Ce am învățat de când sunt mamă? Partea 1

În drumul meu spre mămicie am pornit cu alte idei decât am acum. Aveam niște convingeri pe care le căpătasem din familie, vedeam la alți părinți situații cu care nu eram de acord şi îmi făcusem o listă kilometrică referitoare la ce o să fac eu, ce nu o să fac şi cum va fi copilul meu. Cred că toate mamele fac asta.

Când am rămas însărcinată s-au schimbat primele lucruri. Am început să citesc cam tot ce îmi cădea în mână şi am realizat că multe lucruri pe care le știam sunt eronate. Asta m-a făcut să caut răspunsuri pentru orice, să învăț să caut logica în orice. Așa am aflat lucruri noi pe care vi le împărtășesc și vouă:

1. Copilul nu trebuie înfofolit! E micuț, fragil, însă se obișnuiește repede cu mediul în care stă. La început mai are mâinile și picioarele reci, dar așa își reglează temperatura corpului. Cum ne îmbrăcăm noi așa trebuie să îl îmbrăcăm și pe el şi va fi totul bine.

2. Capul bebelușului se formează singur. Nu e nevoie de păturele roată împrejur, de suporturi, perne şi alte cele. Ne asigurăm că bebe stă pe ambele părți şi restul va face natura.

3. Apa plată nu se fierbe! De ce? Pentru că își pierde toți nutrienții. La copii se poate da apă de la robinet fiartă şi răcită sau plată. Cu apa de fântână trebuie avut grijă. E bine să o testați înainte pentru că nitriții în cantitate mare dau intoxicație, mai ales că prin fierbere nu se pierd ci se transformă în nitrați şi devin mai toxici.

4. Ținutul în brațe are efecte pozitive pentru bebeluși. Contrar părerilor rudelor, a ține copilul în brațe e ca şi cum ai asculta ce are de zis şi a-i satisface nevoile. Pe viitor îl ajută să fie mai inteligent, mai încrezător, mai curajos. E bine să ne facem timp pentru copil şi să neglijăm alte lucruri, nu invers!

5. Legănatul bebelușului poate crea leziuni cerebrale. Ştiu că majoritatea părinților își leagănă copii însă specialiștii atrag atenția că acest lucru afectează vasele de sânge, celulele nervoase şi poate duce la scăderea oxigenului de la creier. Copilul poate fi plimbat în brațe sau liniștit în alt mod decât legănat.

6. Copilul nu trebuie grăbit! Fiecare e unic şi are modul lui de dezvoltare. Degeaba îl punem între perne de la 3 luni sau în premergător de la 6, va sta sau va merge exact când e momentul. Toate încercările noastre de a-l grăbi s-ar putea să îl rănească, să îi forțeze oasele sau musculatura.

7. Nu suntem la întrecere cu nimeni! De multe ori se exagerează cu laudele. Oricum orice părinte își vede copilul mai grozav. Nu are rost să te dai mare, pentru că vei părea plictisitor, obositor sau celălalt părinte se va simți jignit. Bucură-te de propriul copil fără să faci întrecere cu nimeni. Dacă merge sau mănâncă mai repede şi mai mult ca alții, poate o fi motiv de bucurie pentru tine, dar pentru alții poate nu înseamnă nimic.

8. Respectă-l! E unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face când ești părinte. Respectă-i copilului programul de somn (chiar dacă doarme la 1 noaptea când are 3 luni sau gângureşte la 5 dimineața la 8 luni), de masă (copilul trebuie să mănânce cât vrea, nu îl îndopăm că ni se pare prea slab), respectă-i nevoia de cunoaștere și de explorare (chiar dacă bagă și pământ în gură sau calcă în noroi), respectă-i curiozitatea şi explică-i orice, respectă-i preferințele pentru un obiect vestimentar, respectă-i fricile şi ajută-l să le depășească, respectă-l pe el ca să poată învața la rândul său să respecte.

9. Exemplul părinților e cea mai bună cale de educație. Ca să fie politicos, să mănânce frumos, să se spele pe dinți sau să își controleze emoțiile trebuie să vadă întâi la tine asta. Exemplul pe care i-l dai tu este baza educației sale. Copiii nu se nasc obraznici, ei caută atenție sau imită ceea ce văd şi de cele mai multe ori vina o au părinții pentru comportamentul celui mic.

10. Copilul înțelege mai multe decât credem noi. Deși suntem tentați să spunem : “e mic, nu știe el”, de fapt nu e chiar așa. Ei învață să citească limbajul non verbal, adică mimica feței, tipul vocii, felul în care facem lucrurile, cum mișcăm mâinile, ochii, apoi le asociază în așa fel încât să ştie dacă ceva nu e bine. Când crește așa va învăța căile de manipulare :).

11. Copiii se nasc cu frici, iar pe unele le capătă pe parcurs. Ce putem face? Să fim alaturi de copil, să acceptăm asta şi să îl ajutăm să treacă peste. E bine să ne informăm cu privire la situații pe care nu știm cum să le abordăm.

12. Exces de zel cu produse de tot felul. Deși la început îl dădeam pe Edy cu ulei şi creme, îl masam după baie, mi-am dat seama că mai puține produse îi fac mai bine. De la apă şi șampon şi uscat bine nu s-a iritat niciodată, așa că degeaba dădeam preventiv cu creme.

13. Nu fugi de copil! Uneori trebuie să plecăm undeva şi să îl lăsăm pe cel mic în grija cuiva. E bine să îi explicăm că ne întoarcem repede, să nu ne furişăm. Cu timpul va prinde încredere şi nu îi va mai fi frică de abandon. Ține minte! Niciodată nu e prea mic pentru explicații!

14. În primii ani din viață părinții sunt centrul universului copilului! Fii prezent în viața lui. Învață-l lucruri marunte, joacă-te, ocupă-te de el şi nu lăsa să îl crească alte persoane. Are nevoie de tine ca de aer, e dependent de prezența ta! Vei vedea că dacă vei încerca să fugi te va vrea mai mult, îl vei agita mai mult. Fă un efort şi vei vedea efectele!

15. Dă-i libertate. Panica nu te ajută nici pe tine şi nici pe el. Copiii au nevoie să exploreze. Nu evita să îi dai să se joace cu o lingură sau un creion pe motiv că se rănește. Ești lângă el, poți avea grijă tu, el are nevoie să mânuiască obiecte, să le observe şi să învețe. Lasă-l să alerge, să se cațere şi fii lângă el fără să îl atingi. Cât de tare poate cădea? Va învăța în timp ce e pericolul.

Aceasta este doar o parte din ceea ce veoiam să vă împărtășesc şi vouă. Citește şi partea a 2 a!

Pe curând!

Facebook Comments

18 responses to “Ce am învățat de când sunt mamă? Partea 1

  1. Asta cu “imbraca-l ca pe tine” nu s-ar aplica la mine. Nu de alta, dar eu stau cu suba pe mine de cum simt sub 25 de grade. Caci nu e asa? Asa am fost invatata :))
    Foarte bun articolul!

  2. Și uite așa, am auzit și învățat și eu multe lucruri de la tine. Firește că am să le transmit mai departe, cui va fi dispus să le asimileze. 🙂

  3. Wow! Super articol, Mami 🙂 Nu stiu cat si ce ai invatat tu de cand esti mama (cred ca ffff multe) dar eu am invatat destule citindu-te 🙂

  4. Da, sa stii ca sunt de acord. Ce mi ar placea si mai mult e ca mai multe mamici sa constientizeze cat de cat macar jumatate din ideile/principiile astea pana la urma de baza

  5. Pingback: Ce am învățat de când sunt mamă? Partea a 2 a - Emotii de mamica

  6. Pingback: Ce am învățat de când sunt mamă? Partea a 3 a - Emotii de mamica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *