Povestiri din viata

Prima poveste tristă din parc

copil timid obraznici poveste tristă

Azi vreau să vă spun o poveste tristă din parc. Poate alții sunt obișnuiți cu așa ceva, însă pentru mine a fost prima dată şi m-a afectat foarte mult în acel moment. M-am gândit să scriu, poate alți părinți vor învăța ceva din asta.

copil timid obraznici poveste tristă

leşisem la plimbare cu mama şi cu Edy în centrul orașului. Ne-am oprit la o covrigărie unde multă lume stătea la coadă. Eu luasem de acasă căruciorul şi acolo l-am dat pe Edy jos ca să nu se plictisească. A găsit un capac pe jos în apropiere şi a venit să mi-l arate.

Era în fața mea, stătea cu mine, nu avea treabă cu nimeni din jur. Deodată a venit o fetiță mai mărișoară (nu cu mult, cred că avea vreo 3 ani maxim) și din senin i-a dat lui Edy o palmă peste spate. I-a dat tare, că am auzit şi eu, dar a fost atât de neașteptat încât nu am putut anticipa nimic.

Edy a început să plângă instantaneu. L-am luat în brațe și în acest timp i-am zis fetei că nu e bine ce a făcut, că el nu a deranjat-o cu nimic. Atât am reușit, pentru că a venit cineva mai în vârstă (bunica zic eu că era) şi i-a dat câteva palme la fund şi a certat-o destul de tare. Nu am apucat să fiu atentă la ce zicea. Am încercat să îi explic lui Edy ce s-a întâmplat și m-am îndepărtat puțin de acolo. Şi el fusese luat prin surprindere pentru că fetița a venit din spate.

Edy s-a liniștit și l-am ținut în continuare în brațe. I-am arătat un bec roșu care pâlpâia şi l-am făcut să râdă. Am continuat să stăm la rând, el la mine în brațe și am văzut iar acea fetiță că ne dădea târcoale. Nu voiam să repetăm aceeaşi poveste.

Am hotărât să merg la bunica ei să vorbim.

Eu încă nu am ajuns la faza grădiniței în care am auzit că devin mai bătăuși copiii. Se poate ca unii care n-au primit acasă nicio palmă să lovească alți copii. Ştiu că unele comportamente se copie nu numai din familie, că unii copii așa reacționează la frustrări. Dar o văzusem cu ochii mei pe acea bunică dând palme şi am vrut să fiu cu bun simț și să îi dau un sfat.

I-am zis că unii copii lovesc pentru ca așa au văzut, că reacționează părinții sau bunicii.

N-am zis-o nici ferm, nici urât, m-am gândit că voi ridica un semn de întrebare şi atât. Bătaia e şi acea „pălmuță la pampers” care zic părinții că nici nu doare, bătaie e orice mână ridicată asupra lui.

Am crezut ca bunica va rămâne tăcută, ispășită, însă nu.. nu a fost așa. A început să țipe şi sa mă întrebe dacă acela (arătând spre fetiță) mi se pare un copil bătut. I-am zis că nu ar fi reacționat așa dacă i s-ar fi explicat lucrurile şi cineva s-ar fi ocupat cu adevărat de creșterea ei. Am vrut să inchei discuția cu atât, însă ea îmi tot zicea că nu am de unde să stiu cum e ea şi ce creștere îi oferă.

I-am zis că dacă vroia să o învețe ceva, trebuia să vină în primul rând să își ceară scuze. Atât a fost discuția, m-am întors şi am plecat mai dezamagită ca niciodată. I-aş fi zis o sumedenie de lucruri dar n-am putut. Nu aveam cui, nu avea rost.

S-a mai întâmplat ca Edy să fie împins la locul de joacă, să cadă când alt copil tragea de jucăria lui. Atunci a fost altă situație (care oricum se va mai întâmpla de multe ori). În plus au fost cu totul alte reacții din partea supraveghetorilor.

Oare trebuiau să fac altceva? Să reacționez altfel? Să ignor? Tu ce crezi?

Pe curând!

Facebook Comments
La maaaree, la soaaareee
Cum e la Acvariul din Constanța?

