Parenting

“Nu”-urile şi alternativele la copii

Astăzi vorbim despre momentele acelea de care, în general, părinții se plâng şi despre alternativele la copii. Știu că mulți dintre noi suntem în situații în care simțim că nu ne putem face copiii să ne asculte. Cu răbdare și cu câteva ponturi putem trece şi peste asta.

☆ Edy (un an şi 10 luni) uneori aruncă jucării pe jos. De fapt nu le aruncă, le trântește.

☆ Când se satură de mâncare, o ia de pe masă și începe să o dea pe lângă, o întinde pe masă, o pasează cu mâna etc.

☆ Uneori râde și mă ciupește, mușcă, prinde de nas sau de obraz. Mă doare de cele mai multe ori.

☆ La magazin uneori trage de prețuri sau reclame şi dacă vede linte, fasole sau ceva vrac la care ajunge e în stare să bage mâinile până la coate şi să arunce cu ele în sus.

Vă sună cunoscute scenariile?

Acestea sunt niște exemple clasice din viața noastră, dar sunt mult mai multe care pot fi enumerate. Unii părinți evită să își ia copiii la cumpărături din această cauză. Evită să îi scoată afară, dar e asta o alternativă? Din punctul meu de vedere nu e, pentru că şi acasă pot strica sau pot face lucruri care nouă nu ne sunt pe plac.

pupic fetița pupăcioasă un an și 7 luni alternativele la copii

Cum procedăm noi?

Eu cred foarte mult în oferirea alternativelor. E un lucru ce trebuie exersat pentru că majoritatea avem tendința să spunem “nu“. Și mie îmi este câteodată greu şi nu mă pot schimba peste noapte, însă cu antrenament reușesc.

“Nu trânti”, “nu e voie”, “nu pune mâna”, “nu lua”, sunt doar puține dintre nu-uri. Nu știu dacă Edy e diferit de alți copii însă vă spun sigur că nu prea reacționează la “nu”decât foarte rar. Eu am tendința să îi mai spun “nu e frumos” sau “nu e bine” dar nu îl învăț nimic spunându-i aşa. Prefer “nu îmi place comportamentul tău”.

Noi îi explicăm orice.

Cum funcționează aspiratorul, de ce ne spălăm, ce cumpărături facem, de ce îl îmbrăcăm, de ce nu vrem să facă ceva, absolut orice îi explicăm. Este foarte sprinten în gândire. Înțelege că dacă sparge ceva se fac cioburi şi se poate răni. Înțelege că dacă vine o mașină trebuie să se ferească. Ştie şi că dacă stă pe marginea patului poate să cadă sau că dacă nu mestecă se poate îneca. Totuși uneori îi explic lucruri de zeci de ori şi parcă nici nu aude.

Vă dau un exemplu: Stăm în cameră şi el aruncă o jucărie. Îi zic că o poate strica, însă el o ia și o aruncă iar. Îi explic încă odată, dar scenariul se repetă. Cade o bucată de plastic, mi-o aduce, îmi zice că s-a stricat şi aruncă iar jucăria pe jos căutând şi alte bucăți de plastic. Dacă îi zic “nu trânti”, de fiecare dată când o trântește, repetă și el: “nu tlânti”. În plus învață că asta mă enervează şi când va vrea să îmi atragă atenția va începe să arunce lucruri.

Cum folosim alternativele la copii?

Îi spun “nu ai vrea să pui jucăria pe masă și să căutăm mingea, să ne jucăm cu amândouă?”. Nici măcar nu stă pe gânduri, pune jucăria pe masă și caută mingea. Bineînțeles că improvizații sunt de tot felul: “îmi spui ce culoare are jucaria din mâna ta?”, “parcă aveai şi o rățușcă. Mi-o arăți şi mie?” etc. Trebuie doar calm şi răbdare.

În magazin el trage de tot ce vede dacă îl las. Alternativa este să atingă doar un pic cu degetul, să vadă cum e. Așa a funcționat şi cu fasolele vrac, a luat o boabă, a văzut-o și a pus-o la loc pentru că îi spusesem că urmează să mergem la peşti. Uneori ne folosim de lucrurile care îi plac ca să îi îndreptăm atenția spre altceva, iar peștii sunt favoriții.

Dacă mă mușcă îi zic că mă doare şi că mai bine mă iubește, fără să mai lovească.

Mă îmbrățișează şi mă pupă şi am observat că dacă are uneori tendința să mă prindă, își aduce aminte și mă iubește fără să îi spun.

Stăteam şi mă gândeam că de multe ori eu îl prind, gâdil, mă fac că îl mușc de drag şi el de la mine a învățat asta. Chiar am observat că vine spre mine exact așa cum fac eu spre el. Diferența e că el nu știe cât de tare să muște. Vă spun asta pentru că sigur sunt şi alți părinți în situații similare care se întreabă de ce îi mușcă copilul.

Dacă Edy dă mâncarea pe jos îi spun că dacă a terminat de mâncat să spună “gata” şi să o lase acolo. Uneori trebuie să fiu atentă să nu i-o las în față dacă îl văd că e sătul. Față de acum cateva luni a rărit mult obiceiul. Practic am învățat că face lucrul acesta pentru că nu știe să îmi spună că nu mai vrea. 

Când mergem pe afară şi a plouat, cuvântul magic este “ocolim”. Dacă îi zic “nu călca în baltă” exact acolo se duce!

Toate situațiile trebuie abordate cu răbdare. La supărare e mai greu de găsit alternative, așa că e foarte bine să învățăm să ne stăpânim izbucnirile. De fapt ne va fi şi nouă mai ușor mai târziu. Ei deprind niște obiceiuri bune fără a fi nevoie de plâns, bătut din picioare şi alte lucruri care se întâmplă când îi iei brusc din mijlocul unei acțiuni interesante.

Ieri m-au luat două femei în vârstă la rost că am lăsat copilul să stea pe marginea unui lac în parc, că să am grijă să nu cadă.

Cred că dacă le interzicem copiilor multe lucruri, le tăiem din curaj.

Nu mulți înțeleg asta, dar eu vă spun să fiți foarte atenți la nu-urile pe care le folosiți. Ascultați-vă instinctul, nu pe cei din jur.

Într-o zi mergeam cu Edy pe stradă și s-a prins de un gard și s-a urcat cu picioarele pe partea zidită. A stat un pic, a coborât și gata. Apoi a venit o familie cu un băiețel și a vrut să facă și el exact la fel, dar părinții panicați nu l-au lăsat. Erau lângă el, ce putea să pățească? S-a lăsat cu plâns și bătut din picioare.

Sper ca postarea mea să vă ajute măcar cât ne ajută pe noi aceste metode. Cred că mai târziu va conta felul în care ne-am purtat noi la această vârstă.

Pe curând!

Citește şi cum mergem noi cu Edy la cumpărături

Foto cnn.com

Facebook Comments
Cum reacționezi când copilul cade şi se lovește?
Frica de alți copii

14 Comments

  • avatar image

    mamadematei

    Iul 05, 2016

    Reply

    E de lipit pe toți stâlpii și copacii din oraș și mai ales din parcurile de copii...

  • avatar image

    mopana

    Iul 06, 2016

    Reply

    Cand ii spui unui copil "nu" pentru el inseamna "da". Stiu din propria experienta. Si, ca si tine, tata gasea mereu alternative si ma pacalea. Plus ca intotdeauna era acolo sa ma sustina. Daca vroiam sa ma catar in copac, el era in copac cu mine :) Daca vroiam sa ma legan pe o bara, el era acolo. Mai mult, facea pe bara tot felul de giumbuslucuri si eu eram tare mandra. Alti parinti nu faceau asta. :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 06, 2016

      Reply

      Exact desu8

      • avatar image

        mopana

        Iul 06, 2016

        Reply

        :D

        • avatar image

          emotiidemamica

          Iul 06, 2016

          Reply

          Nu ma lăsa Edy sa scriu :))

          • avatar image

            mopana

            Iul 06, 2016

            Hahaha! Spune-i ca vreti sa scrieti impreuna! :))

          • avatar image

            emotiidemamica

            Iul 06, 2016

            Pai imi cere un pix si o hartie si imi zice ce sa ii desenez: cerc, ratusca :)) apoi el face linii, puncte si mazgaleli

          • avatar image

            mopana

            Iul 06, 2016

            Da, dar cat face el linii si mazgaleli, tu poti sa scrii :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 06, 2016

      Reply

      Exact despre asta vorbesc!

      • avatar image

        mopana

        Iul 06, 2016

        Reply

        Da, dar multi parinti prefera sa stea la taifas cu altcineva si sa urle la copii: NU face aia, NU face ailalta! Si apoi se mira ca ai lor copii nu stiu sa faca multe lucruri :(

        • avatar image

          emotiidemamica

          Iul 06, 2016

          Reply

          :( fiecare il creste cum stie.. dar cred ca un pic de informare nu strica

          • avatar image

            mopana

            Iul 06, 2016

            Corect :) va pup :* <3

  • avatar image

    racoltapetru6

    Iul 06, 2016

    Reply

    Precum bine ai precizat: e nevoie de multă răbdare, calm și inspirație. Și multe mămici nu le au pe toate trei, mai ales în aceste vremuri trepidante.

    • avatar image

      emotiidemamica

      Iul 06, 2016

      Reply

      Cred ca pentru o educatie sanatoasa trebuie sa ne educam pe noi intai si sa "facem rost" de toate trei. Ne ajuta si pe noi si bineinteles pe copil.

Lasă un răspuns