De multe ori ies în oraș cu Edy şi ajung să mă simt prost când aud în jur “ia uite ce cuminte e băiețelul ăsta! Tu de ce nu ești?”. Îmi vine să mă opresc și să le spun părinților aceia să nu mai zică așa niciodată. Mă doare să aud comparații între copii, de aceea am decis să abordez astăzi acest subiect.

E o metodă cu care am crescut și noi: ” cât a luat X la mate? Și tu ai luat doar atât?”, “uite ce frumos strânge ea hainele. Așa să văd și la tine!”, “de ce nu ești ca fratele tău?”. Copilul nu alege să facă lucrurile pentru că trebuie făcute, ci se raportează mereu la cei din jur.

Eu cred că multe valori le preluăm de acasă, din obiceiurile familiei. De exemplu, unui copil dacă îi spui mereu să se spele ca să fie curat și îi povestești despre microbi, despre cum ne îmbolnăvim, va crește și se va spăla ca să se mențină curat și sănătos. Dar dacă îi vei spune să se spele pentru că și ceilalți se spală sau că merge undeva și o să îl vadă lumea, se va spăla doar când va merge undeva. Așa e și cu comparațiile.

De ce nu sunt bune aceste comparații?

Deoarece comparațiile scad stima de sine. Mult! Un copil își dorește ca părinții să îl aprecieze, iar faptul că sunt scoase în evidență calitățile altui copil prin comparație nu fac decât să îi transmită că nu e de ajuns de bun. Simte că părinții vor mai multe de la el, ca el nu le oferă suficient şi asta duce in timp la scăderea stimei de sine.

Va avea tendința să se vadă inferior şi va crede că ce au alții e mai bun decât ce are el.

Închipuie-ți cum ar fi ca fiul tău să vina de la un prieten și să îți spună: “Mama lui X făcea prăjituri foarte bune. Ale tale de ce nu sunt bune?”. “Mama lui Z s-a jucat cu noi 2 ore. A fost grozav. Tu de ce nu te joci așa frumos?”. Te-ar motiva sau te-ai rușina și ai simți că nu ești destul de bună?

Din comparații copii nu învață nimic! Nici tu nu ai învăța nimic dacă ți-ar spune așa copilul tău. Dar dacă ar veni și ar spune: “mama lui X a pus scorțișoară în plăcintă și mi-a plăcut gustul mai mult”. Sau: “am învățat un joc foarte frumos azi. Uite cum se face. Mi-ar plăcea să jucăm mult”. Sunt sogură că spunându-ți așa ai ști ce ai de făcut să iasă lucrurile mai bine și cel mai important: nu a scăzut stima de sine! Cu copiii e la fel.

Copiii au nevoie de iubire, de înțelegere și vor să fie acceptați cu bune şi cu rele. Arata-le ce să facă și veo vedea rezultate

Părinți au intenții bune. Vor să își motiveze copiii şi cred că o comparație ajută, dar nu, nu ajută. Îi frustrează, îi face anxioși, îi enervează şi cu timpul copiii devin nesiguri. Noi trebuie să înțelegem că ei nu rămân copii toata viața!

Fiecare dintre noi vrem ca viitorul adult să aibă încredere în propriile forțe, să ia singur decizii, să aibă o personalitate puternică, însă dacă noi nu îl încurajăm şi nu avem încredere în el, cine să aibă?

Copilul are nevoie să devină independent. Când va cădea, nu va avea nevoie să vadă alt copil care merge fără să alerge ci să se ridice şi să meargă el mai departe. Fiecare e diferit. Unii sunt buni într-un domeniu, unii în alt domeniu. E bine să ne observăm copilul, să știm ce calități are, ce îi place și ce nu. E bine să nu ne trăim nereușitele prin el sau să îl îndreptăm în direcția care ne face pe noi fericiți. E viața lui și trebuie să respectăm asta.

Cum poți motiva copilul?

Ai încredere în el!

Dă–i libertate, independență!

Iubește-l!

Acceptă-l așa cum este şi acceptă şi faptul că nu toți copiii sunt la fel!

Încurajează-l!

Învață-l!

Fii tu un exemplu bun pentru el!

Implică-te!

Găsește-ți timp pentru el!

Nu judeca!

Vei vedea că totul va veni de la sine.

Pe curând!