Parenting

Copiii obraznici se nasc obraznici? De unde apare obraznicia?

copil timid obraznici poveste tristă

Zilnic aud: “vaaai, copilul meu este atât de obraznic, nu știu ce să îi mai fac”, “al meu e cel mai obraznic” sau “nu știu de ce e atât de obraznic”. Cred că și vouă vă sună cunoscut sau chiar sunteți printre cei care zic așa. Deci… dacă vă interesează subiectul, hai să vorbim despre copiii obraznici!

Ce ați vrea de la copilul vostru?

Cum ați vrea să fie mai exact?

Să vă lase să vorbiți la telefon?

Să știe ce are voie şi ce nu?

Să nu sară, să nu strice lucruri? Să nu lovească?

Eu cred că de multe ori cerem prea mult de la ei. Am vrea să fie cum ne dorim noi, uităm de ceea ce își doresc ei şi de fapt, în final, noi suntem de vină pentru obrăznicia lor. Copiii nu se nasc obraznici, însă pot deveni şi noi avem cea mai mare parte de vină.

De fapt, ce e un copil obraznic?

Unul care a spart o cană?

Care a colorat pe perete cu creionul sau cu felia de măr?

Care fuge şi țipă prin casă?

Sau poate cel care toată ziua se urcă ba pe pat, pe măsuță, pe scaun şi aruncă jucăriile?

Care dă pe jos cu mâncare, nu ascultă în magazin de părinte şi răstoarnă câteva produse?

Mă întreb… câți dintre voi nu ați făcut aceste lucruri când erați mici? Tu nu ai stricat jucării? Ai ascultat de ai tăi? Ai stat pe scaun fără să te plictisești? Nu te-ai înfuriat niciodată? Nu ți-a venit să strici altui copil o jucărie?

Edy a făcut multe dintre cele de mai sus şi eu tot nu cred că e obraznic. Îl văd un copil atent, calculat şi cuminte. Și totuși face obrăznicii, ar spune unii. Eu cred că asta fac toți copiii. Și eu am făcut când eram mică.

Am vrea să știe bunele maniere de când e bebeluș, să stea smirnă când noi avem treabă, să nu facă nimic din ceea ce noi i-am zis că nu e voie? Probabil, dar ei nu pot, fizic, să facă asta. Ei au capacitatea să bage în gură doar ce e comestibil abia după 2 ani. Nu pot sta 15 minute liniștiți decât după 2 ani şi atunci cu jucării. Uneori uită lucruri, chiar dacă noi le-am repetat de 100 de ori. Trebuie să înțelegem şi etapele de dezvoltare prin care trec.

Eu cred că este vina noastră că un copil e obraznic. De multe ori lăsăm la îndemână lucruri cu care ei își fac de cap. Eu sunt vinovată că a spart cana, i-am lăsat-o la îndemână. Tot eu i-am lăsat creioane şi nu am fost lângă el când a desenat peretele. Restul sunt copilării, chestii minore.

Copiii au nevoie să exploreze.

Au nevoie să vadă ce e în dulap, ce gust are săpunul, mopul şi poate apa din wc. Li se pare interesant să vadă cum cade mâncarea, așa învață despre gravitație. Uneori aruncă lucruri. Nu pot exersa asta fără să arunce ceva, nu? Dacă a băut apă din wc faptul este consumat. Decât să țipi la el, mai bine îi explici de ce nu e bine. Îi vei explica de zeci de ori, dar apoi va ști.

De multe ori ei ne imită. Vor să pună rufe în mașină așa cum facem noi, să dea cu mopul chiar dacă nu îl scurg, să dea cu detergent de geamuri şi apoi îl bagă în gură. Putem preveni lucrurile rele, însă e bine să îi lăsăm şi să ne ajute. Poate aşa devine şi curățenia mai interesantă.

Câteodată ne enervăm că cel mic a vrut să tragă de un lucru și asta însemna să strice, dar de fapt poate el era doar curios. Noi observăm ceea ce ne dezavantajează pe noi și când știm că avem de reparat lucrurile ne simțim enervați la culme.

Există lucruri pe care nu le putem permite, desigur, însă de multe ori stăm cu gura pe copil aiurea: că s-a îndepărtat un pic de noi (ne e tare greu să mergem după el în parc), că a urcat pe o piatră, că a băgat un pix în gură, că s-a împiedicat, că nu merge înainte, că nu stă pe trotuar şi tot așa. La un moment dat, copilul pur şi simplu fuge de părinte să poată face ceva independent. Da, au nevoie de independență!

Când sunt copiii obraznici?

Când au nevoie să le răspunzi la întrebări și nu o faci. Când vor să le vorbești și să te uiți la ei. Când amâni să te joci cu ei. Orice părinte ai întreba, îți va spune că se joacă cu cel mic și că vorbește cu el. Dar câți dintre aceștia oferă exclusivitate? Speli niște vase, te fugărești două minute prin casă. Evemtual mai spui și că ai obosit apoi. Pui la spălat şi întinzi rufe, îl mai gâdili un minut. Dacă faci o medie, ajungi la concluzia că de fapt te-ai jucat 15 minute şi alea pe fugă și printre alte treburi. Copilul nu va înțelege prin asta că a primit atenție.

Acordă-i timp! Eu știu că e nevoie să faci și mâncare și  curățenie, să faci duş, să strângi lucrurile împrăștiate, să mai ieși și afară măcar de două ori, să te şi odihnești, însă gândește-te că dacă o oră pe zi te joci cu cel mic (pe ceas, fără să faci altceva) el va fi mai liniștit. De obicei, dacă un copil are nevoie de atenție, sabotează orice activitate de a ta, pentru că știe că atunci când face obrăznicii tu vii la el.

Când scoate pământul din ghiveci îți ia 10 minute să strângi, când aruncă cu haine toată casa, încă 10 minute. Și tot așa. Nu poți spune că nu ai timp, pentru că dacă vei sta cu el va fi liniștit şi nu vor apărea altele. În plus, ei din joacă învață foarte multe.

Un frate mai mic poate fi cauza obrăzniciilor.

S-ar putea ca cel mare să nu mai fie la fel de băgat în seamă şi să înceapă să facă lucruri doar ca să obțină atenție. Cel mai bun lucru este să realizezi că asta e cauza şi să îl implici cat mai mult în activități, ca să nu se mai simtă dat deoparte.

Trebuie să fii foarte atentă la reacțiile tale. Copiii preiau orice comportament şi reacționează la fel apoi. Dacă tu țipi şi te agiți la nervi, așa va face şi el. Dacă vei trânti, lovi, te va copia. Nici certurile din casă nu îi fac bine deloc. Nu numai că va copia, dar se va simți vinovat, va crede că e o povară şi va suferi enorm. Asta îi poate schimba drastic comportamentul.

Un alt lucru pe care îl fac des părinții este să îi spună celui mic “ești obraznic!”. Cu cât îi repeți mai des, cu atât va fi mai obraznic, să știi! Eu de multe ori aud la rude că îl întreabă pe Edy sau îi spun că e obraznic pentru lucruri minore. Că a trântit o jucărie, că a dat mâncare jos, că se dezbracă de pantaloni când nu e necesar etc. Păi astea sunt obrăznicii? Eu le spun tot timpul că așa face un copil normal, că astea fac parte din dezvoltarea lui şi rog să nu îl mai eticheteze.

Multe lucruri țin de noi şi de modul în care ne purtăm cu copilul.

Fiecare reacționează într-un fel şi de multe ori ne lăsăm purtați de ideile vechi: “nu alinta copilul, nu îl ține în brațe, pupă-l doar în somn”. Nu e deloc așa. Avem nevoie să construim o relație bazată pe încredere și înțelegere cu copilul, iar asta se face în timp. Cum? Cu calm, răbdare şi tact. Nu o putem face dacă nu avem grijă de nevoile lui (alinare, dragoste, înțelegere, joacă, independență etc).

Dragi părinți, aveți încredere în copil şi dați-i şi lui încredere în el. Vă poate ajuta la treabă, poate face lucruri în locul vostru (chiar dacă doar împrăștie rufele din mașină sau duce ceva la gunoi). Îl țineți ocupat, îl țineți aproape şi va învăța lucruri noi. Dați-i treabă, discutați cu el, observați-i şi lui nevoile şi totul va fi bine.

Pe curând!

Facebook Comments
Ce am învățat de când sunt mamă? Partea 1
De ce să nu facem comparații între copii?

16 Comments

  • avatar image

    Mamica Mariei

    aug. 18, 2016

    Reply

    Sunt de acord cu tot ce ai spus... nici eu nu o vad pe Maria ca fiind obraznica... desi intra uneori in iarba chiar daca ii spun ca nu e bine, sau alearga in supermarket desi o rog sa stea langa mine... e un copil ascultator in cele din urma... si nici nu imi aduc aminte de momentele cand face obraznicii :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 18, 2016

      Reply

      Asa si eu.. :)

  • avatar image

    mopana

    aug. 18, 2016

    Reply

    Eu cred ca pana pe la 5 ani copiii fac totul instinctual. Adica, asa cum ai spus si tu, copiaza ce vad in casa sau pe afara. In rest, un copil putin incapatanat nu este neaparat obraznic. Are doar mai multa personalitate deat alti :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 18, 2016

      Reply

      Sunt de acord ca exista foarte multe tipuri de copii. Unii sunt linistiti de la natura, unii zvapaiati, depinde de personalitate. Insa obraznicia nu are treaba cu personalitatea

  • avatar image

    mamicadeleut

    aug. 18, 2016

    Reply

    Copilul este oglinda parintelui! De cate ori se plangea mama de mine ii aduceam aminte ca ea m-a crescut si educat si isi revenea! Si eu chiar am fost ascultatoare! Cand face al meu cate o ghidusie pun mana pe telefon si il fotografiez. Nici prin cap nu imi trece sa il cert. Mare dreptate ai in articolul asta ! Noi ne plictisim cand stam 3 minute la casa la supermarket. Normal ca si cei mici se plictisesc daca ii tinem intr-un loc cate 10-15 minute fara sa le dam ceva de facut.

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 18, 2016

      Reply

      Am fost de curând la maternitate. O mamica era cu copilul.. marisor, 6-7 ani cred, dar nu avusese cu cine sa il lase. El a stat neclintit vreo 2 ore aproape dar spre final o tot cauta in geanta, se ridica, iar ea a inceput sa se agite la el si sa il ameninte ca vine politia sa il ia. A inlemnit copilul acolo si a stat cat a fost nevoie..

      • avatar image

        Bebe

        aug. 21, 2016

        Reply

        Prefer sa nu fie cuminte decat sa fie cuminte in acest sens. Cred ca astfel de atitudi au repercursiuni pe termen lung in dezvoltarea copilului, obtinem un adult cu probleme de incredere in el insusi.

        • avatar image

          emotiidemamica

          aug. 21, 2016

          Reply

          Asta asa este. Si de cele mai multe ori e greu sa dai sfaturi pentru ca nu ai cui..

  • avatar image

    e-minu.ro

    sept. 24, 2016

    Reply

    O, da...copii obraznici. Si cand nu sunt obraznici, sunt rai. Asta cu rai e cea mai vehiculata. Ma intreaba lumea cum de Minu meu e asa cuminte. Pai, pentru ca nu i-am spus ca e nici rea, nici obraznica. Pentru ca sunt atenta la nevoile ei si i le indeplinesc de cate ori pot. Pentru ca a invatat ca nu toate dorintele i se indeplinesc si m-a invatat si pe mine ca nici nu si-as dori sa las mereu sa obtina totul. Pentru ca stiu ca un comportament nedorit este un strigat al ei inspre mine. Din pacate la gradi e inconjurata de copii "lăi", "neluşinați", "amețiți", fara ca parintii lor sa stie asta. Si convinsa ca si puiul meu e catalogat asa, desi singura ei vina e ca s-a intersectat cu persoane triste si nefericite.

    • avatar image

      emotiidemamica

      sept. 24, 2016

      Reply

      :( asa este. Oare cand o sa se educe parintii ca sa poata educa si copiii?

  • Punându-i etichete, îi poți schimba viața - Emotii de mamica

    iul. 20, 2017

    Reply

    […] îi spune că e obraznic! Dacă îi vei spune aşa, chiar va […]

  • Esti arțăgoasă și cicălești copiii? Iată soluția!

    mai 17, 2018

    Reply

    […] nu sunt vinovați. Eticheta aceea de “obraznic” nu își are rostul. Copiii au nevoi nesatisfăcute și din vina noastră se comportă […]

  • avatar image

    LAURA

    oct. 24, 2018

    Reply

    Eu incerc mereu sa ma joc cu el macar 20-30 de minute pe zi, dar, cum ziceai si tu, nu doua trei minute pe ici, doua trei minute pe colo. Ci legate. In ciuda faptului ca sunt atâtea de facut in casa, prefer sa ii acord lui atentie si sa las pe maine o partt din treaba. Sunt si zile cand nu reusesc sa ma joc cu el si incearca sa imi atraga atentia, si atunci ma simt vinovata. Dar il inteleg perfect . Dupa parerea mea nu exista parinte perfect, dar care se straduiesc cat de mult pot.

    • avatar image

      Emoţii de mamică

      oct. 25, 2018

      Reply

      Crezi ca obraznicia vine din lipsa atentiei?

      • avatar image

        Laura

        oct. 25, 2018

        Reply

        Nu consider ca la vârsta asta, 18 luni, sunt obraznicii. Ci doar descopera lumea. Dar uneori da, mici pozne dupa parerea mea sunt făcute ca sa iti atraga atentia.

  • Cum să nu te compari cu alte mame și cum să nu faci comparații?

    nov. 05, 2018

    Reply

    […] a se simți mai presus. De exemplu: o mamă nu prea îi acordă atenție fiului ei și el devine obraznic, pentru a-i atrage atenția. Mama nu își dă seama de asta, crede că fiul ei așa s-a născut, […]

Lasă un răspuns