Nou nascut si bebelus

Din culisele meseriei de mămică (în primul an)

Când nu ai copii, ai multe păreri despre copiii altora. Apoi naști și parcă vezi lumea cu alți ochi. Te învinovățeşti întâi, pentru că nu ai născut natural, că nu ai alăptat. Apoi te mobilizezi și ai impresia că știi destule, că ceilalți au ceva cu tine şi cu modul în care îți crești copilul.

Din-culisele-mamiciei-mama-bebelus
Ai impresia ca bebe e mare când te urmărește cu privirea și că deja te înțelege, deși nu are mai mult de 3 luni şi te oftici când altcineva îți spune “ei, da… înțelege”.

Apoi începe sa aibă un program și tu ești încântată că ai reușit ce alții se plâng de când e lumea. Începe sa doarmă singur în pătuț, ai impresia că al tău e cel mai cel. Dar asta se spulberă imediat. Programul lui se schimbă din nou după două – trei săptămâni și nici nu mai doarme singur.
E tot mai agitat și mofturos și tu te întrebi unde greșești. Îți propui să fii o mămică mai autoritară, să îl educi în așa fel încât să nu îți facă nazuri când mai crește.
Ai vrea ca la 7-8 luni sa facă ceea ce alți copii nu fac. Îl pui să pășească de la 5 luni, apoi te hotărăști să îl înveți la oliță. Vezi că face de câteva ori, așa că îți propui şi un target: până la un an fără scutece.
Când ajungi la un an, îți dai seama că l-ai pus prea devreme și că nu mai vrea nici sa vadă olița, nu să mai și stea pe ea. Începi să te informezi și te hotărăști să mai aștepți până vezi că înțelege când îi explici, mai întrebi câte o vecină la ce vârstă a renunțat al ei la scutece şi în gând ești dezamăgită că n-ai reușit să fii tu mai presus.
Te bucuri că a zis ma-ma la 3 luni, te lauzi la toți cunoscuții (și nu te crede nimeni), apoi te superi pe copil că până pe la 9 luni nu mai zice. I-ai repeta non-stop asta și te întrebi de ce nu mai vrea, că doar a zis și poate. Te simți dezamăgită.Începi să îi dai solide să mănânce și te bucuri de cât de repede termină castronul. Când ieși la plimbare te simți mândră printre mamele care se plâng că al lor abia ia două linguri. În câteva zile, îi scade pofta de mâncare. Ai impresia că îți cade cerul în cap. Te panichezi, începi să te întrebi motivele. Te gândești doar ca nu primește tot ce are nevoie, mergi la medic şi încerci să îndopi copilul.
Apoi spre 10 luni e tot mai agitat noaptea. Se trezește și se ridică de-a buşilea, vorbeşte prin somn, plânge, îi mai ies şi dinți şi tu devii tot mai obosită şi mai enervată de situație, mai ales că el tot timpul a dormit bine noaptea. Oare așa va fi de acum încolo?
Te așteptai să facă singur primii pași la 8 luni, să vorbească, să tragă de peste tot dar a ajuns la un an şi abia stă în picioare. Oare tu ești vinovată, te întrebi? Mai vin şi vreo două rude şi pun paie pe foc şi gândurile negre te macină zi și noapte.

Nu poți fi o mămică perfectă

Eu cred ca toate trecem printre etapele de mai sus.. poate cu mici excepții. Vrem să fim perfecte, să le facem pe toate. Avem niște lucruri fixate în minte, credem ca așa cum e copilul azi va fi și peste o lună, dar nu, ei sunt așa schimbători, încât nu le putem anticipa urmatorul pas.
Trebuie să ne dăm după ei. Fiecare e mândru de propriul copil. Dezamăgirea nu e bună, deși mulți o simt. Ar trebui să vedem bucuria pe care ne-o aduce în casă și în suflet copilul, fără a face comparație cu alți copii.
Suntem mândri, dar rar văd o mamă care să vorbească despre fericire şi nu despre cât se chinuie cu cel mic. Oare de ce?

Am uitat să iubim?

Nu cred. Am uitat însă să ne mulțumim cu ce avem şi să fim fericiți.
Pe curând!
Foto wmasscatholicvoices.wordpress.com
Facebook Comments
Ce am învățat de când sunt mamă? Partea 1
Despre sex. Al copilului, bineînțeles

4 Comments

  • avatar image

    mamicadeleut

    Iun 08, 2016

    Reply

    Citind postarea mai ca mi-au dat lacrimile. Se aseamana foarte mult cu trairile mele din primul an de viata al copilului. Si de abia dupa un an am invatat sa ma lupt cu fricile mele si sa ma bucur de copil si de viata. Nu stim ce ne rezerva viitorul asa ca cel mai sanatos e sa traim clipa si sa ne bucuram de puiuti fara sa intram in competitie cu ceilalti.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iun 08, 2016

      Reply

      Eu am vrut sa exagerez unele momente pentru a scoate cate ceva in evidenta.. nu m-am gandit ca va provoca vreo emotie.. Si eu m-am schimbat mult si sunt sigura ca pe parcurs viata mă va căli tot mai mult..

      • avatar image

        mamicadeleut

        Iun 08, 2016

        Reply

        Am inteles scopul postarii dar eu am citit-o din perspectiva intamplarilor care ma bantuie in ultima vreme legate de baiatul meu. Vorba aceea: "Fiecare cu ce il doare !". :)

        • avatar image

          emotiidemamica

          Iun 08, 2016

          Reply

          De multe ori facem lucrurile din auzite sau ca să nu fim altfel decât alte mame, ne e frică să fim noi, să punem piciorul în prag, să luăm decizii... Avem un bagaj de convingeri care ne îndrumă şi de obicei provin din educația pe care am primit-o la rândul nostru. Daca realizam ca gresim, pe jumatate lucrurile sunt mai bune. Vom incerca sa schimbam ceva, cerem ajutor si totul va fi mai bine..

Lasă un răspuns