Știu că vă plac dialogurile cu copii pentru că tot timpul sunt draguțe şi hazlii. Nu am postat de mult așa ceva, deşi Edy e la capitolul „asocieri-ciudate-şi-foaaarte-amuzante„. Astăzi am avut parte de ceva memorabil şi fiindcă nu știu care e vârsta prietenilor imaginari, am hotărât să scriu momentul să nu uit. S-ar putea ca ăsta să fie doar începutul. Este despre prietenul tati.

Puțin mai devreme am urcat în mașină eu cu soțul meu, Edy şi doi verișori de-ai lui (mai mari) cu care s-a jucat în ultimele zile. Nu obișnuiam să mergem toți cu mașina, așa că acum a fost ceva nou pentru Edy care a început să râdă şi a zis „e plină mașina de prieteni”. M-a pufnit râsul şi el insista pe subiect.

Edy vorbește bine, însă nu îl spune şi pe „r”. Mi se pare foarte drăguț felul în care spune tot ce vede, cu imaginație. Așa a fost şi când soțul meu a coborât din mașină şi Edy a zis: „a plecat plietenul tati”. Da, prietenul tati. Nu ştiu cum i-a trecut prin minte asta cu prietenii, însă eu m-am amuzat la maxim.

Tot drumul mi-a spus despre „plietenii” mulți din mașină, apoi s-a uitat pe geam și a zis că prietenii zboară pe nori. Nu i-a numărat, a zis doar că sunt mulți şi că nu sunt băieți şi fete, sunt prieteni! 

Mă uit la el şi uneori nu îmi vine să cred ce îmi spune și ce îi poate trece prin minte…