De când a început Edy să meargă, nu există zi în care cineva (necunoscuți de pe stradă) să nu încerce să îl ia de mână și să îi zică: ”Hai cu mine! Vii cu mine?”. Lui Edy nu i-a plăcut niciodată să îl ia cineva de mână fără voia lui sau neanunțat în prealabil. Eu tot timpul îi zic înainte: ”mami te ia de mână”, ”hai să te țin de mână”. Deci nu acceptă niciodată invitația străinilor. Sunt persoane la care râde, uneori rămâne uitându-se fix să înțeleagă ce se vrea de la el. Uneori își continuă drumul fără să bage în seamă sau mă caută din priviri dezorientat. Oricum ar fi, nu se atinge de străin.

Eu nu înțeleg treaba asta cu luatul de mână. Fiecare om are spațiul lui intim care nu trebuie invadat. Un copil dacă e mai mic înseamnă că nu trebuie respectat? Uneori mă oftic în momente de astea, uneori nu îmi bat capul pentru că știu că nu are rost. De ce ar face cineva așa ceva?

Ce aș zice eu dacă dintr-o dată cineva m-ar prinde pe stradă de mână? La copil de ce ar fi diferit?

Unii fac asta de drag, fac o glumă, dar copiii de vârsta lui Edy (un an și 7 luni) chiar nu știu ce e aia o glumă. Cred că sunt confuzi și atât. Unii copii pleacă cu străinul și nu știu cum reacționează părinții în acest caz. Cum se termină ”gluma”? Eu nu gust momente de genul ăsta. Sunt mai rigidă, da, dar pur și simplu mi se pare deplasat.

Dacă plânge un copil pe stradă de fiecare dată se găsește un isteț să rezove situația. ”Dacă plângi vii cu mine”, ”dacă ești obraznic te papă cățelul” și multe alte ”tehnici” din acestea care nu fac decât să îl sperie și să îl supere și mai tare. Eu sunt de părere că un părinte care are o situație dificilă într-un loc public, e bine de lăsat în pace. Fiecare gestionează situația într-un mod personal și e destulă presiune pe el în acel moment.

Dacă totuși e deplasat modul în care reacționează un părinte, ar putea fi o variantă să intervenim.

Nu să îi spunem cât de rău face ci cât mai prietenos posibil și un pic compătimitor ca să se poată relaxa și să înțeleagă sfatul pe care i-l oferi. De exemplu: ”Copiii pot fi uneori foarte imprevizibili, nu-i așa? La mine cel mai bine a mers cu explicații. I-am zis că se poate răni și că e periculos să urce acolo”.

Mulți oameni nu știu să pună problema.

În magazin dacă un copil plânge după o jucărie cineva spune ”Mai bine îi cumperi, nu vezi cum face?”. Dacă nu vrei să îi dai o bucată de ceva dulce: ”Trebuie să-i dai, nu vezi cum se uită? Îi e poftă!” și multe de astea. Ar trebui să învățăm să ne ținem mai mult gura, că suntem campioni la păreri în situații care nu ne privesc…

Tu ce părere ai despre aceste obiceiuri?

Pe curând!