13 Comments

  • avatar image

    mopana

    aug. 10, 2016

    Reply

    Eu cred ca ai reactionat asa cum trebuie. S-a dovedit insa ca nu aveai cu cine sa vorbesti. Imi pare rau pentru acea fetita. Nu cred ca are o viata prea roz. Daca acea femeie a tipat la tine, imi inchipui ce face cu fetita.

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 11, 2016

      Reply

      Am ramas asa dezamagita, ca stiu ca foarte multi copii sunt in situatii de astea.. De asta nu evoluam

      • avatar image

        mopana

        aug. 11, 2016

        Reply

        Mare dreptate ai

  • avatar image

    Daniela

    aug. 11, 2016

    Reply

    Daca fetita era cu mama probabil alta ar fi fost situatia. Bunicii inca sunt de parerea ca bataia e rupta din Rai si asta e trist. :(

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 11, 2016

      Reply

      De multe ori parintii care chiar vor sa schimbe ideea de parenting isi modeleaza un pic si proprii parinti, mai ales ca lasa copilul pe mana lor. Eu asa cred...

  • avatar image

    mamicadeleut

    aug. 12, 2016

    Reply

    Offf ! Imi pare rau ca Edy a trecut prin asa ceva mai ales cand citesc cu cata grija si respect il cresti. Din pacate am vazut copilasi bruscati, palmuiti, carora li se vorbeste urat mai peste tot. Si nu numai bunicii se comporta urat ci si parintii sau bonele. In parc copilul meu era sa fie muscat de o fetita pentru ca nu ii dadea jucaria lui. La locul de joaca din mall nu il las singur niciodata. Desi el este pasnic si se fereste de copiii agresivi s-a mai intamplat sa fie bruscat si parintii copilului agresiv au inceput sa tipe si mai rau au facut. Desi al meu nu plangea, nu s-a suparat l-a speriat mai tare reactia parintelui decat imbrancitura copilului. Din septembrie l-am inscris la gradinita. Imi este un pic teama pentru ca pe la un an si jumatate a fost traumatizat de o fetita care venea si tipa la el si il lovea in mod repetat. Fiind o ruda am reactionat, i-am despartit, le-am explicat dar la varsta aceea nu stiu cat pot pricepe micutii in momentele acelea. Socul a fost prea mare si pana la doi ani a fugit de copiii mai mici sau de aceeasi varsta. Se juca doar cu cei de 5-6 ani sau mai mari. Din pacate nu ii putem feri de toate relele mai ales ca nu prea avem cum sa discutam cu parintii agresivi.

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 13, 2016

      Reply

      Si lui Edy îi cam este frica de copii dar nu de toti. Fetitele il sperie parca mai mult. Eu cred ca as interveni si daca nu ar fi copilul cunoscut dar daca as anticipa ce urmeaza. Data asta nu am anticipat. A fost foarte din scurt

  • avatar image

    racoltapetru6

    aug. 15, 2016

    Reply

    E o experiență tristă, dar să nu-ți faci speranțe că nu se va mai repeta, mai ales când nu vei fi în preajma lui Edy. Trebuie să-l pregătești pentru asta, așa cum știi tu mai bine.

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 15, 2016

      Reply

      Cred ca pentru lucruri de genul asta trebuie sa ma pregatesc eu mai mult decat el. El va creste si va invata.. eu nu am ce face. Stiu ca se va repeta si cu timpul va fi din ce in ce mai greu insa sper sa reusesc sa il invat sa iasa cat mai repede din conflicte. Sau poate il va invata pe el experienta la un moment dat

