Diverse / Povestiri din viata

Cum reacționezi când copilul cade şi se lovește?

Întotdeauna se întâmplă mici accidente. Până nu ești părinte, poate ai tendința să judeci. Vezi copiii altora cum cad şi părinții nu erau în apropiere să evite. Îți spui în gând că sunt denaturați și apoi îți faci planuri despre ce părinte ideal o să fii. Al tău copil nu o să cadă niciodată de pe pat. Vei fi lângă el oricând, să eviți accidentele.

copilul cade şi se lovește

Apoi ai copil şi afli că o căzătură de pe pat se întâmplă deşi poate puteai evita. Nu cred că vârsta contează.

Era într-o noapte când Edy când a căzut prima dată din pat. M-am simțit cea mai denaturată mamă.

Când a început să exerseze mersul, era atent pe unde calcă. Am considerat că are nevoie să învețe unele lucruri singur şi nu am stat în umbra lui la fiecare pas. S-a mai întâmplat să cadă, însă am reușit să privesc lucrurile altfel. Am hotărât să vă scriu şi vouă despre acest subiect pentru că știu mulți părinți stresați care au nevoie de îndrumare.

Cum reacționăm când copilul cade şi se loveşte?

Când cel mic e bebeluș, e dificil să îl vezi că plânge din neatenția ta. Însă în loc de procese de conștiință e bine să îi urmăreşti gesturile. Plânsul după o căzătură e “de bine”. Se sperie, îl doare, e normal. Nu e normal să leșine, să aibă amețeli, să îl vezi altfel decât e de obicei.

Unii copii vomită din cauza sperieturii, însă uneori poate fi o altă cauză şi trebuie mers la medic. Apare cucui, curge sânge, va trebui să fii acolo lucidă să acționezi cumva. Dacă te pierzi, nu îl ajuți. 

Copiii mici au capul ca o minge. Adică flexibil şi rezistent. Nu putem ignora o căzătură, însă dacă nu sunt semne şi modificări de comportament, nu cred că e nevoie să alergăm cu disperare la medic. Eu sunt convinsă că mamele au un al șaselea simț şi pot evalua situația şi stabili dacă e sau nu necesar un consult de specialitate. 

Când mai crește şi deja conștientizează acest lucru, în afară de faptul că trebuie să evaluăm situația trebuie să avem grijă şi la comportamentul propriu. Am văzut copii care făceau o tragedie dintr-o căzătură pe covor aproape nesemnificativă, doar pentru că părinții reacționau greșit. E bine să fim lângă ei dacă au nevoie de ajutor, dar cred că dacă insistăm prelungim momentul.

Când un copil cade, nu trebuie să ne năpustim asupra lui. Nici să îl ridicăm, să îl scuturăm, eventual să îl luăm în brațe să plângem lângă el.

Îi putem explica faptul că a căzut, așteptăm să se ridice, îl ajutăm dacă nu poate şi eventual detensionăm un pic situația.

Îi putem arăta cum se poate scutura singur, îl putem face să râdă şi cu timpul va trece şi el ușor peste astfel de momente. Va putea înfrunta singur, nu va depinde tot timpul de noi. Asta înseamnă că îl ajutăm să devină independent.

Am văzut şi părinți care stau foarte mult în spatele copilului de frică să nu cadă. Cu cât sunt mai mici, greutatea e mai mică şi căzăturile sunt mai ușoare. Dacă stăm în urma lor se vor baza tot timpul pe noi şi le va fi foarte greu să facă lucrurile singuri.

Când copilul învață să urce scări şi să coboare, putem sta lângă el dar nu e nevoie să îl atingem dacă vedem că se descurcă. Va prinde încredere în el. Dacă urcă pe o rampă, un gard sau stă pe o piatră de multe ori țipăm la el să coboare.

Dar ce se poate întâmpla așa grav?

Cred că nici să îl strigăm nu e bine pentru că îi afectăm concentrarea şi nici să îl muștruluim dacă ceva nu îi iese. Suntem acolo să îl ajutăm şi îndrumăm.

Şi mie mi-e milă de Edy când cade. Am avut noroc până acum să nu îl văd în situații urâte. Uneori am devenit și acea mamă denaturată care se uită de la trei metri distanță cum copilul urcă singur pe tobogan sau coboară scările din bloc ținându-se de balustradă. Aștept să îmi ceară ajutor dacă nu reușește să urce o bordură şi când cade îi zic doar “ne ridicăm şi ne scuturăm”.

Uneori sar oamenii din jur să îl ajute când cade şi poate sunt judecată şi eu că nu o iau la fugă când îl văd pe jos. Edy știe că nu e decât o căzătură şi uneori râde şi zice “buf” încă de cinci ori după aceea. Am învățat să nu îmi pese ce zic alții și fiindcă așa simt că îl ajut să devină independent, așa mă comport.

Tu cum reacționezi în astfel de situații? Dar copilul tău? Crezi că e bine ce faci?

Pe curând!

Facebook Comments

Citeşte şi:

Diverse / Povestiri din viata

Suntem norocoşi că îi avem sănătoși

norocoşi că îi avem sănătoși

Astăzi m-am întâlnit cu o fostă colegă de școală generală. Știam că are copil, ne mai văzusem şi anii trecuți in oraş. Ne...

Diverse / Povestiri din viata

Sunt zile în care vrei, dar nu poți. Ai vrea să nu ridici vocea, dar impulsul de moment e altul

vrei, dar nu poti furioasa nervoasa

Ești o mamă puternică. Una care simte că poate muta munții din loc şi care e tot timpul acolo pentru puii ei. Ești acea mamă ca...

Diverse / Povestiri din viata

Am revenit acasă, după aproape trei săptămâni de vacanță

acasa din vacanță

Am ajuns la casa noastră, la merele şi perele noastre, la trandafirii cei frumoşi şi roşiile noastre coapte. La soțul de care mi-...

Povestiri din viata

Vărsături apoi febră. Iată de ce să stăm departe de mâncarea gătită din comerț

febra fara diaree toxiinfecție

Au trecut aproape 3 ani fără să avem probleme cu răceli mari, febră sau dureri de burtă. N-am avut nopți petrecute în spital ş...

5 Comments

  • avatar image

    Super-Mami

    Iul 19, 2016

    Reply

    Adevarul e ca daca tresari, alergi imtr-um suflet ca vai de mine, ce s-a intamplat, copilul sesizeaza agitatia ta si reactioneaza asa cum ii transmiti. Trebuie un pic de stapanire - nu ignoranta!

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 19, 2016

      Reply

      Asa este

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 21, 2016

      Reply

      Noi am incercat sa ii aratam ca ne pasa dar fara a-l tine 15 minute in brate sa il mangaiem de parca ar fi cel mai dezastruos lucru din lume. Nu batem ușile sau pragurile ca l-au ranit, mai pupam uneori si atat.

  • avatar image

    racoltapetru6

    Iul 19, 2016

    Reply

    Nici mie nu mi-a plăcut să fiu cocoloșit de câte ori mă loveam, de aceea îmi ascundeam loviturile sau rănile, după ce am mai crescut nițel.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 21, 2016

      Reply

      :) si eu am facut asa cand cineva mi-a spart capul si odata cand m-a prins un moș la furat corcoduse si mi-a dat cu bățul la picioare. Eram vanata de numai. Cred ca mai degraba nu am spus ca sa nu ma certe, nu sa ma cocoloseasca :))

Leave a comment