„De ce a căzut? Tu nu erai acolo să îl prinzi?, „Mai dă-i o bluză! Nu vezi că e rece?”, „Ce ai făcut azi toată ziua? Tot timpul de plângi că nu ai timp„. Ce facem când avem un copil şi nu reușim să fim pe aceeași lungime de undă cu soțul sau soția? Despre asta vreau să discutăm astăzi. 

Nu e ușor să fii părinte începător, toată lumea știe asta. Nu ai încredere în ceea ce faci, nu știi dacă procedezi bine şi mai vine și cineva să te cicălească şi să îți ceară socoteală.

Majoritatea copiilor petrec mai mult timp cu mama decât cu tata şi fiecare dintre părinți vede lucrurile diferit. Mama știe obișnuințele copilului foarte bine, tatăl vine şi dă directive că trebuie făcut în anumit fel. Există multe cazuri în care părinții s-au certat pentru că cel mic a răcit (de parcă ar fi vina cuiva că virușii pândesc la orice colț), că s-a împiedicat, că a luat un pix de pe masă, că nu e destulă liniște, că nu a fost mâncarea potrivită, că plânge etc.

Fiecare știe ce e în propria familie și mulți pot spune că de la apariția copilului au apărut certuri. De ce? Pentru că nu se ajunge la soluții de comun acord, nu se fac compromisuri, nu se comunică, nu se fac eforturi pentru a fi mai bine.

Ce e de făcut?

Eu cred că multe lucruri pornesc de la proasta informare. Fiecare dintre noi vine cu propriul pachet de convingeri. Nu cred că deține cineva adevărul absolut, așa că singura variantă e numitorul comun. Să luăm un exemplu: copilul răcește. Dacă soții s-ar concentra mai mult pe ce e de făcut şi nu pe cate bluze avea copilul pe el, ar fi mai bine. Puteți citi împreună informații referitoare la modul în care răcesc copiii. Vă va ajuta și cu alte ocazii.

Sau soțul vine acasă, casa e vraiște şi tu obosită. Trebuie să fii calmă dacă el te cicăleşte pentru că altfel iese urât. Mai bine taci dacă nu vrei să te justifici şi când va fi și el calm, discutați. Fă-l să înțeleagă că nu e așa ușor cum pare şi pune accent pe petrecerea timpului cu copilul. De fapt toți părinții ar trebui să știe că e foarte important să petreacă cu copilul cât mai mult timp.

Eu cred că soluții se găsesc pentru orice, doar că nu toți se gândesc la ele. Femeile au tendința să se agite mai mult, să fie mai cicălitoare, să își facă liste cu reproșurile, dar bărbații nu înțeleg niciodată esența. Ei văd doar o isterică agitată care le strică buna dispoziție și atât.

Dintre toți, copiii au cel mai mult de suferit.

Un copil simte, chiar şi dacă nu aude certurile. Simte tensiunea, vede tristețea de pe fața părinților şi el va încerca să vă împace, va crede că el e vinovat şi în loc să se joace va fi mai stresat ca voi.

Ce trebuie să înțelegem? Că dacă mama cunoaște fiecare gest al copilului nu înseamnă că poate intui şi pofta lui de mancare, gusturile sau gândurile. Unele lucruri nu pot fi prevenite. Trebuie să înțelegem că dacă pe un copil de un an jumătate îl putem lua de lângă vaza prețioasă din sufragerie, la vârsta de 3 ani nu mai poți să îi urmărești fiecare mișcare. Deci iei de acolo vaza, nu te rățoieşti la soție că nu e atentă. Cauți să previi lucrurile. Copilul trebuie văzut ca un mic explorator care e curios de orice. Va mânca și nisip , va lua de pe jos şi caca de cățel, va cădea, va înghiți o pietricică şi nu e nimeni vinovat pentru asta. S-a întâmplat, asta e, mergem mai departe.

Care e primul pas pe care îl ai de făcut? Să conștientizezi problema şi să nu dai vina pe celălalt. Amândoi sunteți vinovați că s-a ajuns la certuri, fiecare își da dreptate singur şi are propria versiune. Poate tu crezi despre soțul tau că nu te ajută destul şi el are in minte doar faptul că ajută şi tu nu observi niciodată. Vestea bună e că oricând se poate repara ceva. Trebuie doar să comunicați mai bine atunci când sunteți calmi.

Găsiți soluții! Împreună! Stabiliți ce vă supără pe fiecare în parte și ce sunteți dispuși să schimbați

Când Edy mai cădea, soțul meu începea să mă bată la cap: „Erai în spatele lui! De ce nu te-ai uitat? Ce nu l-ai prins?”. În plânsul lui Edy numai reproșurile lui nu-mi trebuiau, încercam să mă gândesc la altceva ca să nu explodez. A trebuit să discutăm de vreo 3 ori până a înțeles că îmi face rău. E ușor să vezi ce greșește altul dar să știți că toată lumea greșește. E firesc și omenesc, doar că trebuie să fim un pic permisivi.

Sper să vă fi ajutat cumva şi să încercați o schimbare în familie.

Pe curând!