La ortopedie pediatrică

Zilele trecute am fost cu Edy (2 ani) la spital, la ortopedie pediatrică, pentru un control la picioare. Ni se părea că nu calcă bine de fiecare dată şi am vrut să ştim dacă există o problemă. La noi în familie există persoane cu probleme la picioare, cu platfus, așa că grija e cu atât mai mare.
ortopedie pediatrică

Am făcut programare cu vreo 3 săptămâni înainte, la un spital privat. Am mers la un medic despre care auzisem că e un bun specialist. Vreo 3 zile l-am pregătit pe Edy pentru ce urma să se întâmple acolo. Știa că se va uita la picioarele lui, i-am zis că o să îi dăm pantofiorii jos şi pantalonii şi tot așa.

În ziua respectivă a fost totul bine. La spital erau măsuțe cu foi şi creioane colorate şi el a fost foarte încântat de idee, mai ales că îi place să coloreze. Am fost chemați în cabinet şi l-am pus pe pat, l-a verificat la ouşoarele de la picioare, l-a dezbracat şi l-am pus să stea drept. Medicul nu a verificat doar atât ci a mers mai sus. S-a uitat şi la penisul lui (ne-a vorbit de fimoză), la degetele de la mâini undeva în zona degetelor mari dar şi la piept, în zona toracelui.

Bineînțeles că eu nu știam în ce va consta controlul şi îl pregătisem pe Edy doar pentru control la picioare. Cât i le-a verificat a stat liniștit, însă cum a urcat medicul mai sus, a început să plângă. L-am liniștit destul de greu, era şi foarte cald acolo, însă în final totul a fost bine.

Pentru vârsta lui, Edy are picioarele normale, adică în X. Din cauza aceasta calcă un pic în interior. Ni s-a recomandat sa revenim la control peste vreo 2 ani pentru că în această perioadă ar fi normal să se corecteze de la sine. 95% din cazuri se redresează spontan.

Domnul doctor ne-a dat un pliant pe care ne-a rugat să îl răsfoim, ne-a zis care e evoluția mersului la copii mici (şi ca exemplu mi-a arătat fotografia de mai sus). Cred că a fost foarte bine că am mers să vedem dacă există probleme.

În pliantul respectiv am fost uimită să văd lucruri despre care mai citisem, dar care la noi în țară nu prea sunt luate în seamă. Mulți părinți dau sfaturi eronate şi încă se merge pe principiul “așa am crescut şi noi şi acum suntem sănătoși”. Vă scriu și vouă recomandările medicului, poate vă ajută în viitor:

1. Nu înfășați copiii! 

Există un mit conform căruia legarea picioarelor ar contribui la indreptarea lor. De fapt, dacă bebelușul are șolduri imature îi puteți produce luxație de șold.

2. Platfusul se poate diagnostica abia la vârsta de 6 ani.

Copiii se nasc adeseori cu piciorul plat flexibil şi acesta se menține până în copilărie. Piciorul plat poate fi o pernuță de grăsime care ascunde arcul şi faptul că oasele şi articulațiile sunt foarte flexibile. Grăsimea plantară se modelează şi se resoarbe treptat către vârsta de 3 ani. Hipotonia musculară și hiperlaxitatea ligamentară cedează către 5-6 ani când se constituie treptat şi bolta plantară.

3. Ce încălțăminte folosim pentru copii?

Se pare că încălțările cu “talonet” nu permit piciorului să se adapteze diverselor condiții de mers, împiedicând piciorul să își folosească musculatura. E nevoie de încălțăminte cu talpa tare, care fixează glezna şi fără “talonet”. Încălțămintea ortopedică ar trebui folosită doar la recomandarea medicului. În plus copilul are nevoie să meargă cât mai mult cu picioarele goale, fără încălțăminte în casă.

4. Premergătorul? Bun sau rău?

Utilizarea premergătorului trebuie să fie de maxim 30 minute pe zi și nu mai devreme de 7-8 luni! Copilul se acomodează cu poziția de mers vertical. Uutilizarea excesivă îl face să devină “leneș”, deplasarea cu premergătorul fiindu-i mult mai ușoară. Eu aş completa şi faptul că părinții au tendința să treacă cu mult peste cele 30 minute, mai ales că sunt destule de făcut prin casă iar copilul pare că stă liniștit acolo, așa că tot timpul se exagerează. Mai bine fără.

5. Ecografia de șold

Nouă ni s-a recomandat să-i facem bebelușului din burtică (eu sunt însărcinată) această ecografie la 4-6 săptămâni de la naștere. Un procent de 75% dintre copii prezintă şold imatur. Această ecografie permite vizualizarea structurilor cartilaginoase, înainte de apariția nucleului de osificare a capului femural. Se pare că e o investigație foarte folositoare şi putem preveni multe afecțiuni.

6. Decalotare sau nu?

Doctorul s-a exprimat ceva de genul: “aici nu trebuie umblat și dacă totuși ați umblat, nu mai umblați”. Deci nu, nu se face. Prepuțul nu trebuie manipulat până nu are abilitatea de a se retrage. Odată ce se poate decalota, igiena locală poate începe, învățând copilul să retragă ușor în timpul micțiunilor sau la baie.

Este important să nu forțăm deoarece acest lucru creează microfisuri la nivelul orificiului prepuțial ce duce la cicatrici cu formarea în cele din urmă a unui inel fimotic.

Deși am stat maxim 5 minute la control şi am plătit cam 130 lei, cred că nu am mers degeaba. Am aflat lucruri noi şi ne-am liniștit în privința mersului lui Edy. Ceea ce m-a mai impresionat e că în pliantul primit era o imagine cu o mămică purtăreață, mai exact ținea bebelușul într-un wrap elastic .

Voi ați fost la ortopedie pediatrică? Urmează să mergeți? Aş vrea să vă ascult poveştile!

Pe curând!

Facebook Comments

7 responses to “La ortopedie pediatrică

  1. Din păcate, eu am fost nevoit să am o legătură strânsă cu ortopedul. Dar eu zic că e foarte bine să fie consultat preventiv, așa cum ai făcut și tu.

  2. Foarte interesant modul de primire al privatilor si in ce a constat controlul. Si modul cum l-ai pregatit pe Edy, chiar daca nu total si nu din vina ta. Interesant este si faptul ca el a bagat totul la cap si ca a inceput sa planga cand tot ce stia s-a terminat.
    Bine ca este bine 🙂 Va pup :*

  3. La ce medic ați fost?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *