Povestiri din viata

Despre părinți şi povara din suflet

sentimentele de iubire casnicia mai frumoasă după ce apar copiii

Când vine un copil pe lume, părinții se schimbă. Unii în mai bine, alții în mai rău. Cert este că nu mai e nimic la fel ca înainte. Apar griji, stres, responsabilități mult mai mari. Pur şi simplu te trezești în brațe cu un pui de om pe care trebuie să îl îngrijești şi nu știi nimic despre asta. Dar oare asta e povara?

Sunt tot felul de oameni cu convingeri total diferite care încearcă să conviețuiască şi să fie părinți. Dar cum să facă asta cu calm? Așa se întreabă mulți, presați de griji şi de situații câte şi mai câte. Ceea ce nu înțeleg majoritatea este faptul că părinții au nevoie să se educe înainte de a fi capabili să educe. Au nevoie să învețe să stăpânească izbucnirile şi să fie calmi.

De fiecare dată când mă întâlnesc cu alți părinți aud dezamăgiri. Toți se plâng de cât de greu e, de câtă treabă au din cauza copilului, de câte obrăznicii face cel mic. Ei uită lucrurile importante, uită de minunățiile pe care copilul le aduce în viața lor, de fericire, de zâmbetul acela sincer şi de dragostea nemăsurată.

Pe mine mă întristează familiile care, de la venirea pe lume a celui mic, o duc din ce în ce mai rău. Nu înțeleg de ce nu caută soluții ca să le fie mai bine, de ce nu discută să fie pe aceeaşi lungime de undă. Știu că uneori e greu cu banii sau programul e încărcat, dar asta nu ține o veșnicie.

Un copil nu e o povară.

Am ales să îl aducem pe lume ca să ne lumineze viața. Tu ai privit astăzi acea lumină? Eu mă uit la puiul meu şi nu mă mai satur de el. Iubesc tot ceea ce face şi ce spune şi l-aș lăuda peste tot. Dacă m-aş plânge, el s-ar simți povara de pe sufletul meu. Nu cred că are nevoie de ceva ce nu poate duce.

Copiii vor să ne facă fericiți. Vor să fie iubiți și apreciați şi noi ce facem? Îi muștruluim că sunt obraznici, îi facem de râs în fața cunoscuților şi ne certăm cu partenerul de viață, băgându-l pe el la înaintare şi pasându-l de la unul la altul? Cam așa se întâmplă în multe familii.

Cred că e transmis din generație în generație să ne plângem. De soț, de casă, de copil, de viață. Oare chiar nu e nimic bun din ceea ce avem? Dar dacă aveam un copil cu probleme? Dacă soțul acum nu mai era sau un accident nefericit ne aducea numai necazuri? Atunci ce am fi zis?

Ce e de făcut? 

Puneți-vă următoarele întrebări:

Cum aş vrea să fie copilul meu?”

Copiii nu se nasc obraznici. De cele mai multe ori, părinții îi ceartă fără să le explice ce au greșit și cum ar fi trebuit să facă. De fapt în asta constă educația. Explicații și iar explicații. Tu vrei să fie cuminte? Ce înseamnă cuminte? Un copil care aleargă, sare, se cațără, țipă sau trage e un copil normal. Gândește-te că sunt copii surzi sau nevăzători pe care părinții şi-ar dori să îi vadă făcând ce face al tău.

Care sunt cele mai dese certuri cu partenerul de viață?

Niciunul dintre voi nu stă degeaba. Nu e ușor să stai cu un copil, nici să mergi la serviciu, nici să faci mâncare și curățenie. Ba chiar specialiștii spun că serviciul îți permite să fii apreciat, însă treburile casnice nu le observă nimeni. Femeile  în general devin mai nervoase petrecând timp mult acasă. Încercați să vă apreciați între voi, chiar şi lucrurile mărunte contează.  Nu e niciunul mai presus, ceea ce faceți este pentru voi şi pentru cel mic, nu pentru altcineva.

Un copil e pentru toată viața.

Nu dispare peste un an, doi sau zece. Trebuie să vă mobilizați să îi fiți sprijin. Lăsați orgoliul, îmbrățișați calmul, faceți compromisuri. Pentru liniște şi voie bună. Copilul are nevoie de un mediu liniștit să se dezvolte frumos.

Ce e mai important în acest moment?

Crezi că dacă e casa curată, mâncare de trei feluri, dar copilul tău suferă că nu petreci timp destul cu el, e bine? Multe mame sunt epuizate doar pentru că vor să le facă pe toate, dar nu fac față. Cred că trebuie găsită o cale de mijloc.

Dacă nu poți cere ajutor cuiva, fă lucrurile în așa fel încât să ai timp să stai şi cu cel mic. Poți pune ceva la cuptor să fie gata într-o oră în loc să stai în bucătărie nu știu cât pentru rețete ample. Poți face ordine când copilul doarme ca să nu te mai enervezi că varsă cutiile de jucării deși tu tocmai le-ai strâns şi tot așa. Caută timp să te odihneşti, fă-ți din cand în când câte o plăcere.

Ce pot îmbunătăți la viața mea?

Tu ştii cum arată viața ta în ansamblu şi cât de fericită ești. Sunt sigură că poate fi mai bine însă doar tu ești în măsură să vezi ce e de făcut. Eu cred că trebuie să cauți să fii fericită.

Ce mă face fericită?

Dacă ai găsit acest răspuns ești pe drumul cel bun! Trebuie doar să știi că într-o casă în care părinții se simt împovărați, copiii sunt cei care suferă cel mai mult. Nu-i lăsa să sufere. Caută fericirea și scapă de povara din suflet.

Pe curând!

Facebook Comments
Ce mai facem noi când e frig..
La ortopedie pediatrică

11 Comments

  • avatar image

    Adina

    oct. 10, 2016

    Reply

    Ai dreptate in ceea ce zici. De exemplu, eu ma asteptam sa sar de la etaj dupa ce nasc, toata lumea mi-a zis ca o sa fie super naspa cu colicii. Nu zic ca nu plange deloc, dar parca nu e nici un sfert pe cum am fost avertizata :) Cat despre mancare, mai gatesc si eu mai ales cand e el acasa, dar imi comand sau imi cumpar gata facuta. Ori imi iau peste, il condimentez si bag la congelator. Cand e cazul, spal niste orez, pun un peste (la steamer) si gata. Numai ca... Uneori e usor sa vorbesti. Depinde mult de firea fiecaruia, de situatie, de sot... Te trezesti cu un copil in brate si sotul iese la bere in fiecare wk... Ce te faci? Gata filosofia, va pupam! Bagam somn :)

    • avatar image

      emotiidemamica

      oct. 10, 2016

      Reply

      Zilele trecute mi-a scris o fata despre cat de nasol e cu sotul, ca nu se inteleg, nu sunt pe aceeasi lungime de unda, totul s-a stricat de cand a venit cea mica pe lume, nu ca inainte ar fi fost lapte si miere. Si sunt trista ca sunt o multime de familii la fel si nu cauta solutii. Se obișnuiesc cu starea asta, se cicalesc si apoi nici nu mai incearca sa schimbe ceva pentru ca se gandesc ca nu au cum si nici ce. Oare chiar asa e? Oare comunicarea, increderea, iubirea nu au niciun rol? Eu cred ca in fiecare wk o bere e f ok pt un sot daca in restul saptamanii e un tatic grozav. Cred ca mai conteaza si ce au vazut acasa, ce convingeri au. Dar da, gata cu filosofia. Sunt prea multe situatii pe care nu le putem compara si comenta... Somn usor!

  • avatar image

    racoltapetru6

    oct. 11, 2016

    Reply

    Cea mai mare realizare a unui individ, a unui cuplu, nu este averea acumulată, realizarea profesională sau alte ambiții îndeplinite, ci creșterea și educarea unuia sau mai multor copii. Sunt convins că după ani și ani, cu toate greutățile avute pe parcurs, părinții care au știut să-și ducă această misiune până la capăt, cu asta se vor mândri cel mai mult. Și pe bună dreptate.

    • avatar image

      emotiidemamica

      oct. 11, 2016

      Reply

      Cred ca un copil ii schimba mult pe cei care il cresc dar nimic nu se compara cu faptul ca ai putut realiza asta, cu sentimentele din suflet si cu mandria de parinte :)

  • avatar image

    mopana

    oct. 12, 2016

    Reply

    Tata se necajeste tare mult cand ii aude pe unii cum se plang de copiii lor. Nu intelege de ce i-au mai facut daca acum se plang ca nu dorm, sunt obositi etc. Si incep sa cred si eu asta :) Stiu ca nu-i usor, dar nu cred ca e nici chiar asa de greu.

    • avatar image

      emotiidemamica

      oct. 12, 2016

      Reply

      Nu e usor, insa se compensează cu multe alte lucruri. Cred ca depinde ce ai auzit acasa. Unii se plâng asa mult incat copiii lor cand devin parinti deja sunt setati ca e greu si practic o povara. Eu am niste prieteni care nu au fost pregatiti pt un copil pt ca acesta a apărut din greseala.. si viata li s-a schimbat prea mult si prea brusc ca sa se poata mobiliza si sa accepte ideea

      • avatar image

        mopana

        oct. 12, 2016

        Reply

        Toate le pot intelege pana la un punct. Dar, daca ai un copil, eu cred ca trebuie sa te bucuri de el. Nu crezi?

        • avatar image

          emotiidemamica

          oct. 12, 2016

          Reply

          Pai unii se bucura, dar pentru unii viata personala, cariera si altele sunt mai importante. De ce crezi ca sunt care pleaca in strainatate si lasa copilul cate 10 ani la bunici, sau care dupa o luna de la nastere incepe munca si isi iau bona. Ei zic ca ii fac un rost in viata ca au bani mai multi dar eu cred ca afectiunea are o mult mai mare importanta

          • avatar image

            mopana

            oct. 12, 2016

            Pana la urma fiecare alege cum vrea sa-si faca viata, nu? Sper, insa, sa nu-i mai aud plangandu-se, pt ca nu i-a fortat nimeni sa faca un copil.

          • avatar image

            emotiidemamica

            oct. 12, 2016

            Ieri am fost pana la maternitate si dr m-a pus sa astept in cabinet unde era o fata la control. Din discutie fata avusese o cezariana cu un an inainte si o certa ca nu a asteptat sa i se refaca uterul. Ea a zis ca nu-i trebuia alt copil dar na, daca a ramas... era cam ofticata. Cred ca multi sunt in situatia ei si nu au ce face. Copiii cresc, nu conteaza cum, parintii se plang si iata-ne in 2016 de parca am fi cu 20 de ani in urma

          • avatar image

            mopana

            oct. 12, 2016

            Ai dreptate :(

Lasă un răspuns