S-au schimbat multe de când a împlinit Edy un an și 7 luni însă parcă nu am multe să vă scriu. A mai crescut, nu au fost achiziții noi, însă le-a îmbunătățit vizibil pe cele pe care le avea.

La vârsta de 20 luni, pe parte de limbaj lucrurile chiar avansează foarte repede. Are o memorie grozavă, își aduce aminte lucruri pe care chiar nu mă aștept, așa că vocabularul lui avansează de la o zi la alta. Știe toate culorile în engleză și acum poate răspunde nu numai la ”cum se spune în engleză la..” ci și ”ce înseamnă green” de exemplu, el răspunzând bineînțeles cu traducerea în română. Mă uimește câte poate înțelege. 

Astăzi am fost la Dedeman să ne alegem ceva și ca să ne putem concentra (el fuge printre rafturi, ne arată lucruri, apucă etichete, obiecte, chiar are nevoie de atenție foarte mare) am rugat una dintre bunici să vină cu noi să fie cu ochii pe el. Când am plecat de acolo râdea de câte i-a arătat Edy, de la cuie, mănuși, becuri, la parchet, uși, scotch și flori. Știe toată marfa din magazin, nu știu cum reușește să memoreze atâtea cuvinte așa de repede. Îi spun o dată sau de două ori și el păstrează în minte informația. Cred că le învață cu interes și știți și voi că randamentul cel mai bun e atunci când facem ceva cu pasiune. Poate o să spuneți că are el ceva cu mărfurile din magazinele de construcții dar nu, face la fel și în supermarket. Știe gelurile de duș, role de hârtie, mături, parfumuri, pastile, bere, vin, fructe, orice a întrebat ”ce e?” și noi i-am zis.

Îi place foarte mult la magazin și de multe ori mergem la cel din cartier ca să pună el mâna pe produse și să îmi spună ce e fiecare. Traseul nostru zilnic include vizita la supermarketul din apropiere, cred că deja ne cunoaște personalul de acolo. A început să fie mai liniștit cât stăm la casă, e mai ascultător în general. Citește și articolul despre cum facem cumpărături.

Se întâmplă de multe ori să ”nu ne audă”, adică să se prefacă, dar reușesc să îl atrag cu binișorul către mine. Nu îl mint, nu îl ameninț, îi stârnesc interesul spre altceva dacă este nevoie. Pentru asta e nevoie de răbdare, îi fac și lui pe plac cu multe lucruri, pentru că știu că altfel intrăm în conflict. Merită să îi respect și interesele lui. Azi de exemplu trebuia să plecăm undeva și el ținea neapărat să mergem să coboare pe rampa lui preferată. Am mers, a coborât și apoi am plecat unde aveam treabă. Dacă îl luam pe sus cred că ajungeam la nervi, plâns, supărări.. pentru ce? Pentru două minute în plus la rampă?

În general dacă trebuie să ajung repede undeva îi spun că avem de rezolvat o problemă. E încântat când aude de ”pobemă” și se lasă dus unde vreau eu, dar asta nu e o rutină. De exemplu azi a trebuit să mă întâlnesc cu o persoană care venea din alt oraș să aducă ceva și a trebuit să fim la o oră anume într-un anumit loc. I-am zis că e o problemă urgentă și a fost curios să vadă unde mergem, dar asta se întâmplă rar. Nu ar mai avea farmec dacă ar fi zilnic, nu?

După ce am rezolvat problema urgentă am plecat la gară. Lui Edy îi plac foarte mult trenurile, așa că am pe telefon sosirile și plecările trenurilor din oraș și dacă sunt prin zonă oprim și pe acolo. Un tren pleca după un sfert de oră, așa că ne-am dus să îl privim de pe peron, am urcat în el, l-am văzut cum pleacă, cum face când pleacă și i-am făcut cu mâna. Edy a fost încântat la maxim deși e a cincea oară cred când merge acolo. Cred că va conta foarte mult mai târziu că îl ducem să vadă orice și îi explicăm ce se întâmplă în acel moment. Chiar și lucrurile mărunte contează.

În rest.. totul se rezumă la joacă. E foarte activ, doarme ziua cam 1,5h, noaptea de la 22 la 8, cu întreruperile de rigoare, aleargă, urcă și coboară scări de cele mai multe ori fără ajutor, coboară rampa singur și o urcă (eu îl mai temperez cu alergatul pe rampă ca să nu cadă), îi place să fie fugărit și prins, îi plac jocurile noi. Îi place mult să exploreze așa că afară nu fuge încontinuu. Nu mai culege așa multe gunoaie dar acum caută lucruri mici gen corcodușe verzi căzute, biluțe, pietricele. Câteodată vrea mult în brațe, căteodată nu, depinde de zi.

Mi se pare că urmează să îi iasă caninii, dar nu știu cât de curând. A avut zile când a mâncat mai puțin, a fost și mai irascibil dar cred că din cauza unei măsele. Eu sunt mulțumită că nu a avut febră sau dureri de burtă.

Azi am fost și am luat căpșuni și cireșe din piață. A mâncat 5 căpșuni până acasă (spălate, nu vă speriați!) și era roz pe mâini, pe față, pe haine, peste tot. A început să spună ”mulțumesc” când primește ceva. Nu se întâmplă de fiecare dată, dar știu că ăsta e doar începutul. Uneori uit eu să spun și spune el. De exemplu la piață eu mulțumesc tot timpul, dar astăzi am uitat și a zis el, nu oricum ci la plural: ”mulțumim”. M-a blocat, sincer.

I-am luat șepcuță să fie protejat de soare și azi chiar a fost cald. Cum i-o așezam, o dădea jos. I-am zis și că îl apără de soare, că să nu mai stea încruntat, dar când i-am zis că se asortează foarte bine cu cămașa a reușit să o țină un pic pe cap :)). Și eu m-am amuzat.

Mă bucur că suntem sănătoși și că putem face atâtea împreună. Sunt uneori obosită seara, mă mai doare spatele, mă mai uit în casă și mă apucă nervii de câte mai am de făcut și parcă nu mai termin, dar când îl văd pe Edy, îmi trec toate. Avem un copil minunat pe care îl iubim nespus și simțim că și el ne iubește. Mai pot cere altceva?

Pe curând!