  • avatar image

    Mama Aluniţă

    aug. 23, 2016

    Reply

    Acum cateva luni, invatatoarea fiica-mii a inceput sa le dea copiilor cu carti in cap. Nu fiica-mii, doar unora care deranjau mai rau clasa. Am fost foarte nehotarata daca sa ma bag in chestia asta, eu stiind clar ca nu e bine pentru nimeni, dar nevrand sa ajung si cu invatatoarea asta la conflicte, ca si cu cea de anul trecut, care s-au soldat cu Luna victima nevinovata. Dupa cateva zile, aud ca "doamna" i-a dat cu cartea in cap si unei fetite bune la scoala. Era clar ca, daca nu se oprea la timp, lucrurile s-ar fi agravat. Si m-am dus la consultatie. I-am explicat cu mii de menajamente ca nu e OK, s-a inrosit toata, mi-a promis ca nu mai face. O vreme chiar asa a fost. Mai mult, faptul ca le-a vorbit frumos copiilor si le-a zambit a facut ca in clasa sa fie toti cuminti si cate o zi intreaga, sprea mirarea "doamnei". I-am multumit si am felicitat-o - cred in necesitatea feedback-ului, fie el negativ sau pozitiv. In timp, insa, "doamna" a luat-o iar pe campii. Si a ajuns sa ii zgaltaie pe unii dintre ei, sa ii traga violent de mana si sa-i ameninte regulat ca da cu ei de pamant. In special pe cel mai prostut baiat din clasa (deh, exista si asa ceva, nu toti se nasc cu IQ mare) si pe cei doi tigani. Mi-era peste putinta sa inteleg cum de face iar asa, stiind ca exista cel putin trei parinti informati (eu si inca doi, cu care verificam mereu spusele Lunei; nu sunt prea multi copiii care povestesc acasa ceea ce fac la scoala, pe asta si mizeaza cadrele didactice care ii abuzeaza pe copii). Dar am inteles la sedinta cu parintii. Atunci cand "doamna" m-a jignit aparent din senin (povestea e foarte lunga, la fel ca si lupta mea cu scoala noastra, voi scrie probabil o carte la un moment dat), eu m-am enervat si i-am cerut deschis socoteala despre agresiuni. Presupuneam ca ceilalti parinti habar nu au, de tolereaza asa ceva, si ca ii voi avea aliati. Spre stupoarea mea, aproape toti parintii din clasa au inceput sa vorbeasca peste mine, tipand sa o las pe "doamna" in pace, pentru ei i-au dat voie sa le si bata copiii, daca asa vrea ea. Am fost socata. Ma uitam in jur: mama fetitei bune era de acord, mama baietelului prost era si ea proasta, vocala si gravida (mai toarna unul), mamele tiganilor - una neindraznind sa scoata un cuvant, cealalta mai avea putin si ma injura ("Vezi-ti de copilul tau, nu de al meu!"). Multi barbati care tot vociferau, rosii la fata, cum de indraznesc eu sa zic asa ceva... M-am simtit ca in Evul Mediu si am iesit din clasa usurata ca nu am fost linsata. Si hotarata sa o iau pe Luna de acolo. Ceea ce voiam sa spun cu toata aceasta poliloghie (pe care nu am mai scris-o inca nicaieri, de aceea este atat de dezlanata, scuze...) este ca va trebui sa te pregatesti pentru zile grele. Prostii se inmultesc rapid si capata tupeu. Tara asta se duce de rapa. Bunica din parc iti va parea blandetea intruchipata fata de altii. A, si mai ales: emigreaza, daca poti. Eu m-am inselat crezand ca mai sunt sperante de mai bine aici si nu am ramas afara pe cand puteam. Acum nu imi mai fac iluzii...

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 23, 2016

      Reply

      Sincer ma astept la multe.. si deja sunt dezgustata de incultura si proasta crestere a unora. Nu o sa pot schimba nimic.. stiu si asta si poate nici nu o sa incerc.. insa o sa fac in asa fel incat Edy sa poata infrunta macar o parte din ce se va intampla.. macar sa fie pregatit.

  • avatar image

    Mama Aluniţă

    aug. 23, 2016

    Reply

    Ideea era ca deja ai incercat sa schimbi ceva - pe bunica. Nu vei reusi. Si tot tu vei avea de suferit daca vei mai incerca (ba chiar si copiii, drept consecinta). Oamenii sunt din ce in ce mai egoisti si paranoici, nimeni nu mai accepta nicio critica, nici macar constructiva, nu-si mai asuma responsabilitati... Dar da, ii poti pregati pe cei mici pentru mai tarziu, crescandu-i cu bun simt si cu incredere in ei, sa reziste valului de mitocanie din jur. Asa cum incerc si eu :-)

    • avatar image

      emotiidemamica

      aug. 24, 2016

      Reply

      Am incercat dar cred ca m-am invatat minte..

Lasă un răspuns