Un an si 9 luni

Timpul nu trece mai repede sau mai încet, dar noi ne afundăm în multe activități. Avem impresia că unele zile au trecut fără să știm. Așa simt și eu acum și aș vrea uneori să opresc timpul. Eduard are un an si 9 luni. E minunat la această vârstă şi minunată e relația noastră cu el. Cred că de asta aş vrea să oprim puțin timpul, să ne putem bucura mai mult.

un an si 9 luni

Nu are des tantrumuri din acelea cu plâns isteric și bătut din picioare, se mai trântește pe jos, dar vede că nu ajută cu nimic și în final începe să râdă. A dat roade faptul că nu l-am cocoloşit când a bătut din picioare.

Am preferat ori să tac şi să aștept să se liniștească, ori i-am repetat pe un ton ferm, fără să ridic vocea, de ce nu facem ce vrea el (uneori şi de zece ori, că na.. nu se prinde din prima). Nu acceptă să fie luat în brațe dacă e nervos, nici măcar atins, așa că nu îl stresez nici cu predica.

Dacă e prea obosit, are momente când începe să plângă că vrea ceva şi nici nu știu ce.

Soluția e să îi spun “te rog să te liniștești şi să îmi spui ce vrei, că nu înțeleg dacă plângi”. Reușește să îmi zică ceva să îmi pot da seama şi trecem repede peste situația dificilă. Mă bucur că se poate concentra să îmi spună.

Ne ajută limbajul, asta e clar. Faptul că poate să se exprime nu lasă loc să se adune multe frustrări. Poate să spună că nu vrea ceva, ca nu îi place sau chiar că vrea ceva, ce anume şi niciodată nu îl forțez.

Îmi spune şi dacă îl deranjează un lucru, dacă îl doare, poate nu chiar cu precizie, dar știu că există o problemă în zonă. Se trezește cu mâna amorțită şi îmi spune, iar înainte se trezea plângând în hohote fără să știu de ce.

Cum e Edy la un an si 9 luni?

Memorează cam orice. Sigle, poezii, cântece, cuvinte interesante, expresii, interjecții, tot ce aude și vede. Poate să spună 3-4 cuvinte consecutive dintr-o poezie, nu numai finalul versului. Ştie să numere, culorile în română și engleză. Ştie zilele săptămânii, notele muzicale, formele (inclusiv trapez, hexagon etc), plus o grămadă de alte lucruri. Am făcut cu el un mic exercițiu de dicție (pui de piropopircăniță) şi în afară de faptul că încă nu îl poate spune pe “r”, reușește să zică foarte bine.

Înțelege când îi explic să nu meargă pe unde e periculos, pe unde poate să cadă, să nu se joace cu un obiect anume. Deși e un copil ascultător şi prudent, nu are stare într-un loc.

Dacă mergem undeva 3 minute să rezolvăm o problemă, trebuie să îi arăt tot ce e în jur ca să putem sta acolo. Se plictisește repede, mintea lui e într-o activitate continuă care nu poate fi întreruptă.

Am avut o perioadă în care am crezut că nu mai știu să mă joc cu el, că nu mai știu ce să îi arăt. El are alte interese față de acum ceva timp şi eu mă plafonez. Pur și simplu respectam programul zilnic, ieșeam mult afară, spuneam aceleași poezii, ne jucam cu piesele lego iar şi iar şi trecea ziua. Dar a început să fie urât afară şi am vrut să mai inventez câte ceva ca să nu ne plictisim şi mi-am dat seama că dacă mă mobilizez, vin și ideile.

Jocurile noastre de acum

Lui Edy nu îi plac jucăriile de pluş în general, dar dacă “aleargă” după el să îl prindă sau “joacă ascunselea” cu el pe după pernă, parcă e altceva. Îi plac mult filmulețele de pe youtube şi pe cât încerc să îl țin mai departe de ele parcă pe atât mai tare le vrea.

Caut activități înlocuitoare şi îmi iese de cele mai multe ori, dar nu tot timpul. Aș vrea să nu se uite deloc şi pentru asta ascund telefonul, dar dacă îl vede își amintește imediat. Știu, eu sunt vinovată că i-am dat să se uite şi că butonez telefonul foarte des… 😣 nu sunt o mamă perfectă..

Dințișorii?

Caninii de sus încă nu i-au ieșit. Sunt umflați de mult dar nu știu când o să spargă gingia. Deocamdată nu se vede nicio urmă în acest sens. El e vesel, dar mănâncă selectiv. Nu mai vrea smântână, cașcaval, brânză, carne decât în cantități foarte mici sau deloc. El iubea alimentele respective până acum. În schimb mănâncă foarte bine fructe şi legume. Zmeura şi ceapa verde sunt în topul preferințelor.

Urcă și coboară scările tot cu ajutor, dar parcă e mult mai stabil. Se cațără singur pe scaunul din bucătărie, îi place să vadă ce gătesc şi să stea în picioare prins de spătar. Ne cheamă să îl fugărim prin casă, își aduce aminte de melodii și fredonează versuri în legea lui. Desenează (unii ar spune mâzgâleşte) pe tăblița cu pix magnetic sau pe hârtie. Nu îi las pixuri în mână decât sub supraveghere pentru că a început să îl tenteze scrisul pe pereți. Știu că unii părinți încurajează creațiile de acest gen, dar noi nu suntem printre ei.

Cam atât din ultima lună.. Despre dezvoltarea lui Edy de acum o lună, puteți citi în articolul 20 de luni minunate.
Pe curând!

Facebook Comments

4 responses to “Un an si 9 luni

  1. La mulți ani și la multe alte realizări de-ale lui Edy! 🙂

  2. La multi ani, Eduard! Felicitari si mamicii pentru minunatul baietel! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *