Astăzi vorbim despre momentele acelea despre care, în general, părinții se plâng. Despre momentele care ne enervează şi despre alternativele pe care le avem ca să facem situația să arate mai bine. Știu că mulți dintre noi suntem în situații în care simțim că nu ne putem face copiii să ne asculte. Cu răbdare și cu câteva ponturi putem trece şi peste asta.
☆ Copilul aruncă uneori jucării pe jos. De fapt nu le aruncă, le trântește.
☆ Când se satură de mâncare, o ia de pe masă și începe să o dea pe lângă, o întinde, o pasează cu mâna etc.
☆ Uneori râde, ciupește, mușcă, prinde de nas sau de obraz și e dureros.
☆ La magazin trage de prețuri, de reclame şi dacă vede ceva vrac la care ajunge, e în stare să bage mâinile până la coate şi să arunce în sus.
☆ Culege toate gunoaiele de pe jos.
☆ Vrea să sară în toate bălțile rămase după ploaie.
Vă sună cunoscute scenariile?
Acestea sunt niște exemple clasice din viața noastră, dar ar fi mult mai multe de enumerat. Unii părinți evită să își ia copiii la cumpărături. Evită să îi scoată afară, să îi lase să exploreze casa. Dar credeți că acestea sunt alternativele? Din punctul meu de vedere, nu sunt. Ei pot face și așa lucruri care nouă nu ne sunt pe plac.
Cred că puțină relaxare din partea noastră ar ajuta mult. Cred că un copil căruia îi sunt explicate lucruri dar este lăsat și să exploreze, va face mai puține lucruri deranjante. Poate că aruncă lucruri, sare în bălți, scrie pe perete sau scoate oale din dulap. Nu sunt lucruri periculoase pentru el, așa că îi pot explica ce a greșit sau ce nu mi-a plăcut și ce mă aștept de la el pe viitor.
Cum procedăm cu alternativele?
Eu cred foarte mult în oferirea alternativelor. E un lucru ce trebuie exersat pentru că majoritatea avem tendința să spunem „nu”. Și mie îmi este câteodată greu şi nu mă pot schimba peste noapte, însă cu antrenament reușesc.
„Nu trânti”, „nu e voie”, „nu pune mâna”, „nu lua”, sunt doar puține dintre „nu”-uri. Nu știu dacă Edy e diferit de alți copii, însă vă spun sigur că nu prea reacționează la „nu” decât foarte rar. Eu am tendința să îi mai spun „nu e frumos” sau „nu e bine”, dar nu îl învăț nimic spunându-i aşa. Prefer „nu îmi place comportamentul tău”.
Noi îi explicăm orice.
Cum funcționează aspiratorul, de ce ne spălăm, ce cumpărături facem, de ce îl îmbrăcăm, de ce nu vrem să facă ceva, îi explicăm tot. Înțelege că dacă sparge ceva se fac cioburi şi se poate răni. Înțelege că dacă vine o mașină trebuie să se ferească. Ştie şi că dacă stă pe marginea patului poate să cadă sau că se poate îneca dacă nu mestecă. Totuși, uneori îi explic lucruri de zeci de ori şi parcă nici nu aude.
Vă dau un exemplu (1 an și 10 luni): Stăm în cameră şi el aruncă o jucărie. Îi zic că o poate strica, însă el o ia și o aruncă iar. Îi explic încă odată, dar scenariul se repetă. Cade o bucată de plastic, mi-o aduce, îmi zice că s-a stricat şi aruncă iar jucăria pe jos căutând şi alte bucăți de plastic.
Dacă îi zic „nu trânti”, de fiecare dată când o trântește, repetă și el: „nu tlânti”. În plus învață că asta mă enervează şi când va vrea să îmi atragă atenția începe să arunce lucruri. Am observat că aruncă jucării când nu are ocupație, când vrea să se joace și deși știe să vorbească nu poate exprima această dorință. Îi e mai ușor să atragă atenția așa.
Cum folosim alternativele la copii?
Îi spun „nu ai vrea să pui jucăria pe masă și să căutăm mingea, să ne jucăm cu amândouă?”. Nici măcar nu stă pe gânduri, pune jucăria pe masă și caută mingea. Bineînțeles că improvizații sunt de tot felul: „îmi spui ce culoare are jucaria din mâna ta?”. „Parcă aveai şi o rățușcă. Mi-o arăți şi mie?” etc. Trebuie calm şi răbdare și să înțelegem că au nevoie de atenție.
În magazin el trage de tot ce vede dacă îl las. Alternativa este să atingă doar un pic cu degetul, să vadă cum e. Așa a funcționat şi cu fasolele vrac. A luat o boabă, a văzut-o și a pus-o la loc, pentru că îi spusesem că urmează să mergem la peşti. Uneori ne folosim de lucrurile care îi plac ca să îi îndreptăm atenția spre altceva, iar peștii sunt favoriții.
Dacă mă mușcă, îi zic că mă doare şi că mai bine mă iubește, fără să mai lovească. Mă îmbrățișează şi mă pupă şi am observat că dacă are uneori tendința să mă prindă, își aduce aminte și mă iubește fără să îi spun.
Uneori eu îl prind, gâdil, mă fac că îl mușc de drag şi el probabip de la mine a învățat asta. Chiar am observat că vine spre mine exact așa cum fac eu spre el. Diferența e că el nu știe cât de tare să muște. Vă spun asta pentru că sigur sunt şi alți părinți în situații similare care se întreabă de ce îi mușcă copilul.
Dacă Edy dă mâncarea pe jos îi spun că dacă a terminat de mâncat să spună „gata” şi să o lase acolo. Uneori trebuie să fiu atentă să nu i-o las în față dacă îl văd că e sătul. Față de acum cateva luni a rărit mult obiceiul. Practic am învățat că face lucrul acesta pentru că nu știe să îmi spună că nu mai vrea.
Când mergem pe afară şi a plouat, cuvântul magic este „ocolim”. Dacă îi zic „nu călca în baltă”, exact acolo se duce!
Toate situațiile trebuie abordate cu răbdare. La supărare e mai greu de găsit alternative, așa că e foarte bine să învățăm să ne stăpânim izbucnirile. De fapt ne va fi şi nouă mai ușor mai târziu. Ei deprind niște obiceiuri bune fără a fi nevoie de plâns, bătut din picioare şi alte lucruri care se întâmplă când îi iei brusc din mijlocul unei acțiuni interesante.
Putem sta în spatele copilului încurajându-l să urce o scară, un tobogan sau o rampă în loc să îi spunem că nu e voie. Putem ascunde toate obiectele importante din casă și să luăm măsuri de protecție pentru a-i face loc să exploreze. Putem da cu spray antibacterian dacă a luat un gunoi de pe jos.
Cred că dacă le interzicem copiilor multe lucruri, le tăiem din curaj.
Nu mulți înțeleg asta, dar eu vă spun să fiți foarte atenți la nu-urile pe care le folosiți. Ascultați-vă instinctul, nu pe cei din jur!
Sper ca postarea mea să vă ajute măcar cât ne ajută pe noi aceste metode. Mai târziu sigur va conta felul în care ne-am purtat noi la această vârstă.
Pe curând!
Citește şi cum mergem noi cu Edy la cumpărături
14 Comments
mamadematei
iul. 05, 2016
mopana
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016
mopana
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016
mopana
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016
mopana
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016
mopana
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016
mopana
iul. 06, 2016
racoltapetru6
iul. 06, 2016
emotiidemamica
iul. 06, 2016