Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud sau să fiu lăudată. Mi se părea că de cele mai multe ori se exagerează. De exemplu când un copil este mediocru la școală dar părinții spun tuturor rudelor că e cel mai bun, uneori sună ca și cum i se cere mai mult sau îl laudă pentru ceea ce nu este. Așa mă simțeam și eu în anumite situații și cred că am rămas cu un gust amar referitor la laude.
De când îl am pe Edy s-au mai schimbat lucrurile.
Mă mândresc cu el și îl laud de multe ori, dar nu cred că am exagerat niciodată. Peste tot pe unde mergem, Edy impresionează. Toată lumea îmi spune că e foarte deștept pentru vârsta lui, că nu au mai văzut așa copil. Eu ce să spun… sunt copleșită. Majoritatea laudelor vin de la necunoscuți și cred că asta mă face să le iau în seamă foarte serios.
La poștă, la bancă, în parc, pe oriunde mergem sunt întrebată ce vârstă are de știe așa multe. Nimeni nu crede că are un an și aproape 8 luni. Cunoaște forme, culori, animale și zeci de obiecte, vorbește clar și frumos și repetă cam orice cuvânt nou care îl aude.
Am mers într-o zi să facem asigurare pentru mașină. De când a intrat în birou, Edy a început să enumere obiecte: laptopul, mouse-ul, biroul, creionul, pixul, reclama și tot așa. Majoritatea cuvintelor le spune corect, însă pe unele le mai stâlcește. Cei care lucrau la asigurări au rămas impresionați. Au prins ocazia să îmi facă o ofertă pentru bursă de studii, moment în care Edy a început să repete cuvântul ”ofertă”. S-au amuzat teribil, au zis că n-au mai auzit niciodată un copil așa mic să vorbească de oferte.
Astăzi, soțul meu a fost cu Edy să ia o piesă de mașină de la un magazin și îi spusese de acasă unde vor merge, așa că atunci când au ajuns în magazin, Edy a început să strige tare: ”piesaa”. Încă nu poate face fraze, dar folosește cuvinte potrivite ca să înțeleg ce vrea: ”mergem, mașina, parcare, pești”.
Nu știu dacă Edy e un copil special sau un mic Einstein, cert e că e inteligent și impresionează. Poate că există mulți ca el, însă faptul că eu nu cunosc pe cineva asemănător mă face să mă întreb cum va fi în viitor.
Am emoții.
4 Comments
Monica
apr. 27, 2016
emotiidemamica
apr. 27, 2016
Mamica Mariei
apr. 27, 2016
emotiidemamica
apr. 27, 2016