E greu să mergi la cumpărături când copilul tău are un pic peste un an jumătate, nu-i așa? Trage toate lucrurile de pe rafturi și nu înțelege când îi spui să nu le mai ia de acolo. Parcă vrea să îți facă în ciudă. Uneori o ia la fugă printre lume și tu după el. Când l-ai prins, începe să plângă. Te trec toate transpirațiile, te gândești cum e mai bine să faci, ți-e rușine că se uită lumea și îți spui că e ultima dată când îl mai iei cu tine la cumpărături. Dar nu poți să faci asta, așa că scenariul se va repeta, nu?

Nu se întâmplă doar la tine. Am avut și noi astfel de episoade, așa că știu exact cum stau lucrurile. Nu e ușor, dar e o perioadă care trece dacă reacționăm așa cum trebuie și ținem cont de anumite aspecte. De aceea m-am gândit să vă povestesc din experiența noastră.

Copiii sunt curioși, toată lumea știe asta. Ei vor să afle lucruri noi, sunt ca niște aspiratoare de informații, mai ales când scapă la mers și au un pic de mobilitate. Vor să capete un pic de autonomie. Noi, părinții, încă nu suntem obișnuiți cu independența lor. Vedem un pericol în orice lucru și mai mult decât atât… suntem egoiști. Ne gândim să nu avem noi de făcut lucruri în plus, să ne terminăm treaba și să plecăm repede. Nu ar trebui să fie așa.

De fiecare dată când am fost la cumpărături am văzut părinți spunând: ”lasă aia acolo”, ”dă drumul”, ”ți-am zis să nu pui mâna” etc, chiar și palme peste mână, plânsete, cuvinte urâte. Odată, am văzut un copil care nu mai avea răbdare cât mama lui cântărea fructele. Pentru că începuse să se smiorcăie, mama i-a zis: ”vine cățelul să te mănânce”. Chiar și așa, nu a fost nicio schimbare în comportamentul copilului.

Ce să facem când plecăm cu copilul mic la cumpărături?

Din punctul meu de vedere, primul lucru pe care trebuie să ni-l propunem când mergem la magazin este să avem răbdare. Ce înseamnă asta? Să îi dăm voie copilului să exploreze. Să pună mâna, să ia de pe raft, să pună în coș dacă vrea (copiilor le place să ne imite). Uneori, cel mic pune 10 produse identice în coș. Nu e problemă, e plăcerea lui. Îi putem mulțumi, îi spunem că mergem să căutăm și altceva, în timp ce punem la loc produsele.

Noi, adulții, mergem la magazin setați pe anumite produse. Ar trebui să mergem uneori doar pentru a-l familiariza pe copil cu cumpărăturile. Să fim răbdători, relaxați, flexibili, să îi permitem să se joace cu prețurile sau cu unele produse. Pentru asta, e bine să nu fim înfometați sau obosiți nici noi și nici el. Acesta e un factor pe care e bine să îl avem în vedere cam tot timpul când mergem cu copilul la cumpărături.

E bine să explicăm mereu la ce ajută obiectele de pe rafturi. Nu contează că e vorba despre mâncare pentru căței, deodorant, detergent de wc sau altceva. Copilul are nevoie să afle lucruri noi și învață mai ușor asociind cu ceva. El nu are de unde să știe de ce noi luăm doar unele produse și pe restul le lăsăm acolo, dacă nu îi povestim mereu la ce le folosim și cum ne ajută ele.

Aș vrea să mai știi că un copil nu pățește nimic dacă ia în mână o sticlă de clor sau o pungă cu marginile mai groase. Nici detergent sau altceva. Suntem acolo și putem preveni un eventual accident, iar pe mâini ar trebui oricum spălat după o vizită la market.

Copiii sunt diferiți. Cum a fost la noi?

Fiecare are ritmul lui. Unele etape sunt normale, chiar dacă uneori nu ne fac plăcere. E bine să le înțelegem copiilor curiozitatea și nevoia de a ști. Poate că vom povesti de fiecare dată, timp de două luni de zile despre același produs. Poate ne vom plictisi lângă rafturi și vom căuta tehnici să îi facem să meargă mai departe. Cu toate acestea, bruscatul și certatul nu își au locul. Bineînțeles că nu îi vom lăsa să se rănească sau să distrugă, dar vom fi tot timpul lângă ei, să îi îndrumăm și să ne pese de interesele lor.

Edy a avut o perioadă când pur și simplu fugea printre rafturi. Era încântat să mă vadă că vin după el, era mai mult o joacă. I-am făcut jocul și următoarea dată l-am lăsat întâi să își consume energia afară. S-a întâmplat şi să vrea să mănânce un anumit lucru acolo în magazin, data următoare nu ne-am pornit de acasă până nu am văzut că e sătul. Contează mult să fie odihnit, sătul și vesel. Altfel, e predispus tantrumurilor.

După perioada cu fuga am reușit, din nou, să îl plimbăm cu căruciorul. Începuse să tragă de prețurile și de reclamele la îndemână. El le scotea, eu le puneam la loc. Îi spuneam doar că sunt reclame sau prețuri și că ar trebui să le lăsăm acolo pentru ca să informeze clienții. I-am căutat tot timpul ocupație, am vorbit cu el, am încercat să nu îl las să se plictisească.

În magazine se găsesc lucruri care îi pot ține ocupați chiar printre lucrurile pe care le cumpărăm: o conservă, o pungă de ceva, o cutie care zornăie etc. La noi nu prea au funcționat acestea, pentru că Edy ronțăia orice, ca un șoricel, dar cu o minge și să stăm de vorbă reușim să nu îl plictisim.

În marketul din cartier nu sunt coșuri în care să îl pot așeza și pe Edy, așa că inițial am folosit sistemul de purtare (e minunat și recomand). La un moment dat a vrut pur și simplu să exploreze. L-am dat jos, așa că o lua la fugă. Împingea șampoanele și gelurile de duș mai în spate, le lua de pe raft sau le dădea jos. Veneam și le aranjam, îi spuneam că nu suntem acasă ca să putem lua orice, că trebuie să le lăsăm aranjate. Soluția salvatoare era să pună doar puțin degetul pe fiecare produs în parte. I-am repetat de zeci de ori lucrul ăsta, dar până la urmă a funcționat. Le mai împinge și acum uneori, dar se întâmplă rar. Eu sunt acolo să îi reamintesc că punem doar degetul ca să nu le dăm jos și nu mai trebuie să sar la fiecare mișcare a lui. Pentru asta, însă, trebuie foarte multă răbdare și înțelegere.

Sunt mulți părinți care se așteaptă să spună o singură dată și copilul să execute, însă la ei nu merge așa. Toată relaxarea și calmul nostru ne va ajuta mai încolo. Doar așa vom putea să facem cumpărături liniștite când ei cresc. Bineînțeles că există zile în care, atunci când mergi la cumpărăturile și cooperarea este spre zero, dar în loc de nervi, mai bine plecăm acasă să ne reconectăm.

Jucării și dulciuri?

Noi încă nu i-am dat dulciuri fiului nostru (are 1 an si 8 luni acum), așa că la orice pungă el spune ”ambalajele” și nu avem scandal lângă ele. Îl las uneori să aducă și el ambalaje în coș, apoi le pun eu înapoi pe raft. Trebuie să fiu atentă să nu ajungă să spargă ouăle de ciocolată. I-am zis că sunt ouă şi că sunt fragile şi el mi le arată, ne uităm împreună la ele, dar nu cumpărăm.

La raionul de jucării prefer să nu ajung dacă nu am în plan să iau ceva. Dacă totuși se întâmplă, nu îl cert că are îndrăzneala să îmi arate ”lucrul interzis”. Chiar ieri am mers acolo și i-am dat să pună mâna pe o minge, i-am dat o mașinuță, l-am lăsat să vadă ce e cu ea, i-am zis ce e, i-am arătat că are roți, volan și faruri, apoi l-am întrebat dacă o punem la loc să vedem și rafturile de la papetărie. Nu știa ce e papetăria, așa că l-am făcut curios, i-am îndreptat atenția spre altceva și a uitat de jucării. Am plecat relaxați de acolo. Eu sunt de părere că unui copil, cu cât îi interzici ceva, cu atât mai mult va vrea să facă acel lucru. Cred că și dacă îl ținem departe de rafturile cu jucării de frică să nu iasă cu scandal, cu atât îl facem mai curios.

În zona unde ne plimbăm noi des este un chioșc cu jucării și toți copiii trag spre el. Am văzut și persoane care lasă copiii să se uite dar și care spun ”tu nu ai voie acolo”, ”să știi că nu cumpărăm nimic” (înainte să vrea  ceva copilul), ”știi că ai deja 10 mașinuțe acasă” etc. Cred că frica de a nu avea un moment în care să nu știm să reacționăm, cedarea în fața copilului, se materializează prin toate aceste replici. E mai ușor să îl lăsăm să pipăie, să vorbim despre acel ceva, să nu devenim agitați sau nervoși.

Tu cu ce situații te-ai confruntat la cumpărături? Cum ai rezolvat problema? Crezi că experiențele noastre îți sunt de folos? Crezi că o să ai mai mult curaj de acum să pleci cu copilul la cumpărături?

Pe curând

Dacă îți place să citești articolele mele și vrei să fii la curent cu ceea ce postez, mă poți urmări pe pagina de Facebook!