte de nașterea unul copil (și după aceea) să vină rudele şi alte mămici și să dea sugestii. Să expună poveşti care mai de care mai îngrozitoare despre nașteri şi mii de alte probleme. Şi mie mi s-a zis să am grijă unde pup prima dată copilul şi la ce sân îi dau întâi să mănânce. Asta ca să nu fie stângaci. Să îi număr degetele la mâini și picioare când mi-l aduce 😨(încurajator, nu-i așa?). Să nu îl țin în pat, că de oboseală pot să mă urc pe el. Că poate să moară dacă stă cu fața în sus, că i se turtește capul şi alte de astea.
Urmează conținut care poate afecta emoțional! Poveşti horror cu copii
Unii spun poveşti horror cu copii pentru ca părintele să fie atent, să înțeleagă gravitatea lucrului. Ați văzut știrea cu copilul care a înghițit o baterie şi a murit cu arsuri la stomac? Într-adevăr, o astfel de știre ne ajută să conștientizăm la ce ne expunem când lăsăm copilul să se joace cu o baterie. Deși e tragic, nu e spusă cu fiecare detaliu traumatizant.
De curând am fost la cineva în vizită şi i-am dat lui Edy o alună să mănânce (obișnuiesc să îi dau şi acasă, nu era prima dată). Gazda, crispată, mi-a zis să am grijă să nu se înece. A început să povestească despre o cunoştință a cărui copil s-a înecat cu o mărgeluță. Copilul a leșinat, s-a învinețit, făcea spume la gură, ea s-a panicat şi îi băga mâna în gât să i-o scoată. I-a rupt gura de cât l-a forțat şi l-a umplut de sânge. Până la urmă a început să urle şi a auzit-o o vecină. Vecina i-a salvat copilul cu manevra obișnuită de a-l întoarce cu capul în jos.
Deşi e o poveste cu happy end (dacă se mai poate spune așa), pe mine m-a îngrozit mai tare decât știrea cu bateria. A fost spusă într-un mod absolut terifiant. Ba chiar persoana respectivă îmi arăta cum mama aceea îi băga mâna în gură copilului. O săptămână mi-am tot închipuit cum arăta copilul cu gura ruptă.
Deci, dragi mămici, știu că e bine să învățăm din greșeli. Putem, totuși, da un sfat fără să îl ducem la extrem. Și asta mai ales când e vorba de gravide sensibile şi în pragul nașterii.
Pe curând!
11 Comments
comentatoramator
mart. 10, 2016
Mami
mart. 10, 2016
Ana
mart. 10, 2016
Mami
mart. 10, 2016
Călător prin viață
mart. 10, 2016
Mami
mart. 10, 2016
Poteci de dor
mart. 10, 2016
Mami
mart. 10, 2016
racoltapetru6
mart. 11, 2016
Mami
mart. 11, 2016
wtfactor
mart. 28, 